21,807 matches
-
o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani se înscrie în rândul filologilor clasici ieșeni care au dăruit literaturii române valoroase traduceri din marii clasici antici, strălucind prin rigoare și har poetic. Caragiani a tradus integral și a pregătit pentru tipar „Iliada” lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment. Caragiani a făcut traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit. În 1879 se tipăresc la Iași traducerile lui din „Odiseea
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
2016, București) a fost un matematician român de etnie evreiască , membru titular (2001) al Academiei Române. Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației. s-a născut la data de 1 martie 1925 în orașul Bacău. Părinții săi, Sima (născută Herșcovici) și Alter Gherșin Marcus, au fost croitori. De mic, a fost nevoit să învețe
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
Barbilian, Simion Stoilow. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost conform propriei mărturisiri: 1) Analiza matematică, teoria măsurii, topologia. 2) Informatica teoretică (Theoretical Computer Science). 3) Lingvistica matematică și gramatici dependente de context. 4) Teoria literaturii și poetică. 5) Semiotică. 6) Antropologie culturală. 7) Istoria și filosofia științei. 8) Biologie. La toate acestea se adaugă preocuparea sa constantă și declarată pentru educație, pe toate etapele vieții ființei umane. Profesorul Solomon Marcus este autor a numeroase studii interdisciplinare, de
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
dintr-un oraș minier din Transilvania, iar vocea lui pare să acopere ruptura dintre folclorul țigănesc de la sat și sonoritatea orășenească, mai apropiată de jazz. În fapt, unele dintre piese sună de parcă ar fi desprinse din repertoriul lui Django Reinhardt. (...) Poetic, pasionat și modern: Guță merită cu siguranță să fie apreciat printre cei mai buni."” Tonul violent abordat după 1998 de Guță este dezaprobat și ironizat de critica Deanne Sole. Confruntând piesele „De când te iubesc pe tine” (1994) și „Bag dușmanii
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
de compoziție și interpretare. În perioada 24 ianuarie 1997 - 19 aprilie 2001, a fost ministru al culturii în Republica Moldova. Este fondator și director artistic al Festivalului Internațional "Zilele muzicii noi" la Chișinău precum și fondator al ansamblului de muzică contemporană "Ars poetica", autor și prezentator al ciclului permanent de emisiuni despre muzica contemporană "Studioul Muzicii Noi" la Radio Moldova. Creația sa muzicală este foarte apreciată, el primind Premiul Național pentru Tineret în domeniul Literaturii și al Artei (1991), Premiul I la Concursul
Ghenadie Ciobanu () [Corola-website/Science/308603_a_309932]
-
creștine, dar ei au găsit în Apocalipsa o sursă de inspirație. Apocalipsa a fost abordată prin filosofia hindusă și prin Midrash-ul evreiesc. Alții au subliniat aspecte literare care au fost ignorate, cum ar fi similarități dintre inspirația profetică și inspirația poetică modernă sau paralele cu dramele eline. În ultimii ani au apărut teorii care se concentrează asupra modului în care cititorii interacționează cu textul pentru a crea înțelesuri proprii și nu sunt interesate de ceea ce voia să spună la origini autorul
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
ani. În 1993 Morrison a câștigat Premiul Nobel pentru literatură, fiind prima femeie de culoare care primit acest premiu. Ea este menționată astfel pentru câștigarea premiului Nobel: Toni Morrison, "care este caracterizată în romanele sale prin forță vizionară și semnificații poetice, dă viață unui aspect esențial din realitatea americană." La scurt timp după aceea, casa ei din Rockland County, New York a fost distrusă de un incendiu. În 1996 National Endowment for the Humanities a ales-o pe Toni Morrison pentru a
Toni Morrison () [Corola-website/Science/308617_a_309946]
-
i-a adus consacrarea ca poet. Scriitorul Maksim Gorki a cumpărat și apoi difuzat o parte bună din edițiile acestui poem, temându-se de o eventuală confiscare a volumelor de către cenzură, sub pretextul incitării la teroare. O parte din opera poetică, foiletoanele și articolele lui Jabotinski au fost publicate în culegeri separate in anii de dinaintea revoluției: de pildă «В студенческой богеме» („Despre boema studențească”) (dedicată vieții studențimii italiene), «Десять книг" (Zece cărți) și poemul mentionat „Sărmana Charlotte”. Scriitorul Alexandr Kuprin a
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
din anul 1913 care a rămas foarte apreciată până în zilele noastre. În prefața la culegerea sa de traduceri, Jabotinski a subliniat: „Cine a tradus versurile adunate în culegerea de față, nu e poet, dar după părerea sa, noua noastră limbă poetică este ebraica sefarzilor; și chiar dacă rimele acestea, ale sale, au mică valoare, această opinie a sa va învinge.” În anul 1909 Jacobus Cohen, unul din conducătorii Comitetului Executiv Sionist, a publicat o carte in care a cerut Turciei crearea unei
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
1927) a cărui acțiune se desfășoară în vremurile biblice, a fost urmat mai târziu de „Cei cinci” (Piatero) scris în 1935 și publicat în 1936, și care ar putea fi numit pe drept marele roman al Odessei... el conținând descrieri poetice ale Odesei din începuturile timpurii ale secolului al XX-lea, cu portrete gravate de nostalgie ale ulițelor și aromelor, ale personajelor și pasiunilor sale" (Charles King) Deși la vremea respectivă nu s-au bucurat de un mare ecou, aceasta fiind
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
din ianuarie 2007. Cartea este structurată în trei părți: "Străbunii" (p.7-68), "Părinții" (p.69-98) și "Tinerețea lui Ion Barbu - Dan Barbilian" (p.99-257). Sunt incluse cca. 1300 nume de persoane (rude, profesori, colegi etc.), fiind enunțate toate creațiile sale poetice/matematice/de altă natură, extrase din manuscrise, tipărituri, informații orale, aflate în arhive, muzee, colecții de stat/private. Cartea cuprinde trei cicluri: "Catrene" (p.9-33), "Rondeluri" (p.35-46) și "Sonete" (p.4-65); După "Cuvânt înainte" (p. 7-8) și "Cronologie" (p.
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
necuprinse în biobibliografiile dinaintea anului 1971, respectiv pozițiile 2344-2423. Ediția a fost scoasă împreună cu Muzeul Literaturii Române din București, care este co-editor, fiind deținătorul manuscrisului cărții. Al. Alexianu (21 martie 1914 - 29 octombrie 1974) este un fin exeget al artei poetice vechi românești, un erudit al istoriei feudale naționale, bun prieten cu Arșavir Acterian și Barbu Brezianu. Continuarea ediției a fost abandonată din pricina decesului directorului editurii gălățene - Radu Dorin Mihăescu. Ediția, stipendiată de Radu Alexianu, fiul autorului, conține, în primele două
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
în Scrisoarea I: În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie, comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună, în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, ne putem face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
a fost pusă sub patronajul Muzelor, Grațiilor și a Afroditei. Este vorba de fapt despre o asociație, care nu era decât o școală de muzică și poezie afiliată cultului marii divinități de origine asiatică; Afrodita. În astfel de școli educația poetică și morală nu era câtuși de puțin neglijată. Instituții asemănătoare par a fi fost numeroase în Lesbos de vreme ce Sappho însăși povestește despre existența a încă două cercuri conduse de Gorgo și de Andromeda. Poate uneia dintre aceste rivale i se
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de expresie în creația ei, o îmbinare unică de simplitate și forță, este remarcabilă. Ca și Arhiloh urmând tradiția poetică urmată de Terpandru, Sappho acordă o deosebită grijă înfățișării stilistice și metrice a poemelor ce le compunea cu diferite ocazii: serbări religioase, căsătorii, ocazii festive, etc . Ordinea cuvintelor, de un firesc rar întâlnit, lipsa epitetelor pompoase, sonore, de rigoare în
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
rar întâlnit, lipsa epitetelor pompoase, sonore, de rigoare în poezia epică, conferă versurilor safice o deosebită naturalețe. Abia la câteva lectrui cititorul își dă seama că impresia neasemuită care se degajă din fragmentele lizibile este, în fond, efectul unei arte poetice rafinate, în care legile simetriei și ale opoziției sunt aplicate fără greș. Cel mai cunoscut poem safic, cântecul I din cartea I, a fost considerat încă din antichitate o capodoperă. Poemul este un imn inchinat Afroditei. Dacă facem o apropiere
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
considerat încă din antichitate o capodoperă. Poemul este un imn inchinat Afroditei. Dacă facem o apropiere între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
XVII, de douăzeci de ori între 1598 și 1675. Osuna a afirmat că nuvela conține aproape 6000 de versuri, mai multe decât rândurile în proză. În zilele noastre unui cititor îi vine greu să înțeleagă că o nuvelă, oricât de poetică ar fi, ar putea conține în jur de 160 de poeme. Este greu de crezut că o asemenea bogăție de versuri ar putea constitui doar un decor pentru proză. Mai degrabă firul epic este o scuză pentru prezentarea în fața publicului
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
a bucurat de un succes imediat, fiind reeditată de câte două ori în Barcelona și Madrid în anii 1604 și 1605 și o dată la Bruxelles în 1608. „"El peregrino en su patria"” („"Pelerinul în patria sa"”) nu prezintă aceeași bogăție poetică precum "La Arcadia". Asta nu deoarece ar conține mai puține poeme, ci pentru că multe dintre ele sunt poeme dramatice, dintre care patru sunt acte sacramentale, fiecare cu dedicația, prefața și cânturile sale. Din cele treizeci și trei de poeme introduse nu iese
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
Este vorba de un "contrafactum" în care se amestecă proză și versuri de amor, luate din „"Arcadia"”, cu subiectele sacre. În această nuvelă pastorală se narează anumite episoade evanghelice relaționate cu nașterea Mântuitorului. Ca și „"Arcadia"”, opera conține o antologie poetică. S-au catalogat 167 poeme, cu caracteristici metrice variate. Precum și alte cicluri poetice, acesta scris de Lope la bătrânețe are ca pretext un text în proză, în acest caz dialogat, în care a fost inserată o antologie poetică dintre cele
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
amor, luate din „"Arcadia"”, cu subiectele sacre. În această nuvelă pastorală se narează anumite episoade evanghelice relaționate cu nașterea Mântuitorului. Ca și „"Arcadia"”, opera conține o antologie poetică. S-au catalogat 167 poeme, cu caracteristici metrice variate. Precum și alte cicluri poetice, acesta scris de Lope la bătrânețe are ca pretext un text în proză, în acest caz dialogat, în care a fost inserată o antologie poetică dintre cele mai diverse. "Dorotea" a fost publicată în 1632 și probabil că nu este
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
o antologie poetică. S-au catalogat 167 poeme, cu caracteristici metrice variate. Precum și alte cicluri poetice, acesta scris de Lope la bătrânețe are ca pretext un text în proză, în acest caz dialogat, în care a fost inserată o antologie poetică dintre cele mai diverse. "Dorotea" a fost publicată în 1632 și probabil că nu este o coincidență că primul poem se intitulează „"A mis soledades voy"” („"La singurătățile mele mă duc"”). În penultima elegie, cea mai apreciată, „"Pobre barquilla mía
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
spaniolă iese din cadrul strict al Curții și al mănăstirilor, pentru a descrie trăirile unui autor cult, pus în fața unui eveniment important din viața sa. Autorul reușește să cuprindă într-o singură carte emoțiile ce au definit scurta sa existență. Opera poetică a lui Jorge Manrique se rezumă la 40 de creații. Sunt clasificate de regulă în trei categorii : de dragoste, satirice și doctrinale. Predomină cele satirice și amoroase, în limitele stabilite de poezia „"cancioneril"” (gen de poezie cultă ce se cultiva
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
și-a întărit orientarea clasicistă, deja învățat de la umaniștii castiliani de la Curte, și îi redescoperă pe Virgiliu cu „"Bucolicele"” sale, pe Ovidiu cu „"Metamorfozele"” sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
ограбиш Пикасо" ("Jefuindu-l pe Picasso", poeme, în limba bulgară, trad. Ognian Stamboliev; Ruse/ Bulgaria, ed. Avangard prinț, 2014); "Контрасты как необходимость" (Contrastele că necesitate; Moscova, 2014). A „romanizat” două volume "Avangardă rusă" (2006; I - poezie, ÎI - proza, teatru); "Miniatură poetica rusă" (vol. 1, vol.2, 2006); "100 de poeți ai avangardei ruse" (2008), "Avangardă rusă. Dramaturgie" (antologie, 2011); "Avangardă - jertfă Gulagului" (antologie, 2011); "Panoramă poeziei avangardei ruse" (vol.1, vol.2); "Avangardă ucraineană" (antologie, 2014); cărți de versuri, proza și
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]