21,030 matches
-
Hardy (2002, p. 20) Câteva mențiuni sunt necesare pentru clarificarea schemei de mai sus. În ceea ce privește axa verticală text-context, diferența constă în gradul de focalizare a investigației pe texte individuale vs. centrarea mai pregnantă pe contextul societal înăuntrul căreia textele studiate capătă semnificație. Analizele textuale (orientate mai degrabă înspre texte singulare) țin și ele cont de contextul social, însă fac referire la "contextul proximal", din imediata apropiere a respectivului text. În schimb, analizele contextuale investighează corpuri de texte luate ca blocuri de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este decisivă la evoluția în decursul timpului a colectivității sociale. Introducând rupturi în continuitatea timpului istoric prin care sunt create "insule [omogene] de semnificație" istorică (Zerubavel, 1998, p. 318), periodizarea constituie scheletul structural al meta-narațiunii istorice înăuntrul căruia evenimente particulare capătă sens prin raportare la întreg. Identificarea principiilor constitutive acestor sisteme de referință temporală, în calitatea lor de surse de semnificare a evenimentelor trecutului, devine esențială pentru înțelegerea modului în care o comunitate socială își administrează propriul său trecut. Chestiunile ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestor sisteme de referință temporală, în calitatea lor de surse de semnificare a evenimentelor trecutului, devine esențială pentru înțelegerea modului în care o comunitate socială își administrează propriul său trecut. Chestiunile ce țin de origine, continuitate, unitate, independență și spiritualitate capătă sensuri precise și diferite în cadrul fiecărei logici de periodizare a trecutului. Acestea sunt rațiunile principale care ne-au impus să acordăm o atenție sporită sistemelor de periodizare utilizate în structurarea conștiinței istorice românești. 3.1. Patriotism civic pre-naționalist (1831-1859) 3
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1.3. Concepția despre naționalitate Am urmărit, mai devreme, procesul de metamorfozare succesivă a conceptului de "națiune" în gândirea Școlii Ardelene, de la înțelegerea juridică a națiunii ca elită privilegiată, la elasticizarea granițelor conceptului pentru a cuprinde întregul popor, urmând a căpăta, într-o ultimă mutație semantică, valențe naționaliste, în sensul revendicării unității politice a tuturor etnicilor români. Această ultimă înțelegere a națiunii s-a concretizat parțial, după cum se știe, în 1859, urmând a fi împlinită plenar în 1918. Dacă în Transilvania
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196). Motivul mito-tematic al sacrificiului românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii Ardelene. După cum vom vedea, acesta va fi amplu și intens elaborat ulterior, devenind un nod central în conștiința istorică a ființei naționale românești sub forma temei sacrificiale a apărării creștinătății și a crucii prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politice, mesianismul național și mântuirea neamului, eroismul militar, spiritualitatea creștină și apărarea creștinătății apusene în fața barbarismului oriental otoman etc., teme care vor fi prelucrate intens de istoriografia romantică, sunt deja prezente într-o formă avansată la Florian Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității în derularea istorică a românilor. Neatârnarea politică devine expresia ființei naționale în istorie, iar perioadele de subjugare sunt interpretate ca simptomatica amorțirii simțului național. Independența politică devine un corelativ al statalității. Mântuirea politică, scuturarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vor fi: a) unificarea istoriografică prin care trecuturile separate ale principatelor sunt înmănunchiate în aceeași structură narativă a cărei idee forță este principiul național; b) unitatea panteonului românesc, în urma căreia Oamenii Mari ai trecutului își pierd identitățile lor locale și capătă în schimb o unică identitate națională; c) unitatea politică, reflectată în revendicările întregirii naționale a tuturor românilor în același stat; d) unitatea intențională, prin care o întreagă pleiadă de domnitori ai uneia sau alteia din țările române sunt considerați a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai mare rătăcire decât asta nu se poate. Întâiu că un neam mai vechiu și mai cult nu poate să capete astfel de adăugiri sufletești dela un neam mai nou și mai sălbatec" (Iorga
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai mare rătăcire decât asta nu se poate. Întâiu că un neam mai vechiu și mai cult nu poate să capete astfel de adăugiri sufletești dela un neam mai nou și mai sălbatec" (Iorga, 1910, p. 29). Iar după venirea ungurilor, românii își continuă misiunea lor de botezare a popoarelor barbare și de propovăduire a civilizației creștine și în rândul acestora
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești, redefinită în ancadramentul politic al regalității, figura lui Cuza este relegată în culisele devenirii statului-națiune. Odată cu restructurarea memoriei și identității naționale în termeni monarhici, în care ideea de regalitate dobândește un statut director, procesul de construire a identității românești capătă un caracter deliberativ. Ajutați și de concursul de împrejurări, agenții politici se angajează în primele acțiuni de manipulare simbolică a evenimentelor politice. Pe deplin conștienți de puterea coincidenței în suscitarea imaginației colective, autoritățile statale elaborează o "calendaristică simbolică" în care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Această matrice stilistică, mănunchi secret de puteri eficiente, este de altfel singura noastră "tradiție" (Blaga, 1969, p. 223). Esența identitară a românismului rezidă așadar în matricea stilistică dezvăluită de Blaga. În arhitectura categorială a matricei stilistice românești, două axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai poate fi privită în propriul ei cadru de referință. Majoritatea manualelor interbelice elaborează pe marginea raportului național-universal, raport care de cele mai multe ori ia forma românesc-occidental. Periodizarea trecutului românesc este acum precedată de periodizarea istoriei universale, față de care istoria românilor capătă sens. Astfel, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore (1939) prezintă următoarea schemă periodică a istoriei naționale în raport cu istoria universală, reprodusă și de P.P. Panaitescu (1942): Tabel 23. Periodizarea istoriei universale și a celei naționale Epoca Istoria universală Istoria națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia în matca istoriei occidentale. Apoi, cu câteva excepții (Constantinescu, 1928; David, 1937), toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în constituția etno-spirituală a românilor, Giurescu se grăbește să adauge o serie de note explicative la afirmația lui Bogdan, care muta centrul de greutate pe elementul slav: " Această afirmație trebue înțeleasă credem noi în sensul că poporul român și-a căpătat alcătuirea sa deplină, caracteristicile sale etnice complete, numai după ce elementului esențial, dacoromanic, constituind temeiul, i s-a adăogat elementul slav" (Giurescu, 1942, p. 75). Soliditatea "temeiului" daco-roman este accentuată și printr-un procedeu lingvistic, acela de eliminare a cratimei care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
provincii românești unindu-și forțele militare în vederea îndeplinirii scopului îndoit al eliberării naționale și spirituale de dușman. Independența. Ideea puternic saturată simbolic de independență își continuă impetuos cariera pe aceleași coordonate stabilite în perioada anterioară. Alături de tema unității, motivul independenței capătă o importanță sporită. În fapt, întreaga istorie națională este concepută a fi funcție de oscilațiile independenței politice: "Istoria națională arată etapele străbătute pentru realizare, întâi pe baza unor obscure instincte, apoi pe acea a sentimentelor, călăuzite de luminile rațiunii, a neatârnării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clasa a VII-a). Singura aluzie care lasă să se înțeleagă printre rânduri că teritoriul României s-a mărit în urma Marelui Război se face în paragraful: "Războiul mondial a luat sfârșit în anul 1918. În urma tratatelor de pace, România a căpătat Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul și Sudul Dobrogei" (Istoria și geografia RPR, 1950, p. 103). Despre "Unire" însă, niciun cuvânt. În fapt, istoriografia comunistă operează o revizie majoră, schimbând principiul unității naționale cu principiul egalității sociale. În acord cu această revizie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost puternic slavizată, iar întreaga istorie a românilor a fost regândită dintr-o perspectivă sovieto-centrică. Autohtonismul care a prevalat în secolul naționalist românesc se transformă în slavonism. Autofilia românească (narcisismul eului național) lasă locul rusofiliei sovietice, care pe alocuri capătă chiar accente de rusolatrie. Programatic, educația istorică avea sarcina de a ilustra "rolul universal-istoric al Rusiei" în salvarea culturii europene în general și a românilor în particular. Manualele școlare promovează astfel un mesianism rus universal și românesc deopotrivă -, prezentând istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării identității tradiționale românești (vezi de exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai ales la cel liceal retorica tradițională este abandonată. Discursul etnogenetic capătă din ce în ce mai multe valențe critico-reflexive. Vechea gardă istoriografică, a cărei direcție conservatoare este indicată în manualul cu titlu anacronic Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (manual pentru clasa a XII-a) (Scurtu et al., 1999), continuă să mizeze
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să fie legată de trecutul comunist prin foarte puternice punți atitudinale, exprimate sub forma nostalgiei colective. În paralel cu lupta elitelor anticomuniste de a produce o schimbare de paradigmă în interpretarea oficială a trecutului, la nivel popular, nostalgia după comunism căpăta o consistență din ce în ce mai robustă. Pe măsură ce societatea românească se pierdea într-o tranziție interminabilă, stabilitatea ocupațională și siguranța locului de muncă, protecția socială oferită de statul paternalist și omogenitatea socioeconomică apăreau pentru românii afectați cel mai puternic de dificultățile vieții postcomuniste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
existențiale, copiii vor dezvolta atitudini similare cu cele ale părinților, în baza unei comunalități experiențiale intergeneraționale. Astfel, "ceea ce transmit părinții ar fi status-urile sociale mai curând decât atitudini și valori" (Glass, Bengtson și Dunham, 1986, p. 686). Această ipoteză capătă plauzabilitate și în contextul românesc al atitudinilor despre prezentul postcomunist inspectat comparativ prin prisma trecutului comunist, întrucât s-a văzut că modul de evaluare a perioadei comuniste variază în funcție de situație economică, educație, mediul de rezidență etc. Însă atitudini formate prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anul 2005, pe piața cărții românești erau vehiculate nu mai puțin de 150 de testimoniale de acest gen (Cesereanu, 2005). Nu ar fi deloc exagerat să vorbim despre o adevărată "avalanșă memorialistică" declanșată în cultura română, care a continuat să capete amploare până când eforturile literare ale victimelor directe ale regimului comunist au fost preluate de statul român. Odată ce, în 2006, președintele României a comisionat un raport de condamnare a regimului comunist, statul român a inițiat un glissando de la strategia evitaționistă la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
democrației autohtone, pe fondul unei creșteri economice care să producă modificări semnificative în calitatea vieții, nu ar fi deloc surprinzător ca gradul nostalgiei colective să descrească. Acest fapt ar permite narativei oficiale a comunismului ca regim ilegitim și criminal să capete o mai mare legitimitate atât în arena publică, unde deține deja un statut hegemonic, cât și în cadrul conștiinței colective a societății românești, care este deocamdată scindată. Trecerea timpului, alături de incursiuni de cercetare mai puțin pasionale în realitatea trecutului comunist ar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Fenomenul emigrației a continuat și după 1918, românii stabilindu-se în alte țări din motive social economice dar și politice. În perioada interbelică, au plecat din România mai ales comuniștii și legionarii. d) Exilul provocat de comunism Exilul românesc a căpătat o amploare deosebită în perioada postbelică, odată cu preluarea puterii de către comuniști; principalele motive ale emigrării au fost politice. Cei mai mulți s-au stabilit în Franța, Anglia, Germania și S.U.A. Parisul a devenit capitala exilului românesc. Aici s-au stabilit Eugen Ionesco
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
în ultima parte a traiectoriei sale, în faza în care umerii încetează să se mai roteze, își contractă puternic musculatura abductoare de la nivelul umărului (marele pectoral și fascicolele anterioare ale deltoidului), imprimând discului o accelerație suplimentară. Mișcarea în ansamblul ei, capătă caracterul de mișcare sub formă de “bici”. După eliberarea discului aruncătorul face o schimbare activă a poziției picioarelor (o săritură de pe dreptul pe stângul), pentru a se menține în cerc. Zborul discului Forma lenticulară și suprafața de sustentație îi conferă
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]