21,186 matches
-
vor opri sovieticii. Nu vor Îngădui niciodată o Germanie mare atât de aproape de ei”. Dar, odată ce a devenit clar că lucrurile nu stăteau așa - și după victoria decisivă a lui Kohl În alegerile din Germania de Est -, președintele francez a abordat o strategie diferită. Germania se putea uni, dar cu o condiție. O Germanie consolidată care să urmeze o cale independentă (și cu atât mai puțin să revină la prioritățile ei din Europa Centrală) era exclusă din discuție. Kohl trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată loc o tranziție - unde comuniștii sau prietenii lor au rămas la putere, cu titluri noi și programe „occidentale” frumos ambalate -, trecutul a rămas neatins. În Rusia, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și deportații (chiar și Înfrângerile eroice precum Dunkerque sau revolta din Varșovia din 1944) puteau fi exploatate pentru făurirea unor mituri naționale compensatorii, Holocaustul nu avea un conținut „utilizabil”7. În anumite privințe, germanilor le-a fost mai ușor să abordeze și să recunoască amploarea crimei lor - bineînțeles, nu de la Început: am văzut cum eșuase „denazificarea”. La Începuturile Republicii Federale, istoria predată În școli se oprea la Imperiul wilhelminian. Cu excepția omului de stat Kurt Schumacher (care și-a avertizat compatrioții Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era menită să faciliteze pe viitor acționarea În justiție pe teritoriu francez a indivizilor (fie ei germani sau francezi) care participaseră direct la schemele de exterminare naziste. Cât de departe era acest gest de orice intenție a autorităților de a aborda chestiunea responsabilității colective a Franței s-a văzut În 1969, când guvernul a interzis televiziunii franceze să difuzeze Le Chagrin et la Pitié de Marcel Ophuls. Filmul lui Ophuls, un documentar despre ocupația În Clermont-Ferrand, În centrul Franței, era bazat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Robert Paxton, ale căror lucrări majore au apărut Între 1966 și 1975, au fost primii care au folosit surse germane pentru a demonstra În ce măsură crimele regimului de la Vichy au fost comise din proprie inițiativă. Cercetătorii autohtoni nu Îndrăzneau Încă să abordeze astfel de subiecte: la 30 de ani de la Eliberare, sensibilitatea națională era la fel de acută. În 1976, aflând detaliile unei expoziții ce comemora victimele franceze de la Auschwitz, Ministère des Anciens Combattants (Ministerul Veteranilor) a solicitat unele modificări: numele de pe listă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reușit performanța de a nenoroci pe multe decenii un Întreg popor. Rolul unor astfel de istorii e nu doar să repoziționeze și să redimensioneze evenimentele și personajele, ci să ne și reamintească veritabila lor contribuție la fericirea și nefericirea contemporanilor. Abordând acest subiect, Tony Judt Își permite și un dram de ironie, pentru a marca monstruozitatea proiectului comunist așa cum a fost el ilustrat de corifeii bolșevismului național: „În România, unde zeci de mii de țărani au fost băgați În colective În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care scriitorul își abordase de regulă universul fictiv) și în care naratorul se ia în serios cu o anume pedanterie patetică. Stăruind pe linia transtextualistă, Călătoria Luceafărului (1997) este o carte ezitantă, oscilând între parodia livrescă, literatura SF și eseu. Prin scenariul simbolic (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin Ciopraga), publicistica de atitudine a lui R. dovedește în schimb o anumită ținută civică. Sunt abordate aici teme la ordinea zilei: răscoalele țărănești, războiul balcanic, viața parlamentară, tragedia soldaților în primul război mondial. Se remarcă seria de articole din „Epoca” (1902-1904) în sprijinul demonstrațiilor studențești împotriva spectacolelor de teatru în limba franceză, reproduse în volumul Franțuzomania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
1967), li se adaugă romanele Singuri (1968), Scarabeul sacru (1970) și Marile iubiri (1977), toate mult discutate de critică la data apariției. Opera și destinul scriitorului (1972), în care M. retipărește o parte din articolele și eseurile apărute în reviste, abordează literatura din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii, existențialismul și psihanaliza oferind multe dintre argumentele la care recurge. A colaborat și la „Tribuna”, „Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
METODE ALTERNATIVE ABORDATE ÎN LECȚIILE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE A ISTORIEI Înv. Surdu Janeta , Sc. Uda, Tătaruși Înv. Surdu Mircea , Sc. Pietrosu, Tătaruși Înv. Goldiș Maria , Sc. Pietrosu, Tătaruși „Scopul istoriei este de a ne face să Înțelegem starea de față a fiecărui popor În
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
Paris, înființează la Facultatea de Medicină din București Catedra de Fiziologie, pe care o va conduce neîntrerupt până în 1931, anul morții sale (9, 10). Facultatea de Medicină din București 1901 - Gheorghe Marinescu (1863-1938) , fondator al Școlii Române de Neurologie, a abordat în mai multe rânduri probleme legate de complicațiile nervoase ale diabetului zaharat. A emis teoria „troficității reflexe”, care are o largă aplicare în patologia „piciorului diabetic”. În 1901, publică „Alterațiuni în nervii periferici și în mod secundar în celulele coarnelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
publică „Alterațiuni în nervii periferici și în mod secundar în celulele coarnelor anterioare ale măduvei în caz de diabet. Pseudostepaj” (Spitalul 21: 12, 321). În 1909, publică la Paris lucrarea „La cellule nerveuse”, prefațată de Ramon y Cajal. În 1924, abordează histochimic problema enzimelor oxidante implicate în fenomenele vieții. Abordează, în studiile sale, problema alcoolismului (1930), rolul vitaminelor (1934), precum și o serie de probleme filosofico-medicale, în lucrările „Materia, viața și celula” (1914) sau „Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei” (1937). În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
în celulele coarnelor anterioare ale măduvei în caz de diabet. Pseudostepaj” (Spitalul 21: 12, 321). În 1909, publică la Paris lucrarea „La cellule nerveuse”, prefațată de Ramon y Cajal. În 1924, abordează histochimic problema enzimelor oxidante implicate în fenomenele vieții. Abordează, în studiile sale, problema alcoolismului (1930), rolul vitaminelor (1934), precum și o serie de probleme filosofico-medicale, în lucrările „Materia, viața și celula” (1914) sau „Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei” (1937). În 1925, a publicat monografia „Privind viața și opera lui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
MRU 2.1. Ce este strategia? Conceptul de strategie Conceptul de strategie, în general, este foarte des folosit, fără însă a primi semnificația sa reală, definiția în sine profesionist elaborată. Atunci când ne referim la managementul resurselor umane, necesitatea de a aborda problematica strategiei pe criterii teoretico-metodologice bine concepute, se impune cu deosebire, căci altfel, procedând strict empiric, după principiul „succes-eroare”, suntem puși în situația de a conduce organizația pe căi dovedite ca malefice. Atunci când este vorba de oameni, experimentele făcute la
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
criteriile și căile de formulare a problemelor de bază necesare a fi luate în considerare în lumina unei strategii, la căile și mijloacele corespunzătoare de rezolvare a acestora. Dacă strategiile definesc orientarea pe termen lung a activităților unei organizații, politicile abordează diversitatea modalităților de acțiune pe termen imediat și mediu. Cu alte cuvinte, aceeași strategie, a managementului resurselor umane, poate fi îndeplinită prin politici diferite. Strategiile sunt mai generale, politicile mai concrete, strategiile au un grad de performanță mai mare (ele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de acțiune care vizează reducerea, în mod anticipat, a diferențelor dintre resursele umane ale întreprinderii (sub raportul efectivelor și al competențelor) și disponibilitățile ei la un moment dat”<footnote Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), op. cit., p. 179. footnote>. Abordată sub aspectul politicilor de planificare, previziunea capătă o serie de atribuții foarte concrete legate de oferta de muncă, necesitățile de resurse umane sau prognozarea cererii de personal (cantitativă și calitativă)<footnote Ibidem, p. 184. footnote>, analiza impactului produs de resursele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
rupe de contextul economic în care se află geografic. footnote> este proprie doar unor posturi. Vom defini postul ca reprezentând o expresie a viziunii asupra locului și rolului omului în cadrul unei întreprinderi (afaceri), a tipului de piață (segment de piață) abordat, constând din precizarea pozițiilor, relațiilor de putere (drepturi și obligații ale salariatului și patronatului-managementului), a sarcinilor specifice în cadrul diviziunii interne a muncii (respectiv cerințele locului de muncă și cerințele față de conceptul acelui post). O serie de caracteristici care, uneori sunt
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ce ține deja de tradiție, asupra contesei Elisabeta Bathory, care ar fi fost „un vampir adevărat, cu atât mai înspăimântător cu cât este o femeie”. În fine, antologând texte, insistă asupra unor chestiuni controversate din publicistica eminesciană, pe care le abordează nenuanțat, dintr-un unghi lipsit de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Monei Lisa de către Walter Pater sau pasajele pline de înflorituri din Symonds sau Symons. O astfel de critică "creatoare" a însemnat de obicei o duplicare inutilă sau, cel mult, transpunerea unei opere literare într-o altă operă, de obicei inferioară. Abordând contrastul dintre literatură și studiul ei, alți teoreticieni trag tot concluzii sceptice, dar oare cum diferite: literatura, susțin ei, nu poate fi de loc "studiată". 38 Putem doar s-o citim, s-o gustăm, s-o apreciem, în rest, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
abatere inevitabilă, deși deplorabilă, de la austeritatea cercetării sistematice serioase. Dar această dihotomie între "cercetarea sistematică" și "judecata de valoare" exclude complet adevăratul studiu al literaturii, studiu în același timp "literar" și "sistematic". Problema care se pune este cum să fie abordată în mod național arta și, în special, arta literară. Se poate realiza acest lucru ? Și anume cum ? Unul dintre răspunsuri a fost că se poate realiza cu (metodele folosite în științele naturii care se cer doar transferate la studiul literaturii-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Arta lecturii nu poate însă înlocui noțiunea de "cercetare literară" concepută ca o tradiție suprapersonală, ca un corp în continuă creștere format din informații, intuiție și judecăți critice. 43 <titlu> 2. Natura literaturii Prima problemă pe care trebuie s-o abordăm este, evident, aceea a obiectului cercetării literare. Ce e literatura ? Ce nu e literatura ? Care e natura literaturii ? Oricât de simple ar părea aceste întrebări, rareori li se dau răspunsuri clare. Unul dintre răspunsuri consideră drept "literatură" tot ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în întregul lor, comparațiile între literaturi tind să se limiteze la probleme externe privind sursele și influențele, reputația și faima. Studiile de acest fel nu ne permit să analizăm și să judecăm o operă literară 78 individuală și nici măcar să abordăm ansamblul complicat al genezei ei ; în loc de aceasta, ele se ocupă cu precădere fie de ecourile unei capodopere, cum ar fi traducerile și imitațiile, de cele mai multe ori ale umor autori de mina a doua, fie de preistoria unei capodopere, migrația și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu aspirațiile omului modern". Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii academice dispare. Practic, compoziția se organizează pe acest plan secund al interpretării și nu al temei ca atare, prin raportarea la un model prestigios, împrumut livresc mediat de alți artiști care au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observație de nuanță a lui Victor Brombert cu privire la romanul lui Gustave Flaubert, Salammbô, pe care o consideră valabilă și pentru pictura lui Moreau, observație privitoare la relația dintre animat și inanimat, dintre organic și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti consideră că el este cel care introduce "spiritul Renașterii italiene în cultul quattrocentesc care marcase debutul său"91, fapt care va influența simbolismul anilor 1890 și nu numai. Burne-Jones abordează o mulțime de teme mitologice, majoritatea necreștine. O interesantă paralelă între biografia și pictura sa o realizează Patrick Bade, etapa unei iubiri extraconjugale tumultoase, traumatizante cu episodul unei tentative de sinucidere lamentabil eșuate pentru Mary Zambaco pare să-și pună
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]