KorAP: Find »[drukola/base=reciproc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...834 835 836 ...860 >

21,480 matches

Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

organizarea vieții de familie. Analiza contextului structural este cel mai elementar tip de analiză structurală. Ea pornește de la ideea simplă, dar destul de vagă a necesității ca sistemele să prezinte un anumit grad de coerență internă, realizată prin acomodări și adaptări reciproce ale elementelor. În filosofia materialist-dialectică, această idee esteprezentă într-o formă generală: principiul conexiunii universale. Ideea de conexiune universală, subliniind interdependența și interacțiunea multiplă a fenomenelor reale, duce la formularea unui principiu metodologic general, care prezintă o importanță specială în

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
făcând abstracție de logica globală a societăților din care fac parte acestea. Organizarea macrosocială (socialistă, capitalistă) își pune amprenta asupra tuturor proceselor din cadrul întreprinderii. Identificarea structurii. Adesea, interacțiunea dintre elementele unui sistem duce la stări caracterizate printr-o ridicată compatibilitate reciprocă, la creșterea coerenței interne, luând naștere stări de echilibru care, odată atinse, tind să se perpetueze. Fiecare element le modifică pe celelalte și este modificat până se ajunge la o stare de echilibru. Conceptul de structură este adesea utilizat pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
analiză structurală de acest tip îl găsim în teoria lui Karl Marx a formațiunii sociale. Sâmburele teoriei lui Marx este că există diferite tipuri de societăți globale, caracterizate prin structuri distincte. Sferele componente ale societății stau în relații de dependență reciprocă, formând configurații stabile, pe care le numește formațiuni sociale. Simplificând puțin teoria, putem considera următoarele patru mari elemente componente ale unei societăți: • Forțele de producție: totalitatea capacităților de producție de care dispune o colectivitate la un moment dat. Ele au

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
și relații de cooperare/concurență. Relații de acomodare/dominare. În funcționarea lor, sistemele sociale, inclusiv în situația în care sunt subsisteme ale aceluiași sistem, intră în contacte laterale sau de vecinătate. Ele interacționează, se influențează reciproc, pozitiv saunegativ, dezvoltă cerințe reciproce. Școala, de exemplu, poate educa la tineri o mentalitate științifică, disfuncțională pentru sistemul religios. Din acest motiv, biserica, dacă este într-o poziție favorabilă, va încerca să preseze „lateral” asupra școlii, pentru ca aceasta să adopte o atitudine neutră față de religie

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
alături de știință. Este, de exemplu, cazul presiunilor actuale exercitate în SUA asupra școlii de a include „creaționismul”ca o teorie care să fie predată în cadrul cursurilor de biologie în locul darwinismului sau alături de el, ca o teorie alternativă, egal îndreptățită. Influențele reciproce pot fi nu numai negative, disfuncționale, ci și pozitive,funcționale. Persoanele pot exercita presiuni asupra întreprinderii pentru ca aceasta să dezvolte activități orientate spre satisfacerea necesităților individuale (funcții sociale): procurarea de bilete de odihnă și tratament, bilete la spectacole,organizarea de

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
mai mult sau de orientareaacestora spre „umanizarea muncii”, spre creșterea calității umane a muncii. Familia poate să-și însușească drept finalitate stimularea unei atitudini responsabile față de muncă a membrilor săi, participarea lor activă la viața colectivității. Ca rezultat al influențelor reciproce laterale, are loc un proces de acomodare a sistemelor sociale. Pe lângă acomodare, există însă și tendințe de dominare. Un subsistem devine dominant fie în condițiile în care sistemul mai general din care face parte consideră că el prezintă o importanță

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
dominant se poate descompune complet sau eficiența sa scade sub limita tolerabilă, sistemul global trebuind să intervină și să impună anumite restricții dominării. Rudenia și societatea modernă. Sistemul tradițional de rudenie se caracterizează printr-o solidaritate ridicată, prin exigența sprijinului reciproc. El prezintă, în consecință, o anumită incompatibilitate cu sistemul industrial modern, bazat pe raționalitate, competență, performanță individuală recompensată social, corectitudine în relațiile dintre persoane. Această incompatibilitate poate genera perturbări reciproce. În unele condiții, sistemul industrial modern și-a impus logica

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
rudenie se caracterizează printr-o solidaritate ridicată, prin exigența sprijinului reciproc. El prezintă, în consecință, o anumită incompatibilitate cu sistemul industrial modern, bazat pe raționalitate, competență, performanță individuală recompensată social, corectitudine în relațiile dintre persoane. Această incompatibilitate poate genera perturbări reciproce. În unele condiții, sistemul industrial modern și-a impus logica, subminând treptat solidaritatea relațiilor de rudenie și preferențialitatea implicată de acestea sau reducând-o la sfere neutre. În alte condiții sau, cel puțin în anumite etape, sistemul relațiilor de rudenie

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
relațiilor de rudenie a presat puternic sistemul industrial modern, modificându-i într-o anumită măsură logica funcționării, inducând preferințe proprii acolo unde ar fi trebuit să funcționeze criterii obiective, impersonale, derivate din exigențele eficienței. Relațiile de vecinătate, cu influențele lor reciproce, reprezintă o sursă majoră de conflict între sisteme. În mod special, conflictul se declanșează în cazurile de incompatibilitate: știință/religie, socialism/capitalism, opresiune/democrație. Marx a descris un caz special de conflict de acest tip: exploatarea unei colectivități de către o

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
a descris un caz special de conflict de acest tip: exploatarea unei colectivități de către o altă colectivitate. Și aceste relații dintre colectivități sunt cazuri de dominare a unui sistem de către un altul. Relații de concurență/cooperare. În afara relațiilor de influență reciprocă laterală, sistemele sociale intră și în relații de concurență pentru diferitele resurse sau de cooperare pentru realizarea unor finalități comune. Competiția dintre sistemele sociale pentru resursele necesare ridică, pentru sociologie, un grup de probleme distincte. Între principalele subsisteme ale societății

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
cealaltă, în timp ce aceasta din urmă se înarmează în continuare, ea va pierde enorm (100), cealaltă obținând însă avantaje modeste (5). În condițiile în care cele două mari puteri suferă de o dificultate similară cu cea a prizonierilor - lipsa de încredere reciprocă careparalizează comunicarea și înțelegerea -, vor cădea inevitabil în paradoxul acestora. Fiecare va alege strategia cea mai avantajoasă pentru ea, în acest caz, cea mai puțin riscantă; va continua înarmarea, pierzând cel mult 20 și putând câștiga chiar 5, când cealaltă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
le influențează la rândul lor. Cunoașterea nu este o componentă neutră a vieții sociale, care nu o influențează pe aceasta decât prin output-ul ei (cunoștințele pe care le produce), ci un fenomen social care stă în relații de determinare reciprocă cu toate celelalte fenomene sociale. Procesele cognitive iau în mod necesar o formă socială și psihologică. Problemele lor interne sunt de natură psihică și socială, cerând soluții de tip psihologic și social. Ipoteza generală dezvoltată aici este, în consecință, următoarea

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
caută să dezvolte o ipoteză nouă în această privință. Punctul de vedere standard este că relația cauzală reprezintă o relație simplă, care intră ca element component elementar al modelelor sistemice mai complexe. Structura reprezintă o mulțime de relații de dependență reciprocă - așadar cauzele - între o mulțime de elemente. Relația funcțională este adesea interpretată ca o varietate a relației cauzale.Oasemenea abordare mi se pare corectă, dar nu completă. Sunt o mulțime de relații cauzale analizate de sociolog care nu sunt incluse

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
cu obiectivitatea și echidistanța o reprezintă interesul global al colectivității. Pe fondul unei asemenea opțiuni globale și ultime, sociologul poate să se angajeze în explorarea sistematică a intereselor unei grupări sociale sau a alteia, de a cerceta legitimitatea lor, efectele reciproce. O asemenea opțiune este și ea angajată, partizană, dar în sens democratic. Pentru desfășurarea eficientă a procesului democratic, bazat pe cooperare și acceptare reciprocă, părțile trebuie să devină conștiente nu numai de propriile lor interese, ci și de interesele celorlalte

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
explorarea sistematică a intereselor unei grupări sociale sau a alteia, de a cerceta legitimitatea lor, efectele reciproce. O asemenea opțiune este și ea angajată, partizană, dar în sens democratic. Pentru desfășurarea eficientă a procesului democratic, bazat pe cooperare și acceptare reciprocă, părțile trebuie să devină conștiente nu numai de propriile lor interese, ci și de interesele celorlalte părți, de dinamica de ansamblu a procesului social. Atitudinea echidistantă este posibilă doar prin respectarea cu strictețe a regulilor fundamentale ale mecanismelor democratice: 1

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
trebuie să devină conștiente nu numai de propriile lor interese, ci și de interesele celorlalte părți, de dinamica de ansamblu a procesului social. Atitudinea echidistantă este posibilă doar prin respectarea cu strictețe a regulilor fundamentale ale mecanismelor democratice: 1. recunoașterea reciprocă a intereselor; 2. promovarea intereselor proprii trebuie făcută nu cu mijloace coercitive și manipulative, ci prin cooperare, negociere, pe baza acceptării reciproce de principiu; 3. fiecare grup se raportează nu numai la propriile interese, dar și la interesele globale ale

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
social. Atitudinea echidistantă este posibilă doar prin respectarea cu strictețe a regulilor fundamentale ale mecanismelor democratice: 1. recunoașterea reciprocă a intereselor; 2. promovarea intereselor proprii trebuie făcută nu cu mijloace coercitive și manipulative, ci prin cooperare, negociere, pe baza acceptării reciproce de principiu; 3. fiecare grup se raportează nu numai la propriile interese, dar și la interesele globale ale colectivității; 4. fiecare grup se consideră în perspectiva dinamicii globale a sistemului social, a unei organizări sociale deziderabile pentru întreaga colectivitate. În

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
mult mai dificil de testat decât teoriile din științele naturii. Faptele naturii sunt mult mai clare decât faptele sociale datorită diferențelor de complexitate. Gradul ridicat de interacțiune specific vieții sociale face dificilă izolarea aici a variabilelor și a determinării lor reciproce. Organizarea de experimente cruciale este și mai limitată în sociologie. În cele mai multe cazuri, teoriile fizice sau chimice sunt testate prin organizarea unor experimente de laborator; rareori se face apel la fapte cruciale provenite din observarea fenomenelor naturale. În sociologie însă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
sociale importante ale întreprinderii noastre este relația dintre nivelurile ierarhice caracterizate de diferențe de nivel profesional și prestigiu social. Este cazul relației dintre ingineri și muncitori. O serie de dificultăți în această relație s-au dovedit a proveni din stereotipurile reciproce distorsionate. Astfel, într-o cercetare realizată la o mare întreprindere bucureșteană au fost puse în evidență diferențe de percepție reciprocă de tipul următor: inginerii îi percep pe muncitori ca fiind motivați mai extrinsec decât se percep muncitorii înșiși; maiștrii, a

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
cazul relației dintre ingineri și muncitori. O serie de dificultăți în această relație s-au dovedit a proveni din stereotipurile reciproce distorsionate. Astfel, într-o cercetare realizată la o mare întreprindere bucureșteană au fost puse în evidență diferențe de percepție reciprocă de tipul următor: inginerii îi percep pe muncitori ca fiind motivați mai extrinsec decât se percep muncitorii înșiși; maiștrii, a căror distanță profesională și socială de muncitori este mai mică, îi percep pe aceștia într-o modalitate mai apropiată de

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
percep pe ingineri ca fiind motivați mai intrinsec decât se percep aceștia pe ei înșiși. Aceste stereotipuri, indiferent de originea lor, generează și susțin o relație între ingineri și muncitori accentuat autoritară, neparticipativă. Chiar și aceste date empirice despre diferențele reciproce de percepție și despre efectele lor în planul comportamentului sunt de natură să creeze o problemă pentru participanți și să declanșeze un proces de corecție, în conjuncție, desigur, cu alți factori. Al doilea exemplu se referă la relația dintre maiștrii

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
erau compuse din celule relativ similare. De asemenea, gradul de integrare al elementelor componente este scăzut. Treptat însă, elementele componente tind să se diferențieze tot mai mult, să se specializeze în realizarea unor anumite funcții. Totodată, mecanismele lor de integrare reciprocă tind să devină din ce în ce mai elaborate. Tendința evolutivă este deci în sensul sporirii eterogenității și a integrării. Gradul de complexitate crește prin acest proces. Criteriul complexității este susținut oarecum de evidența empirică a evoluției diferitelor sisteme. Atât sistemele biologice, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
corespunde. Mai mult, această imagine conștientă nu reprezintă un model ideal al ei, ci unul dintre elementele sale componente, găsindu-și o explicație în acest cadru general obiectiv. Fiecare activitate interacționează cu celelalte în mod obiectiv. Această relație de determinare reciprocă este reală, obiectivă, în sensul că nu este o relație pe care o impune mintea omenească. Ajungem în acest fel la o teză fundamentală a teoriei marxiste asupra societății: determinismul reciproc al activităților, faptelor sociale. Fiecare este rezultatul influenței unei

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
cu celelalte în mod obiectiv. Această relație de determinare reciprocă este reală, obiectivă, în sensul că nu este o relație pe care o impune mintea omenească. Ajungem în acest fel la o teză fundamentală a teoriei marxiste asupra societății: determinismul reciproc al activităților, faptelor sociale. Fiecare este rezultatul influenței unei mulțimi de împrejurări, a activităților cu care se învecinează. La nivelul acestei interdependențe se realizează explicația. A explica un fapt social înseamnă a pune în evidență modul în care este determinat

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
de anulare din partea acestora. Prin aceste transformări, sistemul tinde să-și conserve structura în mijlocul variațiilor ce afectează elementele sale. Ideea genială a lui Marx a fost aceea că nu toate elementele sistemului social au o contribuție egală în cadrul determinismului lor reciproc, structural. Sunt unele care au o poziție accentuat determinată, în timp ce altele sunt într-o poziție care le face să fie determinate. Acestea din urmă pot săgenereze și să mențină o anumită structură sau să determine schimbarea ei. În acest fel

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]