22,190 matches
-
caracter special. Totuși, sistemele comuniste nu au fost singurele care au "inventat" modelul de sistem cu un singur partid în prima parte a secolului XX. Versiunea conservatoare inegalitară s-a dezvoltat și a fost implementată în perioada interbelică, sub fascismul italian și nazismul german; acestea au fost imitate la rândul lor de unii lideri europeni, în special în Portugalia și Spania, unde sistemul cu un singur partid de tip fascist și-a continuat existența până în anii 1970. În același timp, și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la același nivel, deoarece este capabil să susțină o largă rețea de asociații dependente care îl ajută la rândul lor să se mențină. Acesta a fost în special cazul rețelei de cooperative și alte asociații dependente ce susțineau Partidul Comunist Italian. Mai răspândite decât macro-diferențele ideologice sunt micro-diferențele. Acestea se pot referi uneori la anumite teme politice, deși sunt relativ mici în comparație cu diferențele ideologice între alte partide. Diferențele între socialiștii sau social-democrații de stânga și unele partide "de centru", spre exemplu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
financiare stringente în bugetul Californiei în anii 1980; și electoratul din Republica Irlanda a refuzat să anuleze o prevedere constituțională care bloca introducerea oricărui proiect de legalizare a divorțului. Totuși, alte propuneri cu un caracter conservator au fost respinse: poporul italian, de exemplu, a refuzat să abroge o lege care legalizase divorțul în țară. În cele din urmă, după multe controverse, electoratul irlandez a acceptat să nu interzică total contracepția. În plus, conservatorismul alegătorilor îi poate duce la respingerea propunerilor cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să fi fost slabe, retrospectiv. Așa s-a întâmplat cu partidele comuniste din estul Europei, care s-au dezintegrat brusc la sfârșitul anilor '80. Poate și mai surprinzător, așa s-a întâmplat și cu două din cele mai mari partide italiene la jumătatea anilor '90, Democrația Creștină și Partidul Socialist. Totuși, în general, pornind de la faptul că partidele sunt stabile se poate trage concluzia că sunt bine implantate și, în consecință, constituie forțe puternice în societate. Pe această bază, concluzia cu privire la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prezent, Elveția are cea mai veche constituție europeană, datând din 1874. Doar Olanda, Danemarca și Norvegia au constituții de dinaintea Primului Război Mondial, în timp ce constituția finlandeză a fost aprobată în 1919. Multe țări vest-europene au constituții recente, de după al Doilea Război Mondial. Constituția italiană a fost adoptată în 1947, iar cea germană în 1949. Franța a avut două constituții de la al Doilea Război Mondial, în 1946 și în 1958, și peste 15 constituții de la primul document revoluționar din 1791. Constituția spaniolă a fost adoptată
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Blondel, 1982: 21-9). Forme de organizare guvernamentală Evoluția configurațiilor guvernamentale Configurațiile guvernamentale contemporane reflectă diversitatea și complexitatea din ce în ce mai ridicată ale sarcinilor întreprinse de executive. Dar variațiile în structura acestor executive nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în când în lume. Evoluțiile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unele într-altele, ca să spunem așa, ca rezultat al remanierilor: guvernele conservatoare britanice din anii 1980 au fost aproape în întregime reconstruite, deși același lider a rămas în funcție; pe de altă parte, au existat schimbări frecvente ale prim-miniștrilor italieni, însă miniștrii au rămas ori s-au reîntors în funcție după câțiva ani. Se poate discuta ce constituie în astfel de cazuri un guvern: dacă aplicăm o definiție strictă și avem în vedere faptul că un guvern nu trebuie să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
două tăișuri, astfel că e greu să ajungi la verdicte tranșante. Au existat atât de mulți conducători răi, încât s-a încercat frecvent reducerea puterii liderilor. Cele mai vechi tentative s-au făcut în Grecia și Roma antică, în orașele italiene și în Anglia medievală, dar manifestarea cea mai clară au reprezentat-o evoluțiile constituționale începute în secolulal XVIII-lea. Succesul lor a fost limitat, așa cum s-a întâmplat și cu numeroasele inițiative constituționale din secolul XX, o perioadă în care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
secolului XX, a existat totuși o tendință de creștere a numărului curților și consiliilor constituționale. Poate cel mai clar exemplu a fost cel al Consiliului Constituțional francez, care a devenit cu adevărat influent în anii '80, dar și influența curților italiană și spaniolă merită luată în considerare. La nivelul Consiliului Europei, Convenția Europeană a Drepturilor Omului conferă puteri Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care sunt într-un anume grad echivalente celor ale unei curți constituționale. O tendință similară s-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în "Cronica", nr. 12, decembrie 2009; Mariana Codruț, în "Orizonturi culturale italo-române", nr. 8, august 2013. AXINTE, Șerban, n. 27 iulie 1976, Iași. Liceul "Mihail Sturza" din Iași (1991-1995). Facultatea de Litere, secția Limbă și literatură română Limba și literatura italiană (1997-2002). Masterat în Literatură comparată și antropologie culturală (2002-2004). Doctorat în filologie (2010). Cercetător științific la Institutul de Filologie Română "A. Philippide" al Academiei Române Filiala Iași (din 2002). Redactor (2000-2004) și secretar general de redacție al revistei culturale "Timpul" (2004-2007
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scurs de la debut (Șerban Axinte a devenit, între timp, student al Literelor ieșene și membru activ al cenaclului "Outopos"), i l-au rafinat sensibil. În locul influențelor brute din poezia românească, discursul liric este acum scurtcircuitat de inserții poematice de sorginte italiană în special Salvatore Quasimodo, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale vor fi contribuit, de bună seamă, la configurarea "arhitecturii" textuale noi, de care autorul Pragurilor... este pe deplin conștient. În același timp însă, discursul poetic actual își caută resurse noi, găsindu-le
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra morții și a oricăror alte forme de agresiune la care este supusă ființa poetică. Cea mai recentă carte de versuri a lui Paul Gorban, Caii din Perugia (Editura Paralela 45, Pitești, 2012), fructifică într-o manieră inedită experiența călătoriei italiene a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Korunk” din Cluj. La mijlocul anilor ’60 se stabilește la Târgu Mureș, lucrând ca redactor, apoi, între 1969 și 1989, ca redactor principal adjunct la revista „Igaz Szó”. În 1992 se pensionează din redacția revistei „Látó”. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, italiană, spaniolă, catalană și germană, traduce din mai toată poezia europeană, ca și din teatrul lui Shakespeare, Fernando de Rojas ș.a. De asemenea, transpune în limba maghiară din literatura română clasică și contemporană. Este prezent în paginile revistelor „Utunk”, „Művészet”, „Korunk
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287665_a_288994]
-
au relevat legile esențiale ale educației ea a creat, "cu mare exactitate", ambianța cea mai proprie pentru a lăsa copilul să se manifeste liber. Libertatea devine astfel o metodă de educație (13, pp. 16-18). Natura copilului era înțeleasă de pedagogul italian ca o putere creatoare prin care ființa se făurește pe sine însăși după un plan imanent infailibil dacă nu este împiedicată de forțe exterioare. Se considera că în ființa umană se află o impulsie naturală către creștere, către propria sa
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
uneori, insistența asupra instinctelor, a tendințelor interne, lasă impresia unei poziții dominant biologizante). De altfel, după cum s-a arătat, se află în concepția sa o contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de altă parte, la baza metodei sale de educație se află o concepție senzualistă, potrivit căreia dezvoltarea se realizează de la periferie spre interior. Prin teoria sa, Montessori ne amintește
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
însă într-un mod fericit această metodă, recunoscînd nevoia copilului "de a trăi în chip natural", în mijlocul naturii și desfășurînd o activitate legată de natură. Spre deosebire de cei mai mulți dintre teoreticienii educației, care consideră că activitatea specifică vîrstei copilăriei este jocul, pedagogul italian apreciază că un copil este fericit nu cînd se joacă, ci cînd muncește (17 bis, p. 39). Pe lîngă instinctul de a ști, la copii se manifestă și instinctul muncii ("munca este instinctul fundamental al omului"). Munca angajează mîna, care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
doar să desfășoare activități manuale. Pentru același motiv considera inacceptabil și termenul de "școala muncii". De pe pozițiile educației funcționale, a fost criticat și sistemul Mariei Montessori, considerat a fi "prea artificial". În loc să lase copilul să se joace aprecia Claparède pedagogul italian era preocupat să exerseze simțurile, în condițiile unui orar care, contrar afirmațiilor sale, nu ținea seama de interesele copiilor. Apreciind obiecțiile ce s-au adus teoriei despre "educația atrăgătoare", acest reprezentant al educației noi ține să precizeze că el nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
supărat. Lupasco nu și-a retras articolul, pentru că a apărut. B. N.: Adevărul e că articolul lui Lupasco, publicat în numărul 18 din Communi-cations a cunoscut un real succes. Astfel, Olivier Burgelin i-a cerut acordul de traducere pentru editura italiană Bompiani, pentru revista mexicană Dialogos, pentru editura braziliană Vozès. Fragmente din acel număr au fost traduse în mai multe țări ale lumii. În trecere, amintesc că am observat că antetul scrisorii lui Burgelin era, tot în 1973, cel al CECMAS
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de doctorat și alte lucrări universitare dedicate (în întregime sau parțial) operei lui Stéphane Lupasco * G. Yvette Thomas, Au seuil d'un nouveau paradigme. Le baroque à la lueur des théories lupasquiennes, teză de doctorat, departamenul de studii franceze și italiene, Universitatea din Arizona, 1982. * Jean-Pierre Chevalier, Le principe d'antagonisme de Stéphane Lupasco et ses implications psychologiques, littéraires et phénoménologiques, memoriu, sub conducerea lui Edgar Morin, Paris, EHESS, 1983. * Paul Ghils, Langage et contradiction. Les structures du contradictoire dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
continuat să fie puteri coloniale, iar Germania, aflată încă în comă profundă, nu căpătase un chip democratic. Nu luam poziție doar împotriva asupritorului european, ci și în favoarea celui asuprit. Citisem întîmplător Le crépuscule de la civilisation de Arturo Lambriola, acest Spengler italian cu față umană, care a dovedit o deschidere profundă față de civilizațiile și popoarele cucerite de Europa. Nu mă revoltau doar violența, cruzimea și jafurile cuceritorului, ci mai ales disprețul arătat de europeanul alb, încredințat de superioritatea sa biologică, intelectuală, materială
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
hegemonic de Călăuză politică și de Apărător al păcii, care veghează asupra turmei europene cu ciomagul atomic la centiron. Neîndoios, un foarte mare număr din referințele culturale care vor ieși de sub pana-mi vor fi franceze, însă diversele patrii culturale italiană, spaniolă, germană și rusă sînt prea adînc sădite în mine pentru ca să mai am de luptat împotriva vreunui galo-centrism personal. În fine, este cu deosebire dificil să gîndești Europa de cînd există Europa. Cum poți scăpa de idealizarea euforică și de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
XII-lea, Bîlciurile din Champagne au constituit un punct de cotitură în ceea ce privește schimburile între țările mediteraneene și țările din zona de nord-vest. Genova, Pisa și Veneția reprezintă, alături de delta Escaut-Meuse-Rhin, polii noilor dezvoltări economice. În secolul al XIII-lea, bancherii italieni se instalează la Londra, Paris, Bruges sau Madrid. Creșterea economică este uneori afectată, fiind sortită dispariției sau regreselor. Astfel, Războiul de 100 de Ani distruge Bîlciurile din Champagne, însă în secolul al XIV-lea apare și se dezvoltă Hansa teutonică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
instalează la Londra, Paris, Bruges sau Madrid. Creșterea economică este uneori afectată, fiind sortită dispariției sau regreselor. Astfel, Războiul de 100 de Ani distruge Bîlciurile din Champagne, însă în secolul al XIV-lea apare și se dezvoltă Hansa teutonică. Republicile italiene înfloresc în quattrocento, la fel ca și orașele libere. Apar în același timp statele monarhice, care au tendința atît de a supune orașele libere, cît și de a acorda privilegii care încurajează autonomia orașelor dependente. În sfîrșit, de-a lungul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
l-au hrănit și dezvoltat. Astfel, acest vîrtej a devenit el însuși creator al statelor-națiune, al burgheziei, al capitalismului, apoi al științei și industriei, ale căror progrese îl vor dinamiza. El devine activ mai întîi în Europa Apuseană, între Mediterana italiană și Marea Nordului, iar apoi capătă amploare, ajungînd în Scandinavia în secolul al XVII-lea, în Rusia în secolul al XVIII-lea și, pe măsură ce turcii se retrag, în Balcani. El alimentează și se alimentează din Revoluția industrială engleză și din Revoluția
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
erori, "mari scriitori", "mari filozofi", "mari savanți" s-au convertit dimpotrivă în propagatori plini de rîvnă ai acestora. Cataclismul ideologic Într-adevăr, din 1945 pînă pe la 1979 a domnit o "vulgată marxistă", nu doar în rîndul majorității intelectualilor francezi și italieni, ci și, sub o formă mai potolită, în rîndul intelectualilor nordici sau germanici poporaniști, credincioși ideii socialiste. Chiar și în 1981, socialistul francez Louis Mermaz exprima esența acestui crez molatic: "Oricare vor fi fost monstruozitățile Gulagului și denaturările dintr-un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]