KorAP: Find »[drukola/base=căsători & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...836 837 838 ...870 >

21,727 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

pentru a aduce banii necesari familiei) sunt făcute în vederea atingerii unui obiectiv ce va aduce avantaje pentru amândoi. Fata în cauză percepe alternativa propusă de băiat ca fiind mai valoroasă decât cea de a rămâne nemăritată sau de a se căsători cu altcineva. Mai mult, odată ce a investit în respectiva „afacere”, ea va face totposibilul pentru a o menține. O cale productivă în acest sens este să-i dăruiască soțului și niște copii. Acest scenariu nu este incompatibil cu dragostea romantică

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
micșorat cererea de a avea copii. Apoi, dacă o femeie, grație salariului pe care îl are și a subvențiilor de stat, este capabilă să-și crească singură un copil - care îi asigură nevoia de afecțiune și imortalitate -, de ce să se căsătorească, să aibă și grija soțului și eventual a mai multor copii? Facilitatea divorțului sporește riscurile ruperii căsătoriei și, prin urmare, incită cuplul să nu aibă mai mulți copii. Interdicția legală a copiilor de a lucra și obligativitatea școlară micșorează, de

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
vizează opt stadii: 1. începutul vieții de familie; 2. apariția copiilor; 3. familia cu copii preșcolari; 4. familia cu copii școlari; 5. familia cu adolescenți; 6. familia ca centru de lansare, când copiii încep să părăsească familia plecând la școală, căsătorindu-se, angajându-se și stabilindu-și propria rezidență; 7. familia de vârstă mijlocie, caracterizată în general de perioada când toți copiii au plecat și rămân cei doi soți, cunoscută și ca stadiul de „cuib gol” (empty nest); 8. familia în

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
s-au cunoscut suficient, mai ales în detaliile de intimitate. Astăzi însă, mulți tineri nu numai că se știu sub aspectul vieții sexuale, dar coabitează premarital un timp apreciabil. Interpretarea că dacă s-ar cunoaște în profunzime, nu s-ar căsători, sau dacă s-ar căsători, s-ar înțelege foarte bine are în vedere determinanții comportamentali prin trăsături stabile de personalitate. Studii sistematice experimentale au arătat însă că aproximativ 30% din variabilitatea reacțiilor comportamentului deschis pot fi puse pe seama trăsăturilor de

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ales în detaliile de intimitate. Astăzi însă, mulți tineri nu numai că se știu sub aspectul vieții sexuale, dar coabitează premarital un timp apreciabil. Interpretarea că dacă s-ar cunoaște în profunzime, nu s-ar căsători, sau dacă s-ar căsători, s-ar înțelege foarte bine are în vedere determinanții comportamentali prin trăsături stabile de personalitate. Studii sistematice experimentale au arătat însă că aproximativ 30% din variabilitatea reacțiilor comportamentului deschis pot fi puse pe seama trăsăturilor de personalitate, în timp ce parametrii situaționali răspund

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
paradox: cum de indivizii din societatea contemporană, care se aleg liber ca soț și soție pe temeiul dragostei adevărate (romantice), dezinteresate, ajung să divorțeze în asemenea proporție? Ironic (și paradoxal), răspunsul este că tocmai de aceea. Adică, dacă cineva se căsătorește din dragoste, ceea ce înseamnă suport emoțional, afecțiune, confort psihologic, de ce să mai continue o conviețuire conjugală în care acestea au dispărut? Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive și mai puțin pe cele instrumentale (economico-productive, instruirea și profesionalizarea copiilor, presiunile grupului

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
statutul socioeconomic. La păturile sărace, destrămarea familiilor este practic mai mare decât numărul divorțurilor pentru că și abandonul marital e mai crescut. Pe lângăexplicația lui G. Becker (1991), se mai invocă faptul că cei din clasele de mijloc și superioare se căsătoresc mai târziu, fiind centrați pe școală și carieră; ei nu se confruntă nici cu dificultățile materiale de zi cu zi, care la cei mai săraci sunt o serioasă sursă de tensiune familială. Pentru divorțialitate contează însă extrem de mult statutul social

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
venituri mai mici ar fi atitudinea puternic negativă față de divorț și constrângerile legate de locuință. Cu cât vârsta la căsătorie este mai mică, cu atât probabilitatea de divorț este mai mare. Aceasta s-ar explica prin următoarele: dacă s-au căsătorit de timpuriu, înseamnă că au întrerupt școala; lipsa de maturitate și de informații suficiente despre celălalt; capitalul material adus în căsnicie este mai mic. G. Becker(1991) crede că motivul principal este acela că, divorțând la o vârstă tânără, probabilitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în societatea americană, 83% dintre bărbații divorțați erau recăsătoriți, respectiv 75% dintre femei, ceea ce la o populație numeroasă este o diferență mare. Din totalul cuplurilor maritale, 1/5 includeau un soț divorțat. Dintre acestea, în 35% dintre cazuri soțul fusese căsătorit, în 30%, soția, iar în 35%, amândoi (Cherlin, McCarthy, 1985). Disparitatea nu constă însă atât în proporția diferită de recăsătoriți, cât mai ales în vârsta la recăsătorire, în sensul că după 40 de ani femeile își găsesc mai greu un

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Situația este valabilă și pentru țara noastră (Rotariu, manuscris). 7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsătoririitc "7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsĂtoririi" Răspunsul la întrebarea de ce se recăsătoresc indivizii este cvasisimilar cu cel la întrebarea de ce se căsătoresc. Avantajele sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual-erotice, emoționale, procreare (vezi capitolul 3). Pentru femeia singură cu copil (copii), recăsătorirea înseamnă și îmbunătățirea situației materiale și ieșirea de sub spectrul stigmatizării. De asemenea, după cum se va vedea, deși existența copiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
3. Familia reconstituită\: părinți vitregi‑copii vitregi" După cum s-a văzut, societatea modernă, în special țările puternic dezvoltate din Vest, dar și Europa în general și America, cunoaște o creștere accentuată a familiilor constituite din soți care au mai fost căsătoriți cel puțin o dată. Facem această precizare temporală deoarece și în trecut, chiar în Evul Mediu, au avut loc recăsătoriri. Ponderea lor era însă mult mai mică și proveneau aproape exclusiv în urma decesului unuia dintre parteneri. Astăzi, familiile reconstituite - care se

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
reconstituite - care se mai numesc și reconstruite, recompuse - au ca sursă principală divorțul. Termenii mai cuprinzători sunt cei mai sus enunțați, frecvent fiind cel de „reconstituită”, familie reconstituită putând constitui și un cuplu fără copii format dintr-un soț fost căsătorit, dar din ce în ce mai mult ambii parteneri au avut un mariaj anterior. Însă marea majoritate a familiilor reconstituite au copii dintr-o căsnicie anterioară. A. Giddens (2000) face îndreptățita observație că dacă definim familia vitregă drept una în care cel puțin unul

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
special în țările puternic dezvoltate occidentale, o parte tot mai mare a populației formează gospodării cu o singură persoană. Aceasta pentru că numărul văduvelor este ridicat, a crescut durata medie de viață și diferența de vârstă la căsătorie. Apoi, tinerii se căsătoresc la o vârstă mai avansată, astfel încât o perioadă de timp după terminarea școlii ei se gospodăresc singuri. Tot mai multe persoane, și îndeosebi femeile, preferă însă să nu se căsătorească niciodată. Stilul de viață de persoană tânără singură este destul de

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
viață și diferența de vârstă la căsătorie. Apoi, tinerii se căsătoresc la o vârstă mai avansată, astfel încât o perioadă de timp după terminarea școlii ei se gospodăresc singuri. Tot mai multe persoane, și îndeosebi femeile, preferă însă să nu se căsătorească niciodată. Stilul de viață de persoană tânără singură este destul de răspândit acum în Occident. Acest stil reflectă creșterea independenței economice și socioculturale a femeii, ceea ce îi asigură securitate și în afara mariajului. Pe de altă parte, accesul aproape nelimitat la contraceptive

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
populare despre persoanele singure, a ajuns la următoarele constatări mai importante (Cargan, Melko, 1982). S-au dovedit a fi false reprezentări (mituri): • Persoanele singure sunt mai legate de părinți și rude. Nu s-au constatat diferențe semnificative între „singuri” și „căsătoriți” în ceea ce privește percepțiile și raporturile afective față de părinți și rude. • Persoanele singure sunt mai egocentrice. Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriți, valorizează mai mult prieteniile și sunt mai implicați în treburile obștești. • Cei singuri au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
au parte de mai multă fericire decât cei singuri. Bărbații singuri par mai nefericiți decât femeile singure. • Persoanele singure văd condiția lor ca o alternativă veritabilă de viață. Fals, majoritatea celor intervievați apreciază că în următorii cinci ani se vor căsători și își văd singurătatea prezentă ca pe o stare de tranziție. Următoarele propoziții par să aibă o destul de mare acoperire în realitate: • Persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea căsătoriților. S-a constatat că, într-adevăr, persoanele singure

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
totală era de 9,3%, iar la femei de 7,5%, în cel din 2002, la bărbați figurează 18% și la femei 10,6%. Desigur, o parte dintre aceștiaconstituie persoane singure trăind în coabitare, dar sunt puține șanse să se căsătorească. 7.3.2. Persoane singure cu copii: familiile monoparentale tc " 7.3.2. Persoane singure cu copii\: familiile monoparentale " Cu toate că în societățile simple, tradiționale există cazuri de familii cu un singur părinte, ele sunt rare și au drept cauză moartea

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
considerare modalitățile prin care se ajunge la starea de familie monoparentală (care, într-o majoritate covârșitoare, este matriparentală, matrifocală). Ele sunt: divorțul sau separarea; moartea unuia dintre soți; nașterile neprogramate în afara căsătoriei, decizia de a avea copii fără a te căsători. Toate aceste situații, mai puțin ultima, nu înseamnă automat existența de durată a familiei cu un singur părinte. Recăsătorirea ar rezolva problema. Și am văzut că majoritatea soților divorțați sau văduvi se recăsătoresc. De ce rămân totuși atât de multe familii

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cu copii printre femeile care sunt capabile să fie capul unei gospodării, adică să câștige suficient. Și într-adevăr, dintre femeile cu un loc de muncă, multe decid să aibă copii fără să se mărite, dar statistic, femeile salariate se căsătoresc în proporție mai ridicată decât celelalte (Burns, Scott, 1994). Cele mai multe dintre familiile cu un singur părinte rezultă așadar fie dintr-o nevoie (femeile se pot căsători sau recăsători greu), fie dintr-o opțiune de viață (cele care își pot permite

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
multe decid să aibă copii fără să se mărite, dar statistic, femeile salariate se căsătoresc în proporție mai ridicată decât celelalte (Burns, Scott, 1994). Cele mai multe dintre familiile cu un singur părinte rezultă așadar fie dintr-o nevoie (femeile se pot căsători sau recăsători greu), fie dintr-o opțiune de viață (cele care își pot permite material), fie ca o strategie de a obține un ajutor considerabil de la stat (în unele cazuri, ele având de fapt un soț, dar nu legal). Iar

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că deși, statistic, la un moment dat în fiecare țară sunt multe familii monoparentale, cele mai multe sunt temporar în această condiție. Dar și aici, dramatic este că tocmai familiile cele mai sărace, cu mame din segmente sociale și cartiere marginalizate, se căsătoresc sau se recăsătoresc mai greu. Așa cum s-a menționat, problema situației materiale și, în general, a statutului social nu este acută pentru „mamele singure prin opțiune”. Femeile care nu și-au găsit un soț potrivit și ajunse la maturitate vor

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
chestiune gravă, cu precaritate economică, acolo aducându-se în prim-plan sărăcia ca resort al delicvenței și violenței. 7.3.3. Coabitarea (concubinajul) și sexualitatea premaritalătc "7.3.3. Coabitarea (concubinajul) și sexualitatea premaritală" Foarte multe persoane, deși nu se căsătoresc, nu trăiesc singure, ci conviețuiesc cu un partener. Nu e vorba deci numai de relații sexuale și afective, ci și de faptul că gospodăresc împreună. Folosind date ale unor anchete pe eșantioane naționale americane, G. Spanier (1983) estimează că în

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de peste 12% (apud Tischler et al., 1986). În Franța, în 1977, 9,7% dintre tinerii de 18-29 de ani coabitau (Roussel, 1976). Așa cum era previzibil, dată fiind dinamica mediului societal de ansamblu, numărul cuplurilor care stăteau împreună fără a fi căsătorite a crescut continuu din anii ’60, atât ca valoare absolută, cât și ca pondere în totalul populației de vârstă maritală. Astfel, în SUA, în 1990, numărul unor asemenea cupluri era de aproximativ 3 milioane, iar în 1995, mai mult de

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
parte, „a sta împreună” dă posibilitatea celor doi să-și verifice compatibilitatea (vezicapitolul 5). De altfel, pentru multe cupluri, coabitarea este programatic aleasă învederea viitorului mariaj fie drept „căsătorie de probă”, fie că cei doi sunt foarte hotărâți să se căsătorească, numai că din varii motive nunta trebuie amânată. Pot fi invocatedestule argumente (unele bazate pe cercetări empirice - vezi, de exemplu, E. Macklin, 1987) că inclusiv coabitările care nu se finalizează prin căsătorie și chiar cele ce au fost construite deliberat

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
alternative la singurătate, cu tot cortegiul ei de nevoi materiale, sociale, psihoemoționale, decât la căsătoria oficială. E adevărat că acest gen de coabitări sunt, de regulă, ocazionale și mai puțin stabile. De reținut că acești oameni nu s-ar fi căsătorit oricum. Însă și dacă am avea în vedere coabitările ca alternativă permanentă la căsătorie, cele în care „a trăi împreună este o alternativă acceptabilă pentru cei ce resping mariajul tradițional” (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 194) sunt produsul unui ansamblu

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]