22,374 matches
-
Tunelul Karawanken (în , în sau "Karavanški predor") este un tunel rutier situat la granița sloveno-austriacă, parțial în Austria, parțial în Slovenia, cu o lungime totală a străpungerii de 7864 m (8019 m între intrări). Construcția lui a început în aprilie 1987 și a fost deschis circulației pe 1 iunie 1991, deși finalizarea lui s-
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
au semnat "Memorandumul pentru extinderea comerțului transfrontalier" ce stipula utilizarea Nathu La în comerțul între India și China. În 2003, odată cu dezghețarea relațiilor sino-indiene, vizita primului ministru indian Atal Bihari Vajpayee în China a dus la reluarea discuțiilor privind deschiderea graniței. În 2004, vizita în China a ministrului indian al apărării a dus la deschiderea oficială a pasului. Deschiderea, planificată întâi pentru 2 octombrie 2005, a fost amânată din cauza unor probleme de infrastructură pe partea chineză. În cele din urmă, după
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
indiană, la care au participat oficiali din ambele țări, inclusiv ministrul-șef al Sikkimului Pawan Kumar Chamling, ambasadorul chinez în India, și președintele Regiunii Autonome Tibetane, Champa Phuntsok. O delegație de 100 de negustori indieni și 100 tibetani a trecut granița înspre țara vecină. În ciuda vântului rece și a ploii, la ceremonie au fost prezenți numeroși alți oficiali, localnici și jurnaliști. Gardul de sârmă ghimpată dintre India și China a fost înlocuit de o poartă de 10 m lățime într-un
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
Zona Llano Estacado se găsește la capătul sudic al "Câmpiilor Înalte" (în original, ), parte a "Marilor Câmpii" (conform, ) ale Americii de Nord, parte a ceea ce fusese numit cândva "Marele Deșert American" (în engleză, ). Fluviul , cel mai mare afluent al fluviului Arkansas formează granița naturală de nord între Llano Estacado la sud și restul "Câmpiilor Înalte" la nord. La est, structura geomorfologică de tip faleză, numită Caprock Escarpment (vedeți fotografia din Infocasetă), o formațiune extrem de lungă și având o denivelare abruptă de circa 100
Llano Estacado () [Corola-website/Science/321659_a_322988]
-
la puțină vreme după naștere. După declanșarea războiului româno-sovietic (22 iunie 1941), nordul Bucovinei a fost eliberat de către armatele româno-germane. Armata Română a intrat în Berhomet la 5 iulie 1941. La scurtă vreme, autoritățile vremii au început să expulzeze peste graniță pe toți cetățenii Bucovinei proveniți din URSS. Hariton Borodai a încercat zadarnic să obțină dreptul de a rămâne în Bucovina, argumentând că și-a format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc, era ofițer (sublocotenent) în rezervă în Armata Română, fiind mobilizat în cadrul Pirotehnicii din București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se afla sub ocupație germană. Acolo a lucrat ca redactor la ziarul ucrainean „Podolyanen“, care a apărut în oraș în timpul ocupației germane (din septembrie 1941 până în martie 1944) și a
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
încheiat la 8 septembrie 2006, când Israelul a ridicat blocada navală impusă asupra Libanului. Conflictul a fost declanșat de un atac cu rachete al militanților Hezbollah lansat asupra unor autovehicule Humvee care patrulau pe partea israeliană, dincolo de gardul care marca granița. Ca urmare a ambuscadei, 3 soldați au murit. Alți doi soldați, despre care s-a crezut inițial că au fost uciși sau răniți grav, au fost luați de Hezbollah în Liban. Încă cinci au fost uciși într-o încercare eșuată
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
a fost ridicată pe 8 septembrie 2006. Pe 1 octombrie 2006 cea mai mare parte a trupelor israeliene se retrăsese din Liban, iar ultimele dintre acestea au continuat să ocupe satul Ghajar aflat de o parte și de alta a graniței. În timpul scurs de la adoptarea Rezoluției 1701/2006, atât guvernul libanez, cât și UNIFIL au declarat că nu vor dezarma organizația Hezbollah. Cei doi soldați capturați, despre a căror soartă nu se cunoștea nimic, au fost returnați în Israel pe 16
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
următoarelor 12 luni, Hezbollah a avut trei încercări nereușite de a răpi soldați israelieni. Pe 21 noiembrie 2005, trupele speciale Hezbollah au încercat să atace un avanpost israelian din Ghajar, un sat situat de o parte și de alta a graniței dintre Liban și înălțimile Golan. Avanpostul fusese evacuat ca urmare a unei avertizări a serviciilor de informații și trei dintre militanții Hezbollah au fost uciși când trăgătorii de elită israelieni au provocat explozia unei grenade lansate cu un lansator de
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
și asupra orașului israelian Shlomiși asupra altor sate. În același timp, un contingent terestru al Hezbollah a traversat frontiera stabilită de ONU și a pătruns în teritoriul israelian, a atacat două autovehicule israeliene HUMVEE, care patrulau pe partea israeliană a graniței, în apropiere de Zar'it, și au ucis trei soldați isrelieni, au rănit doi și au capturat alți doi(Ehud Goldwasser și Eldad Regev). Alți cinci soldați israelieni au fost uciși, iar un tanc a fost distrus pe teritoriul libanez
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
de declanșare a conflictului, a scris: "„recunoașterea făcută de Nasrallah, rămasă aproape necunoscută în occident, arată clar că libanezii știau deja. Poate că Hezbollah a câștigat războiul propagandei, dar pe teren a pierdut. Rău.”" El a menționat că infrastructura de la granița cu Israelul a fost distrusă și că Hezbollah-ul nu o va reconstrui ușor, din cauza prezenței în zonă a Armatei Libaneze și a forțelor UNIFIL, pentru că sute din cei mai buni luptători ai Hezbollah au fost uciși în război și pentru că
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
fost un pictor expresionist german. Nolde este unul din marii acuareliști și un maestru al culorilor printre artiștii secolului XX. Originar dintr-o familie de țărani, Emil Hansen se naște la 7 august 1867 în satul Nolde, situat în apropirea graniței cu Danemarca. La vârsta de 17 ani, se înscrie la Școala de Arte Aplicate din Flensburg, pe care o frecventează până în anul 1888. Va începe apoi să lucreze în divrse fabrici de mobile din München, Karlsruhe și Berlin, unde învață
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
expediție în insulele din oceanul Pacific, unde realizează numeroase schițe și acuarele. La întoarcere își cumpără o fermă pe malul râului Wiedau, în regiunea Schleswig, care după război va aparține Danemarcei. În 1926 cumpără un teren de partea germană a graniței în apropiere de Neukirchen (Wiedingharde), pe care îl denumește "Seebüll", și construiește o casă care îi va servi ca locuință și, în același timp, ca atelier împreună cu o sală de expunere a tablourilor („Bildersaal”). „"Haus Seebüll"" este în prezent un
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
la capul liniei de la Calea ferată Matterhorn-Gotthard, în partea superioară a văii Matter la la poalele piscului Matterhorn. se întinde pe o suprafață de 242.67 km² și avea în 2009, 5.828 loc. Munții regiunii Zermatt se află la granița cu Italia, legătura cu țara vecină fiind posibilă numai drumeților și schiorilor prin Pasul Theodul (3.301 m). Zermatt este un centru turistic important elvețian, preferat de alpiniști, schiori și iubitorii de drumeție.
Zermatt () [Corola-website/Science/321775_a_323104]
-
intenționa prevenirea unei eventuale intervenții americane în Asia de Sud-Est. Armata japoneză din Thailanda a obligat guvernul thailandez să permită utilizarea de către japonezi a bazelor militare thailandeze pentru invadarea altor țări din Asia de Sud-Est, după care a avansat pe uscat de-a lungul graniței dintre Malaya și Thailanda. În acest moment, japonezii au declanșat bombardamentele asupra Singaporelui, care au continuat permanent, deși bateriile antiaeriene au împiedicat devastarea totală a insulei. Armata japoneză a întâmpinat rezistență în nordul Malayei din partea unității III Corps a armatei
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
fost adusă la cunoștința publicului, atunci când un grup de oameni de știință britanici de la British Cave Research Association, conduși de Howard Limbert, au realizat un studiu în Phong Nha-Ke Bang la 10-14 aprilie 2009. Peștera este situată în apropiere de granița Laos-Vietnam. Ea are un mare râu subteran ce trece prin interiorul său. Potrivit lui Howard Limbert, această peșteră este de cinci ori mai mare decât peștera Phong Nha, considerată anterior cea mai mare peșteră din Vietnam. Cea mai mare cameră a
Peștera Son Doong () [Corola-website/Science/320807_a_322136]
-
este o trecătoare peste Munții Baltoro Muztagh din Munții Karakorum. Creasta Munților Baltoro Muztagh marchează granița din prezent dintre Pakistan și Chină. Există de fapt două treceri, cea de est sau "Vechiul" Pas Muztagh (alt. aproximativ 5422 m), precum și așa-numitul "Noul" Pas Muztagh, aproximativ la 16 km mai spre vest (altitudine de la 5700 la 5800
Pasul Muztagh () [Corola-website/Science/320805_a_322134]
-
Republici Poloneze conform Pactului Molotov-Ribbentrop, despăgubind Republica Populară Poloneză cu jumătatea sudică a Prusiei Răsăritene și teritoriile estice ale Liniei Oder-Neisse. Uniunea Sovietică a împreunat teritoriile invadate în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Belarusă. După sfârșitul Primului Război Mondial, granițele Europei de Est s-au schimbat radical. Statele din regiune au văzut-o ca pe o șansă de a se înființa ca state independente și au profitat de această oportunitate. Rusia sovietică a văzut aceste teritorii ca pe provincii rusești
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
nu a putut să reacționeze rapid pentru a contracara mișcările de independență. Succesul Revoluției Poloniei Mari a dus la înființarea unui stat polonez suveran, A Doua Republică Poloneză. Conferința de Pace de la Paris nu a stabilit o hotărâre definitivă cu privire la granițele dintre Polonia și Rusia Sovietică, și nici nu a fost discutată problema în Tratatul de la Versailles. Conferința de Pace a promulgat o frontieră provizorie în decembrie 1919, linia Curzon, ca o încercare de a defini teritoriile care au avut o
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
poloneză, dar participanții nu s-au simțit capabili de a face o apreciere definitivă asupra cererilor concurente. Ca urmare a Conferinței de Pace de la Paris, au fost diminuate ambițiile teritoriale ale părților din regiune. Józef Piłsudski a încercat să extindă granițele poloneze cât mai mult către est ca o încercare de a crea o federație poloneză pentru a contrabalansa orice intenții potențiale de imperialism din partea Rusia sau Germania. În același timp, bolșevicii au început să câștige în războiul civil rus și
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
imperialism din partea Rusia sau Germania. În același timp, bolșevicii au început să câștige în războiul civil rus și a început să avanseze spre vest către teritoriile disputate cu intenția de a ajuta alte mișcări comuniste din Europa Occidentală. Încăierările de la graniță din 1919 a dus treptat la izbucnirea Războiului polono-sovietic în 1920. În urma victoriei polonezilor în Bătălia de la Varșovia, sovieticii au cerut pacea iar războiul s-a încheiat cu un armistițiu, în octombrie 1920. Părțile au semnat tratatul de pace oficial
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
oficial, Pacea de la Riga, la 18 martie 1921, împărțind teritoriile disputate între Polonia și Rusia Sovietică. În cadrul unei acțiuni care a stabilit în mare măsură frontieră sovieto-poloneză în perioada interbelică, sovieticii au oferit delegației poloneze concesiuni teritoriale în zonele de graniță contestate, foarte asemănătoare cu granița dintre Imperiul Rus și Uniunea statală polono-lituaniană, înainte de prima împărțire din 1772. În urma acordului de pace, liderii sovietici au abandonat în mare măsură cauza revoluției internaționale și nu au reveni la acest concept vreme 20
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
18 martie 1921, împărțind teritoriile disputate între Polonia și Rusia Sovietică. În cadrul unei acțiuni care a stabilit în mare măsură frontieră sovieto-poloneză în perioada interbelică, sovieticii au oferit delegației poloneze concesiuni teritoriale în zonele de graniță contestate, foarte asemănătoare cu granița dintre Imperiul Rus și Uniunea statală polono-lituaniană, înainte de prima împărțire din 1772. În urma acordului de pace, liderii sovietici au abandonat în mare măsură cauza revoluției internaționale și nu au reveni la acest concept vreme 20 de ani. La mijlocul lunii martie
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
l-a primit. Germanii au anunțat că Polonia a respins propunerea Germaniei, iar negocierile cu Polonia s-au încheiat. La 31 august, unitățile germane care se prefăceau a fi trupe poloneze au pus în scenă incidentul de la Gleiwitz în apropierea graniței cu orașul Gleiwitz. În dimineața următoare, Hitler a ordonat ca ostilitățile împotriva Poloniei să înceapă la 04:45, 1 septembrie 1939. Guvernele aliaților u declarat război Germaniei pe 3 septembrie dar nu au reușit să ofere niciun sprijin substanțial. În ciuda
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
a ordonat ca ostilitățile împotriva Poloniei să înceapă la 04:45, 1 septembrie 1939. Guvernele aliaților u declarat război Germaniei pe 3 septembrie dar nu au reușit să ofere niciun sprijin substanțial. În ciuda unor succese poloneze minore în luptele de la graniță, superioritatea tehnică, operațională și numerică a germanilor a obligat armatele poloneze să se retragă de la granițe spre Varșovia și Lwów. La 10 septembrie, comandantul-șef polonez, mareșalul Edward Rydz-Śmigły, a ordonat o retragere generală spre sud-est către capul de pod
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]