25,611 matches
-
spunem? Acestea sunt precare! Așa că ne vor trebui multă răbdare, un curaj enorm și întreaga înțelepciune a Minervei pentru a le face să meargă mai bine. Sfânta Fecioară a Spaniilor să ne ajute! După această ultimă invazie a maurilor, mai rea decât ciuma, care a adus pârjolul și moartea în țară, după doi ani de captivitate, Navarra își revine cu greu... Pierdut într-o țară barbară, departe de patrie și de familia lui, Castilia se pierde într-o tovărășie pernicioasă și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la ce bun atâta îngrijire față de stilul epistolar și atâta conștiinciozitate în expunerea evenimentelor?! Voi începe cu începutul, dar voi căuta să fiu cât mai concis. Vacanța aceasta a fost o vacanță bună, prima în felul ei după atâtea lucruri rele câte au fost. Bună prin uitarea de sine și de trecut, prin lipsa de griji și preocupări serioase, prin goliciunea și exterioritatea ei. O limită, o prăpastie între ce a fost și ce va fi. O cură de iertare, de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înconjurați de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apoi să le spui și celorlalți... Căci puține lucruri fac atâta bine oamenilor ca binele pe care îl află despre oameni. Sunt atâtea lucruri bune în oameni care așteaptă pe cei care ar ști să le discearnă dintre atâtea lucruri rele, care sunt singurele despre care se vorbește în mod curent... Să discearnă lucrurile bune, să le formuleze și să le spună oamenilor... Au fost ultimele însemnări în carnet, înainte de a fi arestat. Seara pe la orele nouă și jumătate. În timp ce mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nevoia să plec din ea, și voi pleca! Vreau de-acum încolo să nu mai fiu apăsat în relațiile mele cu oamenii de un anumit imperativ care să mă ducă în cel mai bun caz la spasm, în cel mai rău caz la pușcărie, iar de cele mai multe ori - la nimic. Tirania acelui unic punct de vedere, căruia i-am supus întreaga mea existență în ultimii zece ani de zile, mă îngrozește și mă revoltă. Până acum câtva timp, credeam că aducându
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nopții, mă așteptam să aud bătăi violente în ușă... Iar a doua zi dimineață mă tre zeam fericit că nu se întâmplase nimic. și așa zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună. Moliftă Ferește-ne, Doamne, de ceasul rău, de gândul pizmaș al oamenilor, de ochiul iscoditor al semenilor, de cuvântul mincinos al știutorilor! Căci cine ar putea să zică toate puterile întunericului câte stau și te pândesc cu mii de guri din necunoscut, așteptând sorocul răfuielilor și al
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Prin urmare, era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cazul particular, și trebuie de fiecare dată să deschizi bine urechile la ce-i în mintea ei. Limba e inseparabilă de fapte, iar asta o face să devină legitimă sau inacceptabilă, frumoasă sau urâtă - am putea spune și: bună sau rea. În fiecare limbă, adică în orice soi de vorbire, sunt alți ochi. Regele se-nclină și ucidetc " Regele se‑nclină Și ucide" Deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des regele și-atât de rar dictatorul. Cuvântul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să înfrunt comparațiile pe care tot eu pornisem să le fac și care nu puteau decât să mă dezavantajeze. Comparată cu lemnul, tabla sau penajul, firește că pielea e materia cea mai perisabilă. Inevitabil depindeam de puterea când bună, când rea a regelui. în casa de fulgi locuiește-un cocoș în casa de frunze aleea în casa de-aluat un cozonac și-n casa de apă un lac în casa din colț stă patrula și dacă zboară unu-n abis firește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oraș nu te lasă să-ighicești slăbiciunile: când se-mpleticește, zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru care nu există cuvânt. Pata asta albă în vocabularul român, acest loc fără cuvânt îl aveam în fața ochilor ca pe o ascunzătoare de nădejde. Puteam spera că nu vor pune niciodată gheara pe mine: dacă lucrurile iau o întorsătură rea, voi reuși să dispar, strecurându-mă în locul unde nu există cuvânt. Le-am povestit prietenilor despre acel interogatoriu și despre băutul apei, le-am descris cravata individului. Dar n-am pomenit nimic despre apa vărsată apoi din sticlă ori despre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inima mamei lor." Guy de Maupassant (traducere V. Aciocîrlănoaiei) Copiii mei! Copiii mei! Unde ești, Dumnezeule? Unde ești? De ce admiți asemenea barbarie? Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi? Ai Tu ochi materiali și vezi Tu lucrurile precum le vede omul?" (Cartea lui Iov: 10 3, 4 ) Câtă nedreptate este pe pământul Tău , Doamne! De ce nu intervii? De ce privești nepăsător? De ce? Cum se poate? Și plângea în hohote, privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu regim de exterminare pentru simplul fapt că a fost polițist în regimul burghez. Dar avem încredere în Dumnezeu, care este mare și bun și drept și ne va ajuta să depășim până la urmă suferințele provocate de semenii noștri cei răi și să ajungem în vremuri mai bune. Însă până atunci, doamnă, avem bunul-simț să nu apelăm la ajutorul nimănui, ci să îndurăm toate încercările prin care trebuie să trecem. Amin. O, doamnă Rozalia, și voi, copii, iertați-mă pentru vorbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și răi ce scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ești Vasilică, dragul meu, copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb Insuportabil de mare povară? Ca un vânt rău ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe... Sfârșitul caietului numărul 3 Destine frânte de comunism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-o până acum, nu cred că am curajul necesar. Cioran semnalează cu deliciu în Caietele sale că Nietzsche dorea să asculte întruna muzica lui Chopin în ultimele clipe ale vieții sale. Așa numita lege a lui Gresham spune că "banul rău alungă banul bun". La Geneva, impresia generală este că "banul" vine din cer, mai ales "banul rău", cel depus pe furiș în marile bănci din acest oraș. Îmi amintesc că acum câteva zile am găsit un bilet pe marginea unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Nietzsche dorea să asculte întruna muzica lui Chopin în ultimele clipe ale vieții sale. Așa numita lege a lui Gresham spune că "banul rău alungă banul bun". La Geneva, impresia generală este că "banul" vine din cer, mai ales "banul rău", cel depus pe furiș în marile bănci din acest oraș. Îmi amintesc că acum câteva zile am găsit un bilet pe marginea unui birou din banca privată unde lucrez două ore pe seară ca agent de întreținere; dau cu aspiratorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat Paquis. Este ora 23.30, ultimii tăciuni ai focului prieteniei dintre românii de la Geneva se stinge încet, încet. Ai văzut, în timpul manifestațiilor anti-G8 de la Geneva de la începutul lui iunie, strada era plină de huligani străini cu cagule pe față
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Comandantul Katana, brav erou kosovar mort în lupta pentru libertate. De altfel, dedesubt stă scris Katana, 1962-1999. Am aflat mai apoi că a fost fratele de arme al patronului mic și taciturn. Comandatul Katana are sprâncene stufoase și încruntate, privirea rea, supărată, de parcă ar fi tot timpul nemulțumit de clienți. Pe pereți stau agățate diferite imagini din regiune și drapelul Albaniei mari, cu acvila neagră bicefală pe fond roșu. Sâmbăta și duminica localul devine parlament, este plin ochi de koso-albanezi, ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele, și viceversa. Pe undeva, se stabilește un echilibru mai mult sau mai puțin precar. Am scris odată, într-un material apărut în Dilema veche, ceva care-mi place - iarăși mă autocitez -: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune. Numai că cele rele nu sunt lavabile, iar cele bune nu sunt adunabile.“ Mi-ar fi plăcut să mă nasc... Întrebarea asta pe care mi-ați pus-o acum e cu bătaie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Deși sunt convinsă că, pe sub peruci, fracuri și crinoline, oamenii erau aceiași: duplicitari, ipocriți, viciați. Cred, după cum vedeți, în universalul și eternul uman. Și-apoi, dac-aș fi trăit atunci, n-aș mai trăi astăzi. Or, fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n era ta. E mai bine să fii decât să nu fii, grăit-a Gâgă, hamletianul. R.P. Decât o viață urâtă, mai bine o viață frumoasă. Decât puțin și prost, mai bine mult și bine. Însă n-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Romanului. Un oraș molcom, moldovenesc, vechi, întemeiat - pare-se - de Roman Vodă și refăcut de Ștefan cel Mare. Străzi cu nume dacice: Sucedava, strada unde era casa noastră, Petrodava, Smirodava, adică denumiri care te duc cu gândul la migrații. Ma rele monument? Episcopia ctitorită de Petru Rareș. Așa cum Parisul e străbătut de Sena, Romanul era stră bătut de strada Ștefan cel Mare, care se întindea de la gară până la Episcopie. Și de la gară la Episcopie era fix un kilometru. Până azi, reperul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
libertate strică și-ți tulbură mințile, cum am văzut și văd la noi cu diverse prilejuri. Probabil că nu suntem un teren prea propice pentru cultivarea libertății. Sau poate ne lipsește tradiția libertății, sau vocația libertății. Nu știu. Dar... iarba rea din țară piară, în acest caz iarba rea fiind tabuurile și convențiile. Pe de altă parte însă, ca să vorbesc talmudic, parcă aș prefera tabuurile în locul mitocăniei, mârlăniei și bădărăniei. Puneți întrebări prea teoretice, domnule Paraschivescu. R.P. O să încerc la un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
văzut și văd la noi cu diverse prilejuri. Probabil că nu suntem un teren prea propice pentru cultivarea libertății. Sau poate ne lipsește tradiția libertății, sau vocația libertății. Nu știu. Dar... iarba rea din țară piară, în acest caz iarba rea fiind tabuurile și convențiile. Pe de altă parte însă, ca să vorbesc talmudic, parcă aș prefera tabuurile în locul mitocăniei, mârlăniei și bădărăniei. Puneți întrebări prea teoretice, domnule Paraschivescu. R.P. O să încerc la un moment dat să virez spre un registru practic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un mic efort de sincronizare temporală, l-ați fi putut cunoaște pe Ion Iliescu. Mă rog, nu știu dacă v-ar fi făcut foarte bine. Dar să continuăm zigzagul prin viața dum neavoastră. Părinții dumneavoastră au murit de ini mă rea - cel puțin mama. La propriu. Comunismul le-a frânt inima. Tot la propriu. Cum ați făcut față șocului? Există, iertată să-mi fie întrebarea prostească, vreun blindaj care dă rezultate într-o atare conjunctură? V-a vizitat vreodată gândul răzbunării
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]