22,233 matches
-
Egunov, care a activat toată viața în Chișinău. Pentru a-i ține acasă pe agricultorii coloniști Zemstva județeană din Bender, la rugămintea căpitanului Fiodor Oleinikov, în ziua de 29 octobrie 1876 a hotărît să le acorde înlesniri și zile de tîrg în fiecare săptămînă - miercurea. Dar negustorii din Romanovca preferau să umble la tîrguri în alte părți, pămîntul lor rămînînd în paragină. La 28 noiembrie 1878 autoritățile, în mîinile cărora se afla soarta evreilor, au decis să le întoarcă libertatea - să
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
pe agricultorii coloniști Zemstva județeană din Bender, la rugămintea căpitanului Fiodor Oleinikov, în ziua de 29 octobrie 1876 a hotărît să le acorde înlesniri și zile de tîrg în fiecare săptămînă - miercurea. Dar negustorii din Romanovca preferau să umble la tîrguri în alte părți, pămîntul lor rămînînd în paragină. La 28 noiembrie 1878 autoritățile, în mîinile cărora se afla soarta evreilor, au decis să le întoarcă libertatea - să trăiască acolo unde doresc și să se ocupe cu ceea ce prefer. Peste doi
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
o singură încăpere. Mai tîrziu, în 1959, această întreprindere este restructurată în combinatul industrial alimentar, iar în 1962 - în combinat de deservire social, unde se află și o secție de textile. În 1972 aici s-a instalat fabrica de coavoare. Tîrgul Romanovca se contopește cu nodul de căi ferate Basarabeasca îndeplinind pînă în 1959 funcția de centru raional. Peste 10 ani populația orașului Basrabeasca depăși 13 mii de locuitori, majoritatea angajați la panoul de locomotive și vagoane, combinatul industrial, fabrica de
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
evreii "sefarzi". Dar mai ales în evul mediu, din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, mai apoi la începutul sec. XVI în Moldova au migrat evreii din Germania ("așkenazi"), așezându-se și în vecinătatea imediată a Ineștilor și au format un târg vestit în Basarabia. Mulți numesc Teleneștii o „localitate evreiască”. Înșăși evreii numesc târgul "Teleneșt" (prin analogie cu Tel-Avivul), ceea ce se traduce din ebraică ca: „deal lângă Inești”. Conform unei alte legende, aici a fost un boier, care avea o slugă
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
Bun, mai apoi la începutul sec. XVI în Moldova au migrat evreii din Germania ("așkenazi"), așezându-se și în vecinătatea imediată a Ineștilor și au format un târg vestit în Basarabia. Mulți numesc Teleneștii o „localitate evreiască”. Înșăși evreii numesc târgul "Teleneșt" (prin analogie cu Tel-Avivul), ceea ce se traduce din ebraică ca: „deal lângă Inești”. Conform unei alte legende, aici a fost un boier, care avea o slugă leneșă. Boierul era enervat pe sluga leneșă și-l probozea: "Ce te lenești
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
ebraică ca: „deal lângă Inești”. Conform unei alte legende, aici a fost un boier, care avea o slugă leneșă. Boierul era enervat pe sluga leneșă și-l probozea: "Ce te lenești, mă?". Mai târziu această frază s-a transformat în numele târgului. Într-o altă legendă, Teleneștiul este legat de un boier "Telea", care avea moșie pe acest loc la sfârșitul secolului al XV-lea, în vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Cert este că primul act istoric în care se vorbește
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
-lea, în vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Cert este că primul act istoric în care se vorbește clar despre Telenesti, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri - pentru a strânge străinii. Nu este exclus că tocmai aceste privilegii au contribuit la dezvoltarea orașului ca
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
se vorbește clar despre Telenesti, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri - pentru a strânge străinii. Nu este exclus că tocmai aceste privilegii au contribuit la dezvoltarea orașului ca târg. Există date conform cărora localitatea Telenești a fost populată din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri - pentru a strânge străinii. Nu este exclus că tocmai aceste privilegii au contribuit la dezvoltarea orașului ca târg. Există date conform cărora localitatea Telenești a fost populată din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul Teleneștilor ar fi existat o cetate gotică (dovadă a acestei afirmații este faptul că în îmrejurimi s-au găsit rămășițe). În privința apariției
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
se vorbește clar despre Telenești, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri pentru a strânge străinii. După reforma religioasă a "patriarhului Nikon" în Rusia din secolul XVII aici au
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri pentru a strânge străinii. După reforma religioasă a "patriarhului Nikon" în Rusia din secolul XVII aici au poposit lipovenii, ruși de rit vechi, care s-au așezat în lunca Ciulucului. Conform unor date
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
În perioada interbelică în Telenești exista un spital cu 4 clădiri. Despre aceasta relatează Mihail Sadoveanu în „Drumuri basarabene”. În conformitate cu legea învățământului primar și secundar care prevedea obligativitatea învățământului de 7 ani, în Telenești s-au deschis câteva școli: Telenești - Târg - 3 școli, Telenești - Vechi - o școală. În anul 1940, Basarabia a fost încorporată în URSS. Din localitatea Telenești administrația și populația românească urma să se evacueze până la 30 iunie 1940 ora 12:00. În funcții administrative a fost pus Leonid
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
de studiu pentru istorici, și sinagoga brusc ruinată. Deși emigranții, practic, nu mai revin la baștină, evreii din Telenești, s-au unit la Tel-Aviv într-o asociație și editează un ziar în limba rusă „ТЕЛЕНЕШТСКАЯ УЛИЦА” (în română „Strada Teleneștilor”). Târgul Teleneștilor a fost centru raional de trei ori după cel de al doilea război mondial. La începutul anilor 60 centrul raional a fost plasat la Lazovsc (actualmente Sângerei). În anii 60-80 aici au existat o fabrică de brânzeturi și unt
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă, pe 10 ani de impozite funciare. Inițial, colonia se numea Cot sau Starovca. În 1861 colonia este înregistrată cu denumirea Starovca, având 70 de gospodării, 713 locuitori și 2 sinagogi. În 1902, în târgul Mărculești, s-a deschis o școală primară evreiască. Colonia a crescut rapid și către anul 1923, sub autoritatea Regatului României(la care a aparținut regiunea începând din 1918) avea 285 case, o populație de peste 2000 suflete. În localitate funcționa o
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
contra Uniunii Sovietice și a recuperat Basarabia. În 8 iulie 1941 conform politicii regimului Ion Antonescu care preconiza „curățirea” Basarabiei de evrei, fasciștii au adunat toată populația. 1000 de bărbați și femei, bătrâni și copii au fost scoși la marginea târgului, împușcați de o unitate militară și îngropați în tranșee antitanc. În ghetoul înființat apoi la Mărculești în scopul politicii de deportare și anihilare a evreilor din Basarabia în lagărele și ghetourile din Transnistria, fasciștii au adunat circa 11.000 de
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
totală a terenurilor fondului silvic este de 305 ha. Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Prutși lacurile din oraș cu o suprafață totală de 54,15 ha. Orașul Leova este atestat la 13 martie 1489 cu denumirea de „Târgul Sărății”. În 1489 Ștefan Vodă al Moldovei a cumpărat pământurile cu zloți tătărești, iar hotarul ajungea până la Șelistea Baian. Apoi el a dăruit aceste pământuri slujitorilor săi Petru și Leova, de la care se pare a proveni actuala denumire - Leova, Leova
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
aceste pământuri slujitorilor săi Petru și Leova, de la care se pare a proveni actuala denumire - Leova, Leova împreună cu fratele său Petru cumpără o parte de moșie pe Sărata și confirmă acest act juridic în ziua de 23 ianuarie 1495. Ca tîrg Leova este atestat la 26 august 1806 într-un document de la Constantin Moruzzi, domnul Moldovei, prin care proprietarul orașului Leova logofătul Costache Ghica este împuternicit să strângă contribuții de la toți negustorii, care vin la iarmaroace. Dar mai vechi ca aceasta
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
apropiere de târgușorul Leova trec 2 valuri, unul începe lângă râul Prut și se îndreaptă spre est, altul mai mic e situat de-a lungul Prutului.” După anul 1812 Leova devine punct vamal și punct de grăniceri. În 1819 biserica tîrgului fiind veche, este înlocuită cu una nouă, tot din lemn cu hramul Sf. Cuvioasa Paraschiva, ctitorită din 1815 de negustorul grec Ioan Dimgos. În 1835 cârmuirea de voloste din Leova se transmite în satul Frumoasa, căruia i se va zice
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
întoarce cârmuirea, s-au adresat cu o scrisoare din partea tuturor locuitorilor către guvernatorul Novorusiei și Basarabiei, dar au primit un refuz categoric. Între 1856 și 1878, Leova a reintrat între granițele Principatului Moldovei și ale României. La recensământul din 1860, târgul era oficial a 32-a localitate urbană a Moldovei „românești”, după numărul populației (1.845 locuitori). La 7 octombrie 1878, după reanexarea de către Rusia țaristă, Leova avea 350 de gospodării, 5.682 desetine de pământ arabil, 60 livezi mari, o
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
posesor al moșiei și distileriei devine V. Kalmuțchi. Prima instituție de învățământ a fost înființată în 1861 - anume o școală parohială pe lângă biserică. În conformitate cu hotărârea Cârmuirii provinciei Basarabia din 5 martie 1864, Administrația de plasă Corjeuți a fost transferată în târgul Edineț. În 1869 copii erau instruiți de preotul Mihail Lungu, iar în 1884 de învățătorul Iosif Rudnițchi, decorat cu Medalia de argint și Panglica Alexandru pentru succesele pedagogice. În anul școlar 1884/1885 în catalog erau înregistrați 57 de băieți
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
fixă, televiziune prin cablu și digitală, internet, oficiu poștal. Din 2012, toamna are loc "Festivalul cartofului „Mai mult decât a doua pâine”" cu scopul promovării culturii cartofului și calitatății bucatelor tradiționale gătite din cartofi. Programul include: iarmaroc al produselor agricole, târg al meșterilor populari, concurs de desene, prezentare a noilor tehnologii de cultivare a cartofului, un spectacol de muzică și de dans cu participarea formațiilor artistice din regiune și din țară cu genericul „Cartoful - a doua pâine”, concurs al bucatelor din
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
conduși de un oarecare Țăulean au fondat o nouă localitate pe locul ei de azi. Prima atestare documentară datează cu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Borodici - un mic tîrg. În perioada 1918-1940 atît timp cît satul a fost în componența Regatului România, satul s-a numit Țau. După al doilea război mondial, satul a primit denumirea actuală. Cea mai mare dezvoltare satul a cunoscut-o în anii 1960-1970, cînd
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
erau pămînturi arabile, pășune și finețe în deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la acea vreme avea cea mai mare populație,după tîrgul și mahalaua Foleștii, din ținutul Iași. Conform actelor din Arhiva Națională a Republicii Moldova s-a constatat că, satele Sărată cu odaia Sărată Nouă, pînă în anii 1848-49, aparțineau boierului și Marelui Vesternic Iordache Ruset-Roznovanu și Logoftesei Anikia Rosetti Roznovanu. Boierii
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Ciocâlteni a fost constituită cooperativa agricolă „ Traian”, la 5 octombrie 1924. Dicționarul statistic menționează că, la începutul anilor 20, erau 2 grădini de zarzavaturi, 4 mori de vânt, poșta de cai a zemstvei, telefon, poștă. În fiecare marți se făcea târg de vite și manufactură. În ceea ce privește instituțiile administrative, acestea constituiau: reședința de voloste, postul de jandarmi, agentul sanitar, judecătoria rurală de ocol, primăria, agenția de percepție, cooperativa de consum. La 28 iunie 1940, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov și protocolului adițional
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
Șușcă i Anton i Dumitrașco de la Tătărăuca ot ținutul Sorocăi”. Primele recensăminte organizate pentru a identifica numărul de persoane impozabile indică numărul de case din sat. În datele recensământului din 1772-73 este indicat satul Tatarăuca aflat la 4 ceasuri de la Târgul Sorocii care avea 38 de case, dintre care una era nelocuită, iar în celelalte locuiau 2 fețe bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]