21,844 matches
-
și artificială a lucrurilor. Baudrillard observă că în această ecuație un rol i se poate atribui și publicității, care creează ideea construirii unui mediu ambiant nu pentru a fi trăit, ci pentru a se opera în interiorul său diverse mutări în funcție de gust sau personalitate. Astfel, se poate vorbi și de un "sistem obiecte/publicitate", care este în sine un sistem de semnificații sau un cod constrângător, din moment ce clasifică indivizii într-un repertoriu al statusurilor sociale. În exprimarea lui Baudrillard, din perspectiva publicității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sistem coerent. Însăși abstracția lor ne permite să le combinăm după pofta inimii. [...] Astfel, întreg mediul modern devine, în bloc, un sistem de semne [...] Atâta doar că nu mai avem de-a face cu coerența naturală a unei unități a gustului, ci cu coerența unui sistem cultural de semne"346. Baudrillard utilizează aparatul semiotic în interpretarea structurii vieții cotidiene, care, privită drept sistem de semne pierde naturalitatea organizării pentru a trece într-o ordine ceva mai distantă și mai abstractă. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fapt abolirea diferențelor reale dintre oameni. Relația dintre obiecte și valoare este una reprezentativă pentru analiza baudrillardiană, lucru remarcat și de Heinz-Gerhard Haupt, care afirmă că "în primul rând, sociologul francez Jean Baudrillard a indicat legătura dintre consum și formarea gustului și a susținut că mărfurile transportă și valori, încât individul, grupurile și clasele își pot demonstra și constitui existența și prin posesia unor mărfuri. Prin aceasta el a desființat opoziția dintre universul mărfurilor lipsit de sens și individul plin de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale și încântătoarele sale flashuri verbale. Baudrillard se găsește la apogeul său atunci când discută peisajele și scenele urbane"490. Gustul pentru paradox, jocuri lingvistice și stilul sentențios se combină cu procedeul deconstrucției aplicat realităților sociale, pentru a le transforma în simulacre sau instanțieri ale hiperrealității. Norman Denzin consideră că la baza lucrării America stă un oximoron; comparând filmul lui Wim
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
London, Newbury Park, Beverly Hills and New Delhi, vol. 5, 1988, pp. 195-215. FELMAN, Shoshana, Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la séduction en deux langues, Éditions du Seuil, Paris, 1980. FERRY, Luc, Homo aestheticus. Inventarea gustului în epoca democratică, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1997. FISH, Stanley, "Rhetoric", în Frank Lentricchia, Thomas McLaughlin (eds.), Critical Terms for Literary Study, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1990, pp. 203-222. FOKKEMA Douwe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ibidem, pp. 62-63. 32 Cf. Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 59. 33 Charles Jencks, "The Emergent Rules", în Thomas Docherty, Postmodernism. A Reader, Columbia University Press, New York, 1993, pp. 281-294. 34 Ibidem, p. 293. 35 Luc Ferry, Homo aestheticus. Inventarea gustului în epoca democratică, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1997, p. 298. 36 A se vedea Mike Featherstone, "In the Pursuit of the Postmodern: An Introduction", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Newbury Park, Beverly Hills and
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-și retrag săbiile de la vărsare de sânge (Ps 149,7), ucigând și devorând; bântuie prin oraș (Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt 5,13), cei care dau mâncării gustul plăcut al mântuirii; ei conservă alimentele ferindu-le de mirosul neplăcut al viermilor și de duhoarea viciilor. Ei sunt ca lumina lumii (Mt 5,14), iluminând pe mulți spre cunoașterea adevărului, înflăcărând și aprinzând pe mulți de fervoarea castității. 17
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
XIII-lea, în ceea ce privește dezvoltarea Ordinului și modul de viață ce nu mai era caracterizat atât de mult prin sărăcie. În cronicile lui Giordano și Toma sunt prezentate începuturile eroice, pe vremea când frații provinciei engleze beau o bere ce avea gust și aspect oribil, mâncau uneori mămăligă de orz din lipsă de pâine, nu aveau adăposturi și erau găzduiți de frații predicatori; parcurgeau mulți kilometri desculți pentru a participa la lecții (prin urmare, studiul nu reprezenta o problemă pentru primii frați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sărutat stigmatele picioarelor. Eu cred că aceste fapte i s-au întâmplat fratelui Robert. Eu însumi am cunoscut ulterior un predicator renumit, care mărturisea în mod public că, din cauza preocupării sale de a construi locuințe într-un loc anume, pierduse gustul de a predica și fervoarea pe care o simțea de obicei în rugăciune. 62. Și fratele Ioan, vizitatorul fraților predicatori din Anglia, a spus despre fratele William de Abington că, înainte de a începe construirea conventului din Gloucester, avea inestimabilul dar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Care a luat-o pe o cale greșită.] Frații buni se supărau foarte tare și se mâniau atunci când auzeau astfel de lucruri. Părea că într-adevăr se adeveriseră cele spuse de Domnul: Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, doar să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni (Mt 5,15). Reacționând la această provocare, papa Grigore l-a excomunicat pe Elia (p. 234-235). A unsprezecea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
repete acele cuvinte ale lui Isaia: Vor fi uitate vechile suferințe, vor fi ascunse ochilor mei (Is 65,14). Nu este un miracol. Ei băuseră vinul blândeții Duhului lui Dumnezeu, iar când se soarbe din acesta, orice carne își pierde gustul. De aceea, predicatorilor le este prescris: Dați băuturi euforice celui care e pe moarte și vin celui care are amărăciune în inimă. Să bea și să uite de sărăcia lor și să nu-și mai amintească de suferințele lor (Prov
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că fratele Bonaparte, un om sfânt ce încă trăiește, pregătea mâncarea pentru Fericitul Francisc și frații care erau cu el. Fericitul Francisc avea obiceiul să adauge în mâncarea sa apă rece sau cenușă, ori altceva, până când nu mai avea niciun gust. Atunci fratele Bonaparte se întrista foarte mult și îi spunea Fericitului Francisc: «Bine, părinte, eu mă trudesc cu hărnicie să-ți pregătesc o mâncare bună care să-ți aducă puțină mângâiere, iar tu îmi strici totul; asta nu-mi place
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-și condimenteze jertfa de sine, pe care voia să o ofere lui Dumnezeu, cu sarea înțelepciunii. Într-adevăr, așa cum înțeleptul devine insipid dacă nu are fervoare, tot la fel, cel care este zelos se acoperă de rușine dacă nu are gust. 2. Din acest motiv, este stabilit cu prudență aproape în toate formele de viață religioasă că toți cei care încearcă să îmbrățișeze normele regulare, să le experimenteze înainte pentru o oarecare perioadă de timp și să fie încercați în ele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de mâncare servit. Începând cu felul Întâi și terminând cu platoul de fructe și brânzeturi, totul era aranjat cu iscusința unui artist. Mai târziu, am vorbit despre simțul artistic al bucătarilor. „Prezentarea”, mi-a spus gazda mea, „reprezintă jumătate din gustul mâncării”. Deși am avut ocazia să iau masa În mai multe restaurante remarcabile de-a lungul anilor, acesta se evidenția prin grija cu care mâncarea era prezentată clientului. La cincisprezece ani după această experiență, Încă pot descrie În detaliu cina
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
conținutul!) Îl roagă apoi pe Cotta să-l țină la curent cu activitatea sa, pentru că acest lucru îi alină sufletul. Ovidiu pare să fi avut și un motiv special ca să ceară această favoare: Cotta Maximus e un tânăr impregnat de gusturile poetului (iuvenis studiorum plene meorum). Oare chiar gusturile ovidiene îl readuc pe poet în mintea lui Cotta? De această dată este vorba de activitatea poetică și nu oratorică a destinatarului, dar oricum recunoașterea că și Cotta Maximus este cu adevărat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
țină la curent cu activitatea sa, pentru că acest lucru îi alină sufletul. Ovidiu pare să fi avut și un motiv special ca să ceară această favoare: Cotta Maximus e un tânăr impregnat de gusturile poetului (iuvenis studiorum plene meorum). Oare chiar gusturile ovidiene îl readuc pe poet în mintea lui Cotta? De această dată este vorba de activitatea poetică și nu oratorică a destinatarului, dar oricum recunoașterea că și Cotta Maximus este cu adevărat plenus studiorum meorum (care aparțin lui Ovidiu), este
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lovituri ale sorții, însă, și Ovidiu începe să viseze la puțină pace adevărată, care vine mai ales dintr-o legătură mai strânsă cu Mama Natură. Și în ceea ce privește acest lucru, în jurul anului 14 d.H., Ovidiu parcursese deja un drum lung de la gusturile și preferințele sale din tinerețe. De la contrastul net de altădată: Ovidiu de o parte, Horațiu-Vergiliu de cealaltă, se ajunge progresiv la o viziune comună, născută din aceleași cerințe fundamentale ale sufletului uman, dar realizată întotdeauna prin concursul unor întâmplări cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
crizei economice, Augustus se vede constrâns să renunțe la impulsul său natural spre generozitate și să-și reprime larghețea atât față de veterani, cât și față de prieteni. Ceea ce putea fi considerată o simplă glumă, în cel mai rău caz, de prost gust din partea lui Paulus Fabius Maximus, apare, în lumina istoriei economice a domniei augustiene, ca o batjocorire atroce a eforturilor lui Augustus de a aduce poporului și, implicit, prietenilor săi bunăstarea materială. În acest punct credem că putem înțelege puțin mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus: să i se închidă cerurile? (ca să meargă unde?). Și apoi ce fel de "zeu" trebuia să devină Augustus fără (ceilalți) zei? Puținul care se poate înțelege din aceste versuri, ca să nu le atribuim o intenție rea, este prostul gust al imaginilor și conceptelor. Și tot nu-i destul. Nu-l puteam trăda pe Paulus, pentru că mă atașasem de el și pentru că eram aproape rude: Fabia, cea de-a treia soție a mea, după cum spuneam, făcea parte din domus Fabia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe care o creează o lectură liberă, lentă, avizată. Scepticul Paul Zarifopol, care prețuia versurile lui Dosoftei pentru savoarea arhaismului, contestă actualitatea estetică a poeziei lui Conachi, CÎrlova, Heliade Rădulescu, prea lăutărească, cu un prea puternic aer de semicultură, după gustul lui. Cartea de față se străduiește să arate contrariul, fără a fi propriu zis o demonstrație estetică. Demonstrația a fost făcută de alții Înaintea mea. Eu Încerc, repet, o lectură nouă, pornind din altă direcție a spiritului critic, alta decît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și o conștiință a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin condice pe care, apoi, le pierde, nedîndu-și osteneala să le regăsească sau măcar să le transcrie din memorie. E prea leneș sau prea filozof pentru a reveni asupra unor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tine e moarte, e gheață/ Ș-În iad lîngă tine e bine, e viață.” Nicolae Îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai puțin adevărat că În confesiunile lui stăpînite putem descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce În poezia galantă a Văcăreștilor o notă de austeritate, punînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epocă). Este singurul loc unde se Întrevede că tensiunea interioară a atins, prin amplitudine, un anumit grad de violență. Izolată, imaginea nu este Însă esențială. Pare, mai degrabă, un fir subțire tras din pînza literară a unei epoci care are gustul lamentației, chiar gustul pentru o frenezie a lamentației. Sensibilitatea lui CÎrlova nu este făcută pentru jeluirea profetică. Ea se instalează de la Început În tonurile joase ale melancoliei, ale tristeții „dulce”, Învăluitoare și caută un obiect-ocrotitor. Ruinurile, natura, istoria sînt locuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loc unde se Întrevede că tensiunea interioară a atins, prin amplitudine, un anumit grad de violență. Izolată, imaginea nu este Însă esențială. Pare, mai degrabă, un fir subțire tras din pînza literară a unei epoci care are gustul lamentației, chiar gustul pentru o frenezie a lamentației. Sensibilitatea lui CÎrlova nu este făcută pentru jeluirea profetică. Ea se instalează de la Început În tonurile joase ale melancoliei, ale tristeții „dulce”, Învăluitoare și caută un obiect-ocrotitor. Ruinurile, natura, istoria sînt locuri de evaziune și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care o pune În singurătate această vale a plîngerii literare. Poezia este o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare, filomele și păstori orfici. Gustul romanticilor pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]