21,931 matches
-
fiica lui Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu voievodul Matei Basarab. Săpăturile arheologice indică faptul că lăcașul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat peste o altă fundație de biserică probabil de lemn, cu absida altarului nedecroșată, aparținând veacului al XVI-lea. Într-unul din mormintele necropolei aparținând acestei prime faze, a fost găsită o monedă de argint, emisă de Maximilian al II-lea, împăratul romano-german, în anul 1573. La moartea ctitorului, în 1652, în lipsa urmașilor, mănăstirea este înzestrată
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
monahală la schitul Dobrotinet, cert este că în catagrafia din 1845, în satul Curtișoara sunt pomenite două biserici parohiale, printre care una domnească cu hramul "Stretenia" (Prezentarea lui Iisus la Templu). În 1899, Pulcheria Munteanu, născută Hiotu, urmașă a Rudenilor veacului al XVII-lea, inițiează, împreună cu localnicii, o serie de reparații destul de importante la biserică, iar în 1916, Ilarian Marian, proprietarul de atunci al moșiei, aduce și el o serie de îmbunătățiri substanțiele la zidărie și pictură, cu această ocazie schimbândui-se
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
(în ) este cea mai importantă epopee eroică a literaturii franceze. Există mai multe versiuni, mărturie a popularității ei între secolele al XII-lea și al XIV-lea. Cea mai veche dintre aceste versiuni este datată, de obicei, la mijlocul veacului al XII-lea (între 1140 și 1170) și are aproximativ 4004 versuri (numărul lor variază puțin în edițiile moderne). Acest poem epic este un exemplu de cântec de gesta, o specie literară ce a înflorit între secolele al XI-lea
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
populația locală. Cu toate că o parte a armatei îi fusese nimicită la Roncesvalles, Carol nu se reîntoarce să răzbune moartea lui Hruodland. Gloria poemului a străbătut Europa până în pragul Renașterii, după care, cu mici excepții, a căzut în uitare. Abia în veacul al XIX-lea a fost redescoperit de către filologii de formație romantică. "Manuscrisul de la Oxford" conține 4002 decasilabi reuniți în 291 de "laisse"-uri (un fel de strofe de mărimi inegale). Este semnat la ultimul vers („Aici este făcută fapta de
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
în original "ἕως") are aici semnificația de continuitate. Interpretarea este susținută și de utilizarea verbului "nu a cunoscut-o" (în original "οὐκ ἐγίνωσκεν") la timpul imperfect durabil, semnificând o acțiune fără sfârșit. Aceasta este și concepția Părinților Bisericii din primele veacuri creștine. Cinstirea publică a sfântului Iosif începe, în Apus, în sec. XIV-XV. Sărbătoarea lui (19 martie) a fost introdusă în calendarul romano-catolic în 1621. Papa Pius al IX-lea l-a declarat patron ocrotitor al Bisericii. "Istoria apocrifă a lui
Iosif din Nazaret () [Corola-website/Science/303196_a_304525]
-
făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viață, în viața reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, și pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcașul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, și poarta rămâne mai departe, cu un om mai puțin, să vegheze alte nașteri, alte nunți, alte morți"”. Barbu Brezianu nota: "„Printr-o serie de decantări ale temei Sărutului, Brâncuși
Poarta sărutului () [Corola-website/Science/302258_a_303587]
-
De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menționarea ca singură capitală a Țării Românești (act emis de Alexandru I (Aldea) din anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul (după părerea lui Nicolae Constantinescu) sau chiar în timpul lui Vlad Țepeș (în opinia istoricului Tereza
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
și extinde fortificațiile, iar a doua, în timpul lui Vlad Țepeș, care adaogă turnuri (din prima domnie a acestuia datând Turnul Chindiei) și câteva clădiri utilitare (Biserica "Sf. Vineri"). Oricare ar fi fost etapele acestor lucrări sigur este că, după mijlocul veacului al XV-lea, fortificațiile curții domnești devin cele mai mari din țară, șanțul de apărare, lat de aproximativ 20-24m și adânc de 4m fiind întărit cu pari de lemn dispuși oblic în mal. Un act datat 17 noiembrie 1476 menționează
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare. Admirând splendida grădină din antreul casei, în ziua de 9 aprilie 1655, bătrânul domnitor trecea în nemurire. Aproape o jumătate de un veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreținerea acestora. Baia domnească, descrisă de către Paul de Alep, este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova . O culegere unică a scrierilor lui a fost alcătuită de Marină Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi. Ediția a apărut la Editură Compania din București în anul 2005 sub titlul: ""În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932)"". A colaborat la revistele: "Orizontul, Adam, Ulise, Zodiac, Viața literară, Contimporanul, Floarea de foc, Bilete de papagal" ș.a. În 1931 a înființat la Craiova revista efemera "Radical".
Ionathan X. Uranus () [Corola-website/Science/302307_a_303636]
-
lăsat o moștenire durabilă. Arta și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitori și turiști timp de multe veacuri. Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice din perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a civilizației egiptene, punându-se bazele unei noii științe: Egiptologia. Nilul a fost un element vital regiunii de-a lungul istoriei.Lunca fertilă a Nilului
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
scrise, care în cele din urmă au evoluat într-un sistem complet de hieroglife pentru a scrie limba Egiptului antic. Această epocă este numită și thinită după numele orașului Thinis, din apropiere de Abydos unde s-au găsit, la sfârșitul veacului al XIX-lea, numeroase obiecte marcate cu cartușul regilor din aceste dinastii. Epoca thinită cuprinde primele două dinastii ale Egiptului (din lista dinastiilor ce ne-a fost lăsată de Manethon, un preot egiptean care a trăit în secolul al III
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,4%). Pentru 2,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Monumentul istoric Schit ce poartă hramul “Buna Vestire”, ridicat de Climent, episcopul Râmnicului și al Noului Severin, la mijlocul veacului al XVIII-lea . Tradiția spune că biserica a fost ridicată pe o moșie a părinților săi, construită la începuturi din lemn și metoh al mânăstirii Bistrița, aflată în ruină la moartea tatălui și a mamei sale. Lăcașul a fost reconstruit
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
zid cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”. Biserica este de tip navă, cu pridvor mic, susținut de stâlpi de lemn și are o singură cameră cu funcție de naos și pronaos. Tradiția istorică spune că monumentul a fost ridicat în ultima parte a veacului al XVIII-lea de către moșnenii din sat; credem însă că la această dată a fost refăcut altarul din zid, iar ca tipologie, monumentul se înscrie în clasa bisericilor din lemn, de la sfârșitul veacului al XVI-lea, începutul veacului al XVII
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
a fost ridicat în ultima parte a veacului al XVIII-lea de către moșnenii din sat; credem însă că la această dată a fost refăcut altarul din zid, iar ca tipologie, monumentul se înscrie în clasa bisericilor din lemn, de la sfârșitul veacului al XVI-lea, începutul veacului al XVII-lea. Biserica veche din Pietrari de Sus, construită la 1865 în timpul domnitorului Al.I.Cuza, cu următoarea pisanie: "“Acest sfânt și dumnezeiesc monument s-au rădicat în zilele preaînălțătorului nostru domn Alexandru Ioan
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
parte a veacului al XVIII-lea de către moșnenii din sat; credem însă că la această dată a fost refăcut altarul din zid, iar ca tipologie, monumentul se înscrie în clasa bisericilor din lemn, de la sfârșitul veacului al XVI-lea, începutul veacului al XVII-lea. Biserica veche din Pietrari de Sus, construită la 1865 în timpul domnitorului Al.I.Cuza, cu următoarea pisanie: "“Acest sfânt și dumnezeiesc monument s-au rădicat în zilele preaînălțătorului nostru domn Alexandru Ioan Cuza, cu blagoslovenia preasfinției sale
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
dreaptă moșie moșteneasca". Alt document privitor la Șutești este din 3 iunie 1548, cănd Mircea Vodă Ciobanul întărește lui Boicu din Zlătărei două ogoare cumpărate “de la Ioana din Șutești” cu 160 de aspri" (DRH, IV, p.305). În istoria de veacuri a comunei Șutești, bravii săi locuitori au participat la evenimentele istorice ce au avut loc pe teritoriul țării noastre, putând aminti că în 5 martie 1821, Tudor Vladimirescu și Iancu Jianu, venind de la Benesti cu armata de panduri, au trecut
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
al Basarabilor. Astfel Craioveștii în frunte cu Neagoe, vătaful de vânători, jurară că " De vom umbla noi cu vicleșug și de nu vom sluji domnului nostru Vladului Voievod în dreptate, să piiarză neamul și numele nostru dintr-această țară în veci[...]" ("Biografia patriarhului Nifon", în "Arhiva istorică", I, 2, p. 141). La rândul său voievodul îi asigură că "[...]nu va face nici un rău acelui neam[...]". În timpul domniei acestui voievod se tipărește în spațiul românesc a II-a carte românească în istoria
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
sau slujitorul ) așa cum se arată în și , cele două candele de pe margine reprezintă pe cei doi care stau la stânga și la dreapta lui Mesia în Împărăția Sa, cei doi măslini așa cum sunt numiți în și sunt cei care la sfârșitul veacului pot opri lumina celorlalte candele, iar celelalte șapte candele din mijloc pe perioada sfârșitului veacului reprezintă brațele adică comunitățile celor șapte îngeri cărora Fiul Omului le scrie mesaje, brațul din mijloc fiind al celuia căruia îi dă aceiași făgăduință pe
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
doi care stau la stânga și la dreapta lui Mesia în Împărăția Sa, cei doi măslini așa cum sunt numiți în și sunt cei care la sfârșitul veacului pot opri lumina celorlalte candele, iar celelalte șapte candele din mijloc pe perioada sfârșitului veacului reprezintă brațele adică comunitățile celor șapte îngeri cărora Fiul Omului le scrie mesaje, brațul din mijloc fiind al celuia căruia îi dă aceiași făgăduință pe care și El a primit-o de la Dumnezeu (așa cum scrie în și prima dată este
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
despre Mine." Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine. Și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi." "Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți, și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu." Iar Eu și Tatăl Meu una suntem." În
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
Parcul Copou este dominat de tei, ale căror flori sunt la rândul lor un simbol recurent în poezia eminesciană, în texte precum "Floare de tei" („Floare de tei, / Cât de curând te treci / Ochilor mei lucind / Te-i arăta pe veci.”) sau "Povestea teiului" („Dar prin codri ea pătrunde / Lângă teiul vechi și sfânt, / Ce cu flori pân-în pământ / Un izvor vrăjit ascunde.”) Grădina este prezentă și în literatura contemporană, de exemplu în opera Florinei Ilis: „"Pe o bancă, în
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
-lea. Între timp, se pot cânta troparele. Pentru duminici și sărbători, se cântă mai întâi troparul învierii, apoi troparul sfântului zilei, apoi «Mărire Tatălui și Fiului și sfântului Duh» cu «condac»ul sfântului, și «și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.» cu condacul învierii. Pentru zilele de peste săptămână, sărbătorile sfinților și ale Mariei, se cântă mai întâi troparul sfântului, apoi «Mărire... și acum...» cu condacul sfântului. Dacă este rînduit botez în cadrul liturghiei, atunci catecumenatul, botezul și mirul se fac
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
cronicile medievale ) erau "raia" (adică supuși otomani), și ca atare plăteau, ca toți "ghiaurii", haraciul (impozit pe necredincioși), în timp ce Românii veniți din părțile Sibiului, din Moldova sau din Țara Românească, ziși "mocani" erau parțial scutiți. În decursul celor peste patru veacuri de stăpânire otomană, un număr neverificabil, dar însemnat de "ghiauri" s-au "turcit" pentru a scăpa de acest haraci, astfel că o parte din turco-musulmanii dobrogeni sunt, de fapt, de origine creștină. Începând cu anul 1840, în Dobrogea au fost
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
neașteptat: un trădător trahinian pe nume Ephialtes i-a spus de cărarea din munți care ocolea trecătoarea, și s-a oferit să călăuzească armata persană, așteptându-se la o recompensă. Pentru faptul său, numele lui Ephialtes a fost stigmatizat pe veci, cuvântul a primit sensul de „coșmar” și a devenit termenul arhetipal pentru „trădător” în limba greacă. Herodot povestește cum Xerxes l-a trimis pe Hydarnes, comandantul „Nemuritorilor”, în fruntea unei trupe să-i încercuiască pe aliați folosind poteca nou descoperită
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]