221,754 matches
-
nord-vest, cu Poienii Bucovinei (sau Puieni) — la sud-est și cu Mihoreni — la nord-est. Un frumos șirag de păduri îl dispart de satele Oprișeni, Stârcea, Tereblecea. La centrul raional Hliboca, situat la o distanță de 18 kilometri de Stănești, se poate ajunge atât prin Oprișeni și Slobozia, cât și prin Privorochia, Tărășeni și Dimca. Până la sfârșitul perioadei interbelice cea mai apropiată gară feroviară de satul Stănești a fost cea din Tereblecea. "Eliberatorii" au demontat drumul de fier ce lega Adâncata cu orașul
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
înaltă din oraș. A fost ridicată la cererea lui Saparmurat Niyazov, pentru celebrarea statutului de neutralitate al Turkmernistanului. Arcul este împodobit cu inscripții. În 2010 s-au încheiat lucrările de demontare și reconstruire a monumentului la periferia Așgabatului. Pentru a ajunge în vârf, funcționează un lift de sticlă. "Arcul Neutralității" se sprijină pe trei piloni așezați oblic, precum muchiile unui trunchi de tetraedru. Designul monumentului a fost inspirat de pirostriile tradiționale turkmene. Uneori, monumentul a fost comparat cu o rachetă sau
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
europeană de junioare (2005) și a câștigat, împreună cu echipa națională de tineret a României, medalia de bronz la Campionatul Mondial din Canada (2006). La începutul anului 2009 handbalista a semnat un contract cu CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, alături de care a ajuns până în finala Ligii Campionilor EHF. Vizitiu a devenit una dintre cele mai prolifice marcatoare ale echipei, figurând și în ierarhia totală a golgheterelor. În toamna anului 2012 părăsește gruparea vâlceană în urma unei accidentări la genunchi și evoluează timp de un
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
sportivă era pasionată de fotbal, motivându-și alegerea astfel: "„Jucam fotbal cu băieții, mă băteam cu ei parte în parte. Dacă ar fi existat fotbal feminin în momentul în care eu m-am apucat de sport, nu aș mai fi ajuns niciodată la handbal. Îi furam mingile lui tata din vestiar să mă duc să joc fotbal.”" Fiind elevă a Școlii Generale „I. G. Duca” din Petroșani, Patricia Vizitiu a fost îndrumată spre handbal de profesoara Elena Grecu, care i-a
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
2009 Vizitiu și Neagu au început să joace pentru gruparea vâlceană, echipă alături de care au câștigat campionatul național în același an. Vizitiu a continuat să evolueze pentru echipa CS Oltchim Râmnicu Vâlcea și pe parcursul sezonului 2009 — 2010, când colectivul a ajuns până în finala Ligii Campionilor EHF. Handbalista a devenit una dintre cele mai prolifice marcatoare ale echipei, figurând și în ierarhia totală a golgheterelor. La finele stagiunii 2010 — 2011 Vizitiu câștigă pentru a doua oară campionatul național alături de echipa din Râmnicu
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
afirmării sportului românesc, prin obținerea unor rezultate remarcabile în competițiile internaționale de seniori din cursul anului 2010”. De asemenea, pe parcursul sezonului Vizitiu a marcat de douăzeci și patru de ori pentru formația sa în cadrul Ligii Campionilor EHF, competiție în care echipa a ajuns până în grupele principale. Contractul jucătoarei cu gruparea CS Oltchim Râmnicu Vâlcea a expirat la data de 30 iunie 2011, însă Vizitiu a ales să-și prelungească înțelegerea pentru încă două sezoane. În mai 2012, într-un meci disputat de echipa
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
Începând din toamna anului 2012 Vizitiu face parte din lotul echipei turce Üsküdar BSK. Revenirea acesteia de după perioada de recuperare este consemnată la finele lunii ianuarie 2013, într-un meci din optimile Cupei Turciei. Alături de echipa turcă Vizitiu avea să ajungă până în faza semifinalelor în Cupa Challenge EHF, marcând paisprezece goluri pe parcursul competiției. De asemenea, handbalista câștigă la finele lui martie 2013 Cupa Turciei împreună cu Üsküdar BSK Istanbul. Presa aprecia pozitiv prestațiile sportivei din Turcia, spunând că „a avut un aport
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
inferior (în special la nivelul piciorului). RMS crește rapid, distruge și invadează țesuturile vecine. De aceea el devine palpabil sau vizibil la suprafață pielii (orbită, antebraț, picior, gamba, mâna) sau în cavitățile mucoase (vezica urinară, vagin, uretra). De obicei nu ajunge la dimensiuni prea mari pentru că devine palpabil sau vizibil. RMS nu este dureros, cu excepția situațiilor când comprima un nerv. RMS nu are semne specifice radiologice. Uneori tumoarea poate erodă osul vecin, în special la nivelul craniului, antebrațului, mâinii și piciorului
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
observa pentru prima dată la Whisky a Go Go de unde formația a trebuit să plece datorită vocalistului Jim Morrison care a rostit și porțiunea "Mother . . . I want to fuck you !". Albumul a fost un succes enorm în Statele Unite unde a ajuns pe locul 2 în topuri câștigând, în timp, de mai multe ori Discul de Platină. În Europa grupul va trebui să mai aștepte întrucât "Light My Fire" se clasează abia pe 49 în Marea Britanie în timp ce albumul nu intră nici măcar în
The Doors (album) () [Corola-website/Science/316184_a_317513]
-
cu filosoful René Descartes, cerându-i o copie după "Meditații". Cristina a devenit suficient de interesată încât să înceapă o corespondență cu Descartes despre ură și iubire. Deși era foarte ocupată, ea l-a invitat pe filosof în Suedia, Descartes ajungând la 4 octombrie 1649. El a trebuit să aștepte până la 18 decembrie când a putut începe lecțiile particulare. Din cauza programului strict al reginei, el a fost invitat în biblioteca castelului începând cu ora 5 dimineață pentru a discuta despte filosofie
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
contele Dohna prin Danemarca. Relațiile dintre cele două țări era încă tensionate, fosta regină suedeză neavând o călătorie sigură în Danemarca. Cristina i-a vizitat pe Johann Friedrich Gronovius și Anna Maria van Schurman în Olanda. În august ea a ajuns în Țările de Jos de Sud și s-a stabilit la Antwerp. Timp de patru luni Cristina a stat la conacul unui negustor evreu. Ea a fost vizitată de Arhiducele Leopold Wilhelm de Austria, de Prințul de Condé, ambasadorul Chanut
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
Bologna, Faenza și Rimini. În Pesaro, Cristina i-a cunoscut pe frumoșii frați Santinelli, care au impresionat-o cu poezia lor și cu înclinația lor către dans, luându-i în serviciul ei, precum și o oarecare Monadeschi. La 20 decembrie a ajuns la Vatican. I s-a acordat propria aripă în interiorul Vaticanului, și atunci când papa a reperat inscripția "Omne malum ab Aquilone"("tot răul vine de la nord"), el s-a asigurat că acesta a fost rapid acoperită cu vopsea. Cristina s-a
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
în secolul al XVI-lea, prin împărțire între urmași, vânzări și danii, părți din moșie fiind cumpărate sau primite prin donații de mari boieri, constituindu-se în proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță, precum și prin danii și cumpărări proprii și ale urmașilor lui. Iordache Ruset a ajuns să fie printre cei mai bogați boieri din Moldova acelei epoci. După moartea acestuia, moșiile visternicului Iordache Ruset au fost împărțite între copiii săi, moșia Solești ajungând în octombrie 1765 în proprietatea marelui logofăt Ștefan Roset (fiul lui Iordache Roset
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
precum și prin danii și cumpărări proprii și ale urmașilor lui. Iordache Ruset a ajuns să fie printre cei mai bogați boieri din Moldova acelei epoci. După moartea acestuia, moșiile visternicului Iordache Ruset au fost împărțite între copiii săi, moșia Solești ajungând în octombrie 1765 în proprietatea marelui logofăt Ștefan Roset (fiul lui Iordache Roset și al Saftei Racoviță) , proprietarul conacului de la Pribești. După moartea marelui logofăt Ștefan Roset (1766), moșia a trecut în stăpânirea unicului său fiu, vornicul Vasile Ruset (+ 1775
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
marelui logofăt Ștefan Roset (1766), moșia a trecut în stăpânirea unicului său fiu, vornicul Vasile Ruset (+ 1775), de la care a revenit fiului său, stolnicul Iordache Ruset, la împărțirea averii părintești din 1786. Iordache Ruset a cumpărat noi pământuri de la răzeși, ajungând în anul 1816 să stăpânească întreg satul Solești (adică Soleștii din Deal și Soleștii din Vale). Fiul și succesorul său, postelnicul Gheorghe (Iordachi) Ruset (1796-1846) a moștenit moșia Solești prin testamentul din 4 septembrie 1819; el s-a căsătorit în
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Nicolae" din Ciurbești a fost construită în anul 1806 în satul Ciurbești din comuna Miroslava (județul Iași). La biserică se poate ajunge de pe DN 24, făcând din satul Horpaz la dreapta pe un drum județean care duce în satul Ciurbești. În partea nordică a Ciurbeștilor (pe dealul Recea) se urmează drumul în pantă spre cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
Leslie. A studiat doi ani la Washington College din Chestertown, înainte ca să se mute la New York City pentru a studia actoria. În timp ce frecventa universitatea Washington, profesorul ei de actorie i-a spus că nu există nicio speranță ca ea să ajungă actriță. În New York ea a participat la cursurile de actorie ținute de Lee Strasberg. Hamilton și-a făcut debutul ca actriță, fiind oaspete într-o apariție la televiziune, urmată de un rol principal în telenovela "Secrets of Midland Heights" în
Linda Hamilton () [Corola-website/Science/316198_a_317527]
-
în câteva filme cu el. Împreună au un fiu pe nume Samuel și o fică pe nume Austin. Patrick este frate cu Richard Patrick, chitaristul formației Nine Inch Nails și liderul formațiilor rock Filter și Army of Anyone. Patrick a ajuns faimos prin rolul său dinn în 1991 alături de Arnold Schwarzenegger. Acesta a interpretat personajul T-1000, un robot din metal lichid ce poate lua formă umană. Personajul T-1000 a mai fost folosit în alte 4 proiecte. În februarie 2009
Robert Patrick () [Corola-website/Science/316207_a_317536]
-
României, din care a făcut parte și , a participat la Campionatul Mondial de Handbal Feminin care s-a desfășurat în Norvegia și Danemarca. În meciul pentru medalia de bronz România a fost învinsă de Austria cu 31-28, după ce s-a ajuns la prelungiri, si s-a clasat în final pe locul 4. Carmen Amăriei a fost desemnată golghetera competiției, cu 67 de goluri înscrise în 18 meciuri, alături de nemțoaica Grit Jurack, cu 67 de goluri înscrise în 19 meciuri. Tot în
Carmen Amariei () [Corola-website/Science/316202_a_317531]
-
și, pe micul vapor „Portland", urmînd coastele Canadei occidentale, a plecat spre nord. După șase zile de navigație pe brațul de mare ce despărțea Columbia Britanică de Insula Vancouver, văzînd mereu păduri „din malul mării pînă în vîrful munților", a ajuns iarăși pe teritoriul S.U.A., în Alaska. Marea peninsulă străbătută de fluviul Yukon i-a reținut atenția românului prin bogățiile ei: mine de aur și de cupru, blănării și pescării în care se lucra pe baze industriale. Călătorind mai departe pe
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
și cel mai mare cerb din lume, elanul de Alaska (Alus gigas), „de două ori mai mare decît elanul din Norvegia sau Canada, cu coarne așa de late încît un om are loc să se întindă între ele". Pentru a ajunge la locurile de vînătoare, aflate în munți, deasupra regiunii împădurite, N.G.C. a trebuit să urce pe rîul Kussiloff pînă la lacul Tustamena, cu luntrile. De acolo, după alte zile de mers cu un vapor, a debarcat și, însoțit de indieni
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
Marea Bering (Insulele Aleutine) pentru a vîna cerbi caribou și marele urs roșiatic (Ursus middendorfi), După 17 zile de navigare pe un vapor mic, a fost nevoit să se întoarcă din cauza furtunii, abandonîndu-și astfel proiectul. La 2 noiembrie 1910 a ajuns pe insula Kodiak din sudul Alaskăi, s-a îmbarcat pe un vapor pentru Statele Unite și, de acolo, a revenit acasă. După numai un an însă, în toamna lui 1911, pleca din nou în America. A revăzut Munții Stîncoși cu parcul
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
străbătut-o de la sud la nord, însoțit de șase călăuze piei roșii, care i-au fost și ajutoare de vînătoare. Din călătoriile sale dincolo de Atlantic a adus multe trofee de vînătoare, care, împăiate artistic la Rowland Ward din Londra, au ajuns cu bine în țară. Despre ele, pasionatul călător scria că se află în „stare bună și atîrnă de ziduri la Comănești, aducîndu-mi mereu aminte de greutățile pe care le-am învins pentru a mi le procura". N.G.C. n-a fost
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]