21,844 matches
-
înțelegea perfect că acest lucru nu se putea face fără a reduce în mod sensibil bugetul cheltuielilor. A propus de asemenea Adunării un vast plan de reforme financiare, cuprinzând ansamblul serviciilor publice. Un astfel de plan nu putea fi pe gustul Adunării, dar publicat sub formă de broșură 74 el a recrutat și recrutează în fiecare zi numeroși partizani ai cauzei reformelor economice. În discuția privind coalițiile, Bastiat a susținut, împotriva legiștilor majorității, și mai ales împotriva domnului de Vatimesnil, dreptul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
abandonate pentru urmărirea preaputernicului dolar sau euro. Cea mai mare parte a artei a fost și este produsă pentru piață. Într-adevăr, istoria artei este în mare măsură istoria inovației prin intermediul pieței ca răspuns la noi tehnologii, noi filozofii, noi gusturi și noi forme de spiritualitate. Arta, cultura și piața au fost intim conectate de multe secole. Muzicienii încasează bani de la oamenii care doresc să îi vadă concertând, tot așa cum negustorii încasează bani pentru roșii sau croitorii pentru înlocuirea nasturilor la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mari averi sunt realizate nu prin satisfacerea dorințelor celor bogați, ci prin satisfacerea dorințelor claselor mai modeste. De la Ford Motors la Sony și la Wal-mart, marile companii care generează marile averi tind să fie cele care au grijă nu de gusturile celor mai bogați, ci de clasele de jos și de mijloc. Piețele libere tind să fie caracterizate de o "circulație a elitelor", fără ca nimeni să aibă un loc garantat sau să fie oprit de a accede în rândul acestora prin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și de a numi convingătoare aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale.” (apud Sălăvăstru, 1996:206). Convingerea este valabilă pentru toți, persuadarea ține doar la unii pentru că toți avem aceleași principii logice dar nu toți avem aceleași gusturi. Totuși, diferența între cele două acte discursive nu ține atât de “natura auditorului” cât mai ales de “materia” și “forma materiei” vehiculate de cele două acte argumentative și puse în slujba tezei, ideii susținute dar și de dimensiunea primă - pur
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
temperat: „Riscurile formulei literare a lui Mircea Horia Simionescu sunt aceleași cu ale jocului; cum orice act serios începe prin a fi joc, rezultă și că orice poate fi literatură - un atlas lingvistic sau geografic, nomenclatorul profesiilor, cartea de telefoane...”. Gustul criticului merge către formula realismului, înțeles, e drept, într-un regim maximalist, ca „atitudine fundamental deschisă în raport cu orice altă doctrină, cu multele doctrine avangardiste în special, acestea hotărât rigide, închise, restrictive”. Realismul ar fi, în această definiție încăpătoare, „suma tututor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
1979; Lorrain, București, 1983; Cercul lui Hermes, București, 1998. Traduceri: Ugo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis, pref. trad., București, 1966; Dino Buzzati, Marele portret, București, 1969; Umberto Eco, Opera deschisă, pref. trad., București, 1969; Galvano Della Volpe, Critica gustului, pref. trad., București, 1975; Jacques Derrida, Diseminarea, București, 1997. Repere bibliografice: Marin Mincu, „Generația lui Neptun”, VR, 1968, 2; Constantin Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
cu care vorbești în acel moment. Scuipatul este un gest foarte urât și trebuie urgent să renunți la el, mai ales în prezența altora. Căscatul, introducerea degetelor în nas sau trosnirea lor, râsul zgomotos sunt alte câteva gesturi de prost gust. Încearcă să te controlezi atunci când îți vine să le faci, mai ales în public! Să râdem cu Mia! Ioana, te-ai spălat înainte de a pleca la școală? Sigur că da, mamă. Și prin urechi? Desigur, prin urechea dinspre învățătoare. I.
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
viața ta. Sfaturile lor trebuie ascultate, deoarece te vor ajuta să-ți corectezi micile greșeli pe care le faci. Vorbele și tonul contează foarte mult în relația cu părinții tăi. Chiar dacă îți iartă orice greșeală, neplăcerea provocată va da un gust amar de fiecare dată. Joc-“ Inima părintelui tău” Privește desenul de mai jos! Imaginează-ți că este inima mamei sau a tatălui tău. Scrie în interiorul ei cuvinte care să reprezinte dragostea față de părinți. În exterior, desenează niște săgeți pe care
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
scurtă. În 1967 i se reprezintă, la Timișoara, de către o trupă studențească, Restaurarea hainelor Sfântului Augustin. Piesele sale de teatru, unele încă inedite, au fost puțin jucate; ele sunt, de cele mai multe ori, expresia unei poetici a protestului și manifestă un gust accentuat pentru problematica de ordin social, atunci când nu se vor, de-a dreptul, pledoarii pentru spiritul revoluționar internaționalist. Cariera scenică a acestor texte începe cu reprezentarea, în 1969, a unei piese axate pe figura domnitorului Vlad Țepeș și care explorează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
1881. iubire, fără ură, fiindcă am de-a face rar cu fenomenalitățile fizice, eu pot repudia, material vorbind, un tânăr pentru motive de ordin profesional și în timp ce-l zăresc pe geam plecând supărat, să deschid versurile sale și să le gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din cărți și din documente, nu din experiența directă. Când cineva insinuează că judec după "simpatii" și "antipatii" fiindcă spun despre Slavici că omul era antipatic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica lui, a putut observa cu fineță că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la 1 Kritic der Urtheilskraft, Secț. I, C. I, §.1: "Judecata de gust nu este deci o judecată de cunoaștere, adică logică, ci o judecată estetică; ceea ce înseamnă că fundamentul său nu poate fi decât curat subiectiv". Vezi și paragrafele următoare. o pseudouniversalitate (nu însă universalitate absolută ca în judecățile logice) care constă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
estetician, oricât de refractar scientismului, ca B. Croce, care să nu admită că peste mișcarea subiectului se adaugă, ca un substrat sau un control, considerarea obiectului 1. Cu alte cuvinte, criticul are de la operă două serii de recepții: impresii de gust și o serie întreagă de reprezentări mai concrete ori mai abstracte, privind opera literară ca obiect independent de subiectul estetic. Ori de câte ori un critic face propoziții care trec de la simpla afirmare sau negare afectivă la contemplări ale operei ca obiect este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că prezintă cutare structură psihologică sau că reprezintă în plan fictiv un anume univers etc. este a face critică obiectivă. Și orice critic a procedat astfel. Firește, nu-i nici un raport de necesitate între lumea ideilor filozofice și judecata de gust, și criticul nu descrie obiectul decât când are impresia că are de-a face cu o operă de artă. Dar a considera obiectul îndelung este a-l ține îndelung sub ochii privitorului, a constrânge pe acest privitor să se contamineze
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ci educă, și critica este în fond o caligogie. 1 Ilustrul critic spaniol Feijoo își dădea seama perfect în secolul XVIII de caracterul "obiectivității". În Razon del gusto (Teatro critico universal, III, Madrid, Ediciones de "La Lectura", 1926) afirma disputabilitatea gustului, atunci însă când este "respectiv", adică relativ, întemeiat pe reacțiuni subiective: "temperament" și "aprehensiune". Admitea însă un unghi absolut, obiectiv, ridicat pe obiect: "En todos los géneros de bienes hay bondad absoluta y respectiva. Absoluta es aquella que se considera
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rea interpretare a ideilor, unilaterală folosire a documentelor, producîndu-se altele care ar infirma observațiile mele, despuiere insuficientă de elemente, în baza cărora s-ar fi făcut propoziții exagerate, folosire de informații dubioase, ignorare de opere etc. În judecata strictă de gust, constând într-un da sau nu, chiar de ar avea dreptate, oponentul nu are dreptul să protesteze cu învinuirea de subiectivism, căci acesta este tocmai momentul rezervat subiectului. El poate cel mult ancheta alte subiecte reputate ca foarte sensibile esteticește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
folosită cu totul nelalocul ei în critică, unde distingem doar între articole superficiale și articole pline de miez. Chipul de a fi "obiectiv" al celui care se scandalizează de "subiectivitate" este de multe ori fuga de orice judecată proprie de gust prin articole-compilații care citează "științific" opiniile altora. Se pune în momentul când apare această carte foarte acut problema raporturilor scriitorului cu viața, întrebarea dacă se cuvine ca artistul să rămână în "turnul de fildeș" sau să coboare în vâltoarea vieții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întrebarea dacă se cuvine ca artistul să rămână în "turnul de fildeș" sau să coboare în vâltoarea vieții. Ne întoarcem 1 Unii înțeleg prin subiectivism "reaua credință", denaturarea intenționată. Motivarea obiectivă împiedică însă asemenea abuz, care e și contrar definiției gustului. Kant: "Gustul e facultatea de a judeca un obiect... în mod dezinteresat". mereu la problema "artă pentru artă" ori "artă cu tendință". Realmente, n-a fost niciodată vreun conflict între viață și artă și discordia e un efect al echivocării
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se cuvine ca artistul să rămână în "turnul de fildeș" sau să coboare în vâltoarea vieții. Ne întoarcem 1 Unii înțeleg prin subiectivism "reaua credință", denaturarea intenționată. Motivarea obiectivă împiedică însă asemenea abuz, care e și contrar definiției gustului. Kant: "Gustul e facultatea de a judeca un obiect... în mod dezinteresat". mereu la problema "artă pentru artă" ori "artă cu tendință". Realmente, n-a fost niciodată vreun conflict între viață și artă și discordia e un efect al echivocării termenilor. Autorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar ce aș vrea eu cu domnia? de vreme ce ca un domn sunt la casa mea, nu-mi trebuește să fiu". Cutare comedie e vrednică de imaginația lui Lorenzo de Medici. Un pretendent la tron pică în mâinile Brîncoveanului, care are gustul de a da împricinatului savante onoruri voievodale. "Domnul" cu suita lui în fiare și cătuși, sprijinit de subțiori, e dus cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire adevăratul vodă, mustrîndu-l mieros. O altă uimitoare scenă este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
par astăzi bizare, mai ales romantice, lipsite de percepțiunea istorică. Dimpotrivă, ele aparțin tipului clasic și această intenție cere circumstanțe ușurătoare. Modelul lui Asachi e romanul cavaleresc, acela întrupat în Ariosto mai ales, adică istoria aventuroasă cu fabulos aranjat în gust clasic, cu lipsa totală de instinct geografic. Pretutindeni sunt numai păduri mari și întinse pajiști, castele și grădini pierdute în imense singurătăți, în ciuda cărora, fară nici o respectare a legilor timpului, eroii se întîlnesc să se bată. Europa și Asia sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cea mai lungă, aceasta cu oarecari satanisme romantice. Fundamentul rămâne cel clasic. Lacul Brateș e descris în maniera Salvator Rosa, pescuitul formând o mare compoziție amănunțită și fantastică. O vânătoare de bouri e prilej de a prezenta o scenă în gustul ușor melancolic al lui Tasso: buchete de flori duse de un râu și venind de la o sihăstrie-cetățuie unde stă închisă Ileana. La Suceava dăm de un colosal gotic, peste temelii de "adîncă antichitate". Mazepa în Moldova dezvoltă, nu fără simț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foarte frumos ilustrat magazin. O adevărată revistă literară, întîia în înțelesul critic al cuvântului, e Dacia literară a lui M. Kogălniceanu (ianuarie - iunie 1840). Capitolul III ROMANTICII VASILE CÎRLOVA Întâia poezie a lui Vasile Cîrlova (1809-1831) este o pastorală în gustul lui Gessner, cunoscut mai degrabă prin mijlocirea lui Florian. În ea găsim locurile comune ale idilei rustice: păstorul cu fluierul stând la umbra marelui arbor, turmele de oi, câinele, Eco ascultând în loc ascuns. Ceva din melancolia păgână din Aminta lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci perfid, câteodată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Les embarras de Paris, însă cu melancolice litografii pastorale gessneriene și cu contemplație romantică: M-am depărtat subt un arbur cu ramurile tufoase, La a căruia tulpină, flori revarsă a lor miroase, Și m-am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat firea la trudă de întărire. Însă corpul poemului e zidit, după metoda clasică, din descripții și figuri de atelier (Achil, Ector, Troia) în care se recunoaște vocația satirică. MIHAIL CUCIURAN Mihail Cuciuran (1819-1844) lamartiniza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dramatizate din literatura română. Avem de a face cu un Papură-Împărat, după a căruia fată, Sinziana, aleargă Pepelea, Pîrlea-vodă (simbol al secetei), Lăcustă-vodă și alții. Fata e furată de un zmeu. Fabulosul e umplut cu bufonerii, nu totdeauna de bun gust, cu aluzii la stări prezente, dealtfel ca și în basmele dramatizate ale lui Carlo Gozzi. Tândală și Păcală, sfetnici fricoși și fără onestitate, sunt din tagma lui Pantalone și a lui Tartaglia. Dintre piesele masive apare mai bine construită comedia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]