KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...834 835 836 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri. Unul către candidatul PSD suna cam așa: Nenea Popa, să știți că un băiat cu părul lung și adidași galbeni de penelist v-a desenat mustăți pe afișul În care zâmbiți așa frumos și arătați cu degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre civice, de 1 iunie adică. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să mă gândesc prea mult la perspectiva oferită de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că nu le-ai luat cu tine. Cristina zâmbește. Își aduce aminte că-s la curent cu disputele privind educația religioasă a copiilor. - Nu le prea iau cu mine. Nu din cauza lui Cătă, nici ele nu se dau În vânt. Dedramatizează. Asta nu e În avantajul meu, dar nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
făcea să râdă, asta nu-i puțin lucru Între bărbați și femei, de orice fel ar fi ei. Așa c-am Încercat și eu să glumesc: - Nu i-a mers lui Alexi cu tine. Am reușit s-o fac să zâmbească: - Îl știi? Eu nu l-am mai văzut pân-acum. Oricum se străduia prea mult. Și n-aveam nici un chef. De explicații probabil. Exista În grup o convenție: eram discreți În privința cuplului Andreea-Laura, doar Leac avea voie să fie vulgar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Vești de la Andreea? Eu nu aveam nici o veste. De la cealaltă călătoare, vreau să zic. Sperasem să primesc un telefon, măcar un mail cu impresii de călătorie. Nimic. - Nici o veste. Dar așa face ea, se ia cu munca, uită de toți. Zâmbește din nou. Nu știa că, poate chiar În acel moment, era deja cazul să plângem unul pe umărul celuilalt. Cum ar fi putut măcar bănui? - Și cu serviciul? Ai clienți, merge treaba? Îmi venea să-mi trag o palmă peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ca-n laborator. Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște sâni colosali, mi se tot proptea cu ei În umăr În timp ce preparam băutura. În plus, În defavoarea ei și a mea, mai trebuie spus că se urâțea când zâmbea, i se Încrețeau dramatic obrajii și fruntea, În fine, poate că, dac-ar fi fost o frumusețe, eu n-aș fi fost atât de În largul meu. Spre dimineață m-a invitat s-o conduc, să-i găsesc un taxi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
de parcă și-ar fi dres vocea, eu am ejaculat, probabil speriat. Am căutat apoi baia, am adus un prosop, am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În gând Încă o dată, am fost chiar tentat să mă Întorc și să-i sărut, recunoscător și tandru, obrazul. N-am mai căutat-o, nici n-am mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
fustă legată Într-o parte, cu talie joasă și despicată pe coapsă, un tricou strâmt, Înflorat. Părul Îi era prins Într-un coc neglijent, cu zulufi săltând peste urechi și obraji. Rujată purpuriu, părea să aibă buzele umede tot timpul. Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-o Întâmpin cum se cuvine. Ea s-a apropiat cu pași mari, s-a oprit un pic descumpănită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
un Kalashnikov agățat În spinare. Au intrat În curte, apoi În casă, ne-am speriat de ei toți care eram În living. Civilul a pus din nou Întrebarea, Leac s-a ridicat În picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
culcat la pământ cu o singură lovitură. L-au Înconjurat repede șoferul și inspectorul În civil, l-au bruscat, i-au sucit mâinile la spate, el nu s-a mai Împotrivit, Își dăduse deja seama că gafase. Dar era mulțumit, zâmbea cu toată gura văzându-și garda cum de-abia se adună de pe jos. Răzbunarea ăstuia a fost cruntă. L-a Închis la arest singur În celulă, a venit pe la miezul nopții Însoțit de un alt zdrahon, l-au bătut amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Cel care era deasupra pe listă murise, făcuse un atac de cord Înainte de validare. Așa că intrase Pârvu În locul lui. Adelin Îl știa. Și nu numai din ziare sau din vedere. Venea pe la club. - Trage pe nas, mi-a șoptit Adelin, zâmbind conspirativ. Oho, Adeline, nici nu știi ce informație Îmi oferi. Trebuie s-o folosesc cumva, Încă nu știu cum. Îi spun și lui Leac despre jeep-ul argintiu care-i ținea trena la Șiria, Îi spun și că-l reperasem peste drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se În capul oaselor, cu o mână sprijinită de țeasta chelioasă a senatorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
mult saxofon În orice caz. Mă chinui degeaba să recunosc, până la urmă renunț, Încerc să m-adun, să mă concentrez. Mă uit la Leac, ăla se uită la Pârvu, e palid și Încremenit, crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând, nu pare să-i pese că i-am stricat planurile. Dacă o fi avut și el niște planuri. Cine știe, la cât a băgat În el. Ochii-i sticlesc a nebunie blajină, Începe să se legene ca un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
uită la mine, plâns, cu ochi limpezi, albaștri. Din boxe o voce caldă cântă calm despre singurătate. Simt cum o boare plăcută, răcoroasă, Îmi mângâie spatele, ceafa rasă. Mă iau În brațe, mă uit din nou la Pârvu, el Îmi zâmbește pașnic. Îmi trec palmele peste umeri, ceva mă cutremură blând, de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei sunt puternici, calzi, vag Încordați, Învelindu-se singuri În acea briză molcomă pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
scaun. Ăsta se lasă, Încă nu-și dă seama ce se Întâmplă, eu Încep să-mi dau. Mă gândesc c-ar trebui să fac și eu ceva, să pun mâna, să particip. Țip: - Nu râde, boule! Pârvu nu râde, doar zâmbește, nu-l sperie țipătul meu. Ne privește pe rând, deschide gura, probabil vrea să spună ceva, se răzgândește, coboară privirea În podele. Leac e acum În spatele lui, face nod după nod, icnește. Andreea a Înțepenit cu lumânările În mână, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se apleacă peste senator, ăstuia Îi lucesc ochii holbați În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
am nici o șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
vărs lacrimi ca să scap de rușine, mă Îneacă rușinea, Florin și Sorin liniștiți, În colțurile lor, Cătă lângă mine, de-abia lăcrimând, șoptindu-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În când unul dintre noi Își șterge lacrimile, zâmbește cu drag celor din jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
lor, Cătă lângă mine, de-abia lăcrimând, șoptindu-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În când unul dintre noi Își șterge lacrimile, zâmbește cu drag celor din jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
făcut terci și Întins pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-am dus caseta la spital i-am așezat-o pe pernă, alături de un buchet de flori. I-am zâmbit, i-am mângâiat smocul de păr zbârlit printre bandajele care-i Înveleau capul. El n-a zis nimic, era În comă. EPILOG FACULTATIV După apariția primei ediții a acestui roman s-au găsit cititori, mai ales printre prietenii pomeniți În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

toarnă cafea pentru ea din ceainicul roșu aflat pe soba de fier. Buenos dias, Antonio! După ce pune coșul pe masă și se debarasează de pălăriuța mică, purtată pe sprânceană, atârnând-o în cuier, femeia prinde cana cu amândouă mâinile și zâmbește ca un copil ce a primit un cadou de mult așteptat. Mmm, caliente, así como me gusta a my. Gracias 2. De nada3. Încinsă cu un șorț alb, Amalia începe să pregătească tacticoasă micul dejun. Schimbă câteva fraze banale cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
trafic, nerăbdarea aproape adolescentină îl face să aibă impresia că se mișcă precum un melc adormit. În cele câteva secunde cât staționează la o acordare de prioritate abia își stăpânește impulsul să nu coboare pentru a alerga înainte, pe stradă. Zâmbește și începe să fredoneze vesel: "L'amour est enfant de Bohème/ il n'a jamais, jamais connu de loi..."9. Șoferul îl verifică prin oglindă, cu sprânceana ușor ridicată a nedumerire, dar el nu-i dă atenție, cu gândurile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
într-un trap mărunt de Măturoi, obișnuitul ei jocheu, mic și slab ca un copil de zece ani. Aflați la tribună și văzând-o cum alerga fără efort, suplă și grațioasă, pentru prima oară de când se cunoșteau, amândoi și-au zâmbit deschis și înțelegător unul altuia. Ramura de măslin s-a prezentat sub forma unui comisionar elegant și prețios care a ciocănit într-o dimineață la ușa lui Marius, oferind un plic oficial cu antetul familiei Dracea. În fraze directe, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Vila era atât de aproape de mare, încât uneori, atunci când vântul bătea mai puternic, valurile stropeau veranda de lemn perdeluită cu iasomie. Uneori, aici îi găseau diminețile, îmbrățișați, suflet lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din hamacul încăpător cum soarele se retrage către binevoitoarea găzduire a mării, i-a șoptit la ureche "Te iubesc". A fost îndeajuns acel "Și eu" al ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius o apucă de mână iar ea îi zâmbește recunoscătoare. Ce s-a întâmplat? Să nu râzi de mine, dar mi-e frică. Imposibil, pentru tine nu există acest cuvânt! vocea jovială a lui Marius este contrazisă de mimica îngrijorată a feței. De ce să-ți fie teamă? Că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Vreau să-mi promiți că indiferent ce urmează vei avea grijă de tine...și de noi. Draga mea, ceva îmi spune că suntem sortiți să fim împreună la ora marelui final. Dar discutăm despre război și asta poate dăuna moralului. Zâmbește ca un puști și ea îi întoarce zâmbetul. Ce vrei, se pare că e la ordinea zilei. Mirosul plăcut și familiar al apei lui de colonie, trezește la viață în adâncurile întunecate ale sângelui un foc care mocnise mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]