22,242 matches
-
este un partid de centru-dreapta european, unul din cel mai mari partide transnaționale reprezentate în Parlamentul UE. PPE a fost fondat în 1976 de către partide occidentale creștin-democrate, dar mai târziu a primit și partide europene conservatoare sau alte formațiuni politice de centru-dreapta. PPE este cel mai influent partid european. Este cel mai mare partid din Parlamentul European din 1999, din Consiliul European din 2002 și este de departe cel mai mare partid în cadrul prezentei Comisii Europene. Președintele Consiliului European
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
de prelucrare a pământului si creșterea animalelor. Chiar la sfârșitul mileniului al III-lea - inceputul mileniului II î.e.n., în cele mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariția primelor clase sociale, a civilizației orășenești timpurii si a formațiunilor statale timpurii. Destrămarea orânduirii primitive de obște și trecerea la formarea relațiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. este atestată nu numai de inegalitatea considerabilă materială și socială, dar și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
la formarea relațiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. este atestată nu numai de inegalitatea considerabilă materială și socială, dar și de apariția, în special in zona Priurmi, a unor formațiuni politice mici. Cea mai mare dintre acestea era Zamua care a apărut la începutul mileniului I î.e.n. Nu mai puțină importanță au avut-o domeniul Nikdiarî (Mekdiarî) și regatul Alabaria, alături de care deseori se amintește țara Karalla. Aici se afla
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
clase și trecerii la societatea timpurie pe clase. Totuși, in general, nivelul de dezvoltare socială a societătilor din partea de nord a Azerbaidjanului a fost ceva mai scăzut în comparație cu cel al celor din partea de sud a Azerbaidjanului, unde încă nu existau formațiuni statale. Pericolul invaziilor din partea vecinilor de temut, în primul rând din partea asirienilor, a făcut ca triburile din raionul Urmia să se unească. Încă din a doua jumătate a sec. IX î.e.n. a început să se formeze regatul Manna, fiind prima
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
statale. Pericolul invaziilor din partea vecinilor de temut, în primul rând din partea asirienilor, a făcut ca triburile din raionul Urmia să se unească. Încă din a doua jumătate a sec. IX î.e.n. a început să se formeze regatul Manna, fiind prima formațiune statală mare pe teritoriul Azerbaidjanului. Populația din Manna era preponderent sedentară. Capitala regatului Manna a fost o perioadă îndelungată orașul-cetate Izirtu ("Zirta"). În cadrul acestui regat a avut loc procesul consolidării etnice: conducătorii regatului Manna s-au ocupat nu numai de
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
al II-lea î.e.n. în Atropatena a fost construit un oraș-cetate mare, Fraaspa, care a devenit capitala de iarnă a monarhilor atropateni și a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare și politice de la sfârșitul sec. I î.e.n. O altă formațiune statală timpurie însemnată, apărută în partea de nord a Azerbaidjanului de azi (Aran), a fost Regatul Alban. Teritoriul Albaniei Caucaziene se întindea de la Caucazul Mic și cursul inferior al râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos Caucazul Superior. Albanii
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Hanatul Erevan (în limba azeră: "Irəvan xanlığı") a fost o formațiune statală a azerilor din Armenia (1747-1828) Hanatul Irevan cuprindea teritoriile centrale ale Armeniei de astăzi, provincia Iğdır din Turcia, regiunile Șərur și Sədərək din autonomia Nahcivan a Republicii Azerbaidjan. După înfrângerea statului Qadjar la războiul ruso-iranian (1826-1828), conform tratatului de la
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
Cameră Deputaților, în județul Galați. PNL nu obține un scor suficient pentru a-l trimite în Parlament dar reușește să se salveze de la un eșec asemeni celui înregistrat de foștii parteneri din CDR, mulțumită implicării lui Theodor Stolojan alături de această formațiune. În anul 2001, face parte din grupul liberal de acțiune pentru susținerea eforturilor de integrare a României în NATO, grup înființat de președintele PNL, Valeriu Stoica. În anul 2004 a candidat din partea Partidului Ecologist Român la funcția de Primar General
Cornel Codiță () [Corola-website/Science/309255_a_310584]
-
Partidul Democrat Liberal"("PDL"). Se stabilește o nouă conducere, Emil Boc fiind confirmat în funcția de Președinte al partidului, Theodor Stolojan și Adrian Videanu prim-vicepreședinți iar Vasile Blaga - secretar general. Fuziunea celor două partide este definitivată prin înregistrarea noii formațiuni politice la tribunalul București, prin decizia TMB din 26.03.2008 se aprobă fuziunea, modificarea statului, conducerii și numelui P.D. în P.D.-L. În urma alegerilor parlamentare desfășurate în data de 30 noiembrie 2008, PD-L a început negocierile pentru formarea
Partidul Democrat Liberal (România) () [Corola-website/Science/310611_a_311940]
-
veritabil, ci mai degrabă un amfiteatru natural. Canionul a luat naștere prin procesele de eroziune mai accentuate pe partea estică a platoulului „Paunsaugunt-Plateau”, structura petrografica aparte au permis o eroziune mai accentuată cauzată de vânt, apa și îngheț formându-se formațiuni geolgice numite hoodoos. În funcție de compoziție rocile sedimentare au culori ce variază între roșu, portocaliu și alb. Bryce-Canyon-Nationalpark se află la , parte vestică fiind mai înaltă că și canioanele din vecinătate Parcul National Zion sau Parcul National Grand-Canyon. În regiunea parcului
Parcul Național Bryce-Canyon () [Corola-website/Science/310680_a_312009]
-
3.000 de civili din Drama și din satul învecinat Doxato. În același timp, în toate marile orașe macedonene au fost organizate manifestații de protest față de ocuparea teritoriilor grecești de către Bulgaria de către organizația de dreapta „Apărătorii Greciei Nordice” (YBE). Primele formațiuni înarmate („"andartes"”) au apărut în munții macedoniei prin octombrie 1941, iar primele înfruntări armate cu germanii au dus la împușcare drept represalii a 488 de civili eleni. Aceste represalii au făcut ca mișcările rezistenței să fie diminuate în următoarele câteva
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
armistițiu neoficial cu germanii în Epir. În același timp, EAM a devenit ținta principală a germanilor și colaboratorilor lor. Noul guvern al lui Ioannis Rallis, dominat de vechii politicieni conservatori, beneficiind de colaborarea autorităților germane, a înființat „batalionele de securitate”, formațiuni paramilitare destinate exclusiv luptei anticomuniste. Alte grupuri mici anticomuniste, precum organizația monarhistă „X” au primit fonduri și arme. A izbucnit un război civil sub supravegherea germanilor. În octombrie 1943, ELAS a atacat EDES. Acest conflic a continuat până în februarie 1944
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
este numită Resistenza. După capitularea Italiei de pe 8 septembrie 1943, mișcarea italiană de rezistență a devenit una de proporții. Partizanii italieni au luptat împotriva forțelor germane de ocupație din Italia și Grecia. De asemenea, partizanii italieni au luptat și cu formațiunile militare fasciste ale Republicii Sociale Italiene. În rândurile partizanilor s-au aflat peste 300.000 de luptători, din care cam 35.000 de femei. Participanții la mișcările greviste din 1944-1945 din unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
etichetat ca plin de aluzii politice antidemocratice. Paralel cu activitatea didactică, alături de prietenul său, compozitorul Paul Constantinescu, profesorul Emil Vasilescu a fost un mare animator cultural al Ploieștiului din acea perioadă, manifestându-se în special ca dirijor și întemeietor de formațiuni corale. După război, a înființat și dirijat coruri școlare și de adulți, pe mai multe voci, cu care a câștigat numeroase premii. Erau cele mai bune coruri din Prahova: marele Ansamblu Coral CFR, de cca 100 de persoane (1948-1951), corul
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
în istorie) lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul. Începea o lungă campanie, al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii aparținând României, ocupate samavolnic de Uniunea Sovietică. Primii care au intrat în luptă au fost, în ambele tabere, aviatorii. Formațiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ținte care să afecteze decisiv puterea de luptă și economică a inamicului. Astfel, în primele ore de dimineață, o formație de șase bombardiere sovietice s-au apropiat, peste Marea Neagră, de instalațiile
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
simbol al aviației de vânătoare. În 1941, el primește comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane. În dimineața de 23 iunie 1941, piloții escadrilei au primit ordinul de a însoți o formațiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază și, imediat, tehnicienii au încercat să remedieze defecțiunea. La ora 12:00 s-a dat alarma: au fost
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
minimă a parcului este , corespunzătoare părții mai din aval a râului Korana; punctul cel mai înalt este muntele din masivul Mala Kapela cu vârful la altitudine. Rocile carstice formează în principal dolomite și calcare, iar relieful este astfel punctat de formațiuni cum ar fi dolinele, uvalele, poliele și ponoarele Relieful a rezultat concomitent cu formarea Alpilor Dinarici, dar a fost și modelat permanent de apa care erodează mecanic și chimic, pătrunzând în roci, formând grote, lacuri și căderi de apă. Apa
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
ale unora din colegii și rivalii săi din aparatul politic și polițienesc nazist, conform cărora el ar fi avut unii strămoși de origine evreiască. După primul război mondial Heydrich s-a înrolat la vârsta de 15 ani într-una din formațiunile paramilitare "Freikorps", care au combătut în 1919 în conflicte armate încercările de insurecție bolșevică în câteva regiuni ale Germaniei, încercări de a transforma recent proclamata republică germană (Republica de la Weimar) într-o republică sovietică. A aderat și la filiala din
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
este o formație de black metal înființată în 1993 în Oslo, Norvegia de către Stian "Shagrath" Thoresen (baterie), Sven "Silenoz" Kopperud (vocal, chitară) și Kenneth "Tjodalv" Åkesson (chitară). Numele formației provine de la Dimmuborgir, o zonă cu formațiuni vulcanice ciudate din Islanda; conform legendelor locale aici se află poarta spre Iad. În peste 20 de ani de existență formația a lansat 8 albume de studio, 4 EP-uri și 3 single-uri. În 1993, la scurt timp după
Dimmu Borgir () [Corola-website/Science/309276_a_310605]
-
armatei încercuite, contribuind astfel la eșecurile tentativelor de străpungere a încercuirii. Le Tissier scrie că Busse și-a mutat cartierul general într-o poziție privilegiată, imediat în spatele vârfului de lance al tancurilor grele, din care nu putea să controleze toate formațiunile din subordine și, din acest motiv, a pierdut capacitatea de a coordona acțiunile subunităților de la nivel local. Autorul îl mai acuză pe Busse că nu a sprijinit în mod corespunzător prima tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al atacului blindat german de pe 28 aprilie era format din batalionul SS al 502-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi. În dimineața zilei dr 25 aprilie, Busse a ordonat celor două formații de tancuri să încerce o străpungere în directia drumului spre centrul localității Baruth, pentru a elibera calea de acces spre Luckenwalde și Jüterbog. Prima
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
în formă de triunghi. În dimineața zilei dr 25 aprilie, Busse a ordonat celor două formații de tancuri să încerce o străpungere în directia drumului spre centrul localității Baruth, pentru a elibera calea de acces spre Luckenwalde și Jüterbog. Prima formațiune de tancuri a atacat dinspre Halbe, în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
și a permis soldaților să încerce să se strecoare în mod individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice îngropate, dar forța formațiunilor de tancuri s-a dovedit insuficientă pentru a rezista contraatacurilor sovietice. Atacul aerian din jurul orei 12:00 al Corpului aerian sovietic al 4-a, efectuat cu 55 de bombardiere, și atacurile repetate ale Corpurilor aeriene 1 și al 2-lea
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
explorata și cartata în 1980 de Viorel Ludușan. În peretele de calcar sub care se pierd apele, la câțiva metri înălțime se deschide gura mare a Peșterii Dălbina, peșteră fosilă formată dintr-o singură sala de mari dimensiuni lipsită de formațiuni spectaculoase. Valea Poienii curge de la sud la nord și se arucă în gol peste peretele înalt de calcar formând o spectaculosă cascadă de 25 m (Cascadă Dălbina). În amonte de această cascadă, speologii de la clubul "Emilian Cristea" Albă Iulia au
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
a găzduit două "Concilii ecumenice" (oecumenice) din istoria timpurie a creștinismului, primul și cel de al șaptelea. După cucerirea vicleana a Constantinopol-ului de către creștinii cruciați din cruciada a IV-a, în 1204, Imperiul Bizantin s-a fărâmițat în mai multe formațiuni statale. Dar moștenitorul de drept al fostului imperiu a devenit Imperiul bizantin de Niceea, numit așa după numele noii sale capitale, Niceea. Orașul a servit drept capitală provizorie între 1204 și 1261, după care Constantinopolul a fost recucerit de bizantini
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]