22,633 matches
-
zi, care se învârtea în jurul bisericii. Prin urmare, prin aceste imagini se fixează reperul, punctul fix de la care pornind, imaginarul începe să se extindă ulterior, apelând la alte izvoare. Să luăm câteva exemple ilustrative, majoritatea din iconografia Vechiului Testament. De pildă, scena din Geneză, cu Adam punând nume animalelor este foarte expeditivă; animalele sunt numite generic, lipsesc individualitățile: "Raiul sau grădina cu pomi de multe feluri și flori multe; și Adam șezând în mijlocul lor, având mâna dreaptă întinsă, iar cealaltă pusă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Eugen Munteanu ajunge la concluzia că "încă din vechile traduceri, se constată o mare aproximație în sfera acestor denumiri, multe dintre ele fiind transpuneri literale ale radicalilor ebraici, calcurile rezultate perpetuându-se de la o traducere la alta"39. Așa, de pildă, ia naștere "corbul de noapte", care e un calc după grecescu νυιτικόραζ, tradus de Heliade-Rădulescu chiar prin "nycticoracele"40. Iar exemplele sunt multe; prin urmare, risc să afirm că primele tălmăciri din cărțile biblice nu au o funcție normativă în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
culegerea fabulelor 62. Cea mai veche variantă românească datează din anul 1703, aparținându-i lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului; este vorba însă doar de viața lui Esop, nu și de fabule. La 1717, în compensație, Vasile Ieromonahul copiază doar Pildele lui Isop cu toate jiganiile. O culegere care alătură biografia romanțată și fabulele apare abia în 1794, la Sibiu, fiind opera lui Petru Bart63. În acest mod, cultura română își asimila una dintre referințele ilustre ale literaturii antice. Prea târziu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai sugerat-o, timid, un G. Ibrăileanu 85 sau, în termeni mai apăsați, Pompiliu Eliade (care păcătuiește prin exces de zel)86 și Petru Caraman 87. Dar un lucru nu a scăpat nimănui: faptul că, atunci când scria Istoria ieroglifică, de pildă, Cantemir nu avea o tradiție în cultura română, la care să se raporteze, cu care să intre în dialog. Această tradiție s-a format mult mai târziu și, din păcate, opera lui Cantemir a ratat șansa de a contribui la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
precursor al primei tendințe, admițând că animalele pot avea suflet pentru că au simțuri (în special pe cel al pipăitului, de unde le provine și dorința)4, dar ezitând să le atribuie și accesul la intelect și rațiune, propriu omului; Plutarh, de pildă, în cele trei tratate despre animale, al celei de a doua. Pentru istoricul și filosoful de la finele Antichității, animalele au nu doar suflet, ci și rațiune, așa cum o demonstrează în dialogul Bruta animalia ratione uti și în De sollertia animalium
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Animalul este mutat din ordinea sa firească, din regnul său natural sau, mai bine spus, acest regn, universul întreg este conceput ca un nesfârșit vertij de semne în care omul trebuie să se descurce cu ajutorul textelor sfinte. Pentru Origen, de pildă, animalele nu sunt decât instrumente alegorice. Referindu-se la pasajele din Geneză privitoare la crearea animalelor, el interpretează astfel: Cred că, dacă mintea noastră a fost luminată de către singurul nostru soare, Hristos, se dă poruncă pe urmă ca din acele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu mai este decât acela de a face explicite intențiile divinității. Deja animalul nu mai este observat și perceput pentru sine însuși, așa cum se întâmpla în Antichitate; el nu mai reprezintă un obiect al cunoașterii, cum era pentru Aristotel, de pildă. A devenit un simplu pretext, un instrument într-o operație de interpretare moralizatoare a realității: totul, iar animalul, ca ființă creată de Dumnezeu și plasată în imediata apropiere a omului, cu atât mai mult, are un rol foarte bine stabilit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deduce din cele scrise mai sus: singurul lucru care este important e realitatea simbolică a fiecărei reprezentări animaliere. Cutare figură zoomorfă din iconografia creștină este purtătoarea unui mesaj divin, uneori ea "este", cum am văzut, Iisus Hristos (cazul inorogului, de pildă). În această situație, faptul că el îl reprezintă pe Hristos, faptul că acest lucru este atestat de cele opt ocurențe în Biblie reprezintă dovezile cele mai clare, de netăgăduit pentru medievali, ale existenței sale reale. Unicornul și alte ființe există
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
anumit sens, valabil exclusiv în acel climat cultural, istoric, politic, ideologic, religios care îl generează. De aceea, chiar dacă funcțiile simbolului animalier rămân valabile în Evul Mediu, simbolurile în sine se schimbă, fiind înlocuite unele cu altele. Aceeași formă animalieră, de pildă, poate transmite mesaje cu totul diferite, ba chiar diametral opuse în funcție de contextul în care este plasată: simbolul animalier este ambivalent. Aproape fiecare animal are măcar o semnificație pozitivă și una negativă. "Cheia" de interpretare o oferă întotdeauna contextul în care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
competiție. Acesta din urmă trebuie să-l egaleze și să-l depășească dacă vrea să obțină mântuirea"75. În multe dintre capitolele sale, Fiziologul și apoi, pe urmele sale, bestiarele medievale îl acroșează direct pe credincios, asigurându-se că mesajul pildei a prins rădăcini: dacă un biet dobitoc, precum castorul, poate realiza că trebuie prețuită mai mult viața decât bărbăția, că e mai bine să sacrifice podoabele virilității decât să-și piardă viața, cu atât mai mult un bun creștin este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
castitate, de puritate și transformând totul într-o tălmăcire plastică a nașterii Mântuitorului și a sacrificiului Său pentru oameni. Renașterea păstrează această cheie alegorică doar la nivel convențional, dar îi asociază și alte sensuri care, treptat, o sufocă. Chiar dacă, de pildă, în Iconologia lui Cesare Ripa, inorogul este un ingredient esențial al emblemei Virginității 43, chiar dacă el apare trăgând la carul Castității într-un tablou al Piero della Francesca, înfățișând Triumful ducesei d'Urbino, chiar dacă este înfățișat, cu aceeași funcție, într-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
universal. Așa se face că acesta devine un artefact extrem de prețios (la propriu și la figurat), un semn al puterii (așa cum era orice corn în Biblie), pe care îl dețin doar regii și marile catedrale. Cel de la Saint Denis, de pildă, a devenit legendar, la fel și cel din tezaurul Catedralei San Marco din Veneția sau cel al Catedralei din Strasbourg. Toate sunt descrise minuțios de cei care le pot cerceta, iar puterea lor, în fapt foarte târziu testată și atunci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viețile, rămâne. Cornul său este "purtătoriu de viață", har unic într-o lume despiritualizată, care slujește cu încăpățânare răul. Personajul însuși este conștient de vocația sa, pe care nu ezită să o folosească atunci când se află la ananghie, ca de pildă în momentul când încearcă să-și răscumpere libertatea, prins fiind în colții Crocodilului: "Iară împăratul vostru cu mine omenie de va face, binele de la dânsul voi cunoaște. Pentru care bine, în ceastă dată altă răsplătire să-i fac nu pociu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un simplu dinte de narval, ocupă prim-planul. Cantemir se simte, prin urmare, liber să reinvestească simbolul unicornului după propriul plac: elimină tot ceea ce nu îi convine, refuză scenariile care ar fi zădărnicit happy end-ul (slăbiciunea pentru fecioară, de pildă, care ar fi trebuie să conducă, automat, la capturarea Inorogului) și plusează în direcția incontestabilelor calități spirituale ale măștii. Personajul său se vrea o imagine a perfecțiunii, fără a reuși să ducă această povară până la capăt; dar mă tem că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și dacă vedem în acest șir de metamorfoze o imagine alegorică a accederii lui Constantin Cantemir de la statutul de simplu răzeș la cel de domnitor (e drept, o "carieră" unică în epocă, dar atât de comună în istoria Bizanțului, de pildă), cred că limităm semnificațiile personajului și sensurile cărții.11 Logica Istoriei ieroglifice este una care aproape și-a câștigat independența de factologia istoriei. În această nouă ordine a alegoriei, era nevoie de un astfel de părinte ilustru, simbol al perfecțiunii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sedimentate în Evul Mediu sub atenta observație dogmatică a bisericii. În unele cazuri însă, atunci când "celebritatea" unui animal este mult prea notorie, autorul nu își asumă riscul de a răsturna simbolurile. Este cazul vulpii sau, numai parțial, al inorogului, de pildă. În unele situații, atunci când are de ales între mai multe variante, scriitorul optează pentru cea care se potrivește mai bine intențiilor sale, îngroșând ipostaza pozitivă sau negativă în dauna celeilalte. În acest mod, el reduce simbolul la câteva linii, simplificându
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iorga, "credincios față de stăpâni și temut de dușmanii acestora, un lup cu virtuți canine"5. Imaginea de fiară absolută o păstrează autorul în scenele secundare, care nu fac trimitere la personajul propriu-zis, ci doar la aspectul generic al animalului. De pildă, în descrierea templului din Cetatea Epithimiei este înfățișată și o tipică scenă în care un lup atacă o stână, folosindu-se de toate tertipurile specifice: "Lupul după turma oilor pre piept să târâia, ciobanii, unii, ca de somn adormitând, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Plinius, Aelian, Albertus Magnus sau de autorii de bestiare atestă în primul rând calitatea de vânător extrem de priceput a carnasierului. Ceea ce ne rămâne să observăm este modul în care își găsesc aceste surse, alături de altele cu rădăcini folclorice, ecourile în pildele din Istoria ieroglifică. În prima dintre povestiri, după repetate tentative eșuate din cauza agilității unui dulău, Vulpea reușește să-l determine pe Lup să-și încerce și el norocul. Nu îmi scapă faptul că ea, cea mai vicleană dintre vicleni, se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vânează la întâmplare, ci conform unui plan atent cumpănit și dus la îndeplinire. Altfel spus, profită de orice detaliu, numai după ce se "informează" cu tenacitate asupra tuturor aspectelor. Este, într-un cuvânt, un strateg ireproșabil. Nu altfel îl înfățișează, de pildă, Albertus Magnus (XXII, 114), convins și el de viclenia desăvârșită a acestui vânător: Când un lup se furișează pe un teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adesea intră în antiteză, suferă de un nefericit fenomen de sinonimie: pentru cercetătorul român, acvila și vulturul sunt același lucru. Or, dacă din perspectivă ornitologică lucrurile sunt simplu de clarificat, din perspectiva simbolică iau naștere confuzii mult mai grave. De pildă, toate dicționarele de simboluri pe care le-am consultat în traducere românească persistă în această eroare. Într-o foarte bună ediție bilingvă și comentată a Fiziologului grecesc, Arnaud Zucker explică această confuzie printr-o eroare de traducere: "Termenul ebraic neser
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la eforturile caraghioase ale unora de a o deturna de la ale sale. Teorie veche, atitudine tipic medievală, din care lipsește însă sâmburele explicit creștin. Este, printre altele, una dintre cele mai coerente pledoarii etice din vechea noastră cultură. Șirul de pilde care urmează nu face decât să avertizeze asupra neajunsurilor, uneori fatale, la care conduce tentativa ființelor muritoare de a-și depăși "putințele și hotarăle firii". În numele acestui echilibru, Brehnacea pledează pentru liniște și pentru împăcare. Pledoaria sa finală recomandă aplanarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
purta, mai grea a fi află, și batgiocura isteciunii viclene decât lauda carea socotiia că cu prinsoarea Inorogului își va agonisi cu multul mai mare și mai neștearsă a fi cunoscu"16. Ceea ce îl aduce pe calea cea bună este pilda Inorogului, exemplaritatea corectitudinii și purității acestuia, care împrumută, astfel, accente christice. Șoimul se convertește, asemenea atâtor păcătoși din Noul Testament care intră în contact cu Iisus. Prin ce ascuns mecanism ajunge el la această înțelepciune autorul nu ne spune; pur și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat și o valorificare negativă la nivel simbolic. Pentru lumea antichității grecești și romane, liliacul reprezenta o creatură stranie, dar nu una malefică. De pildă, el apare evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este fie poziția sa cu capul în jos, fie modul în care stolurile părăsesc, zgomotoase
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pot fi păstrate, tirania este dată în vileag, iar ilegitimitatea alegerii Strutocamilei devine clară pentru toată lumea, chiar dacă ceilalți se codesc să recunoască acest lucru, de teama represiunii Corbului: "Cu toții cât de ascuțite țidéle Liliacul împotriva alégerii Strutocamilii arunca vădzind și pildele între Cămilă și între Fii, între buăr și între Inorog ce arăta socotind, carile măcar că până la ficați îi atingea..."23. Degeaba încearcă Moimâța să-i arunce în față cuvinte dure, să-l batjocorească ("flutur fătătoriu și șoarece zburătoriu"), adevărul nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
împărtășește și celorlalți prin intermediul poveștii Dulfului îi acordă liniștea necesară; el știe bine că, ușor-ușor, prin astfel de atitudini ferme, verticale, adevărul va birui. Marile schimbări se petrec prin acumulări timide, de aceea sacrificiul singurătății își are rostul său dacă pilda sa va fi urmată, la fel de timid, și de alții. Aceasta este morala în numele căreia Liliacul se retrage din lumea tiraniei, a falsului, a discursurilor găunoase și a nedreptății acceptate cu capul plecat. Lecția sa este una de demnitate. Această ipostază se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]