21,807 matches
-
literară „"Gallo"” („"Cocoș"”), dar a trebuit să abandoneze proiectul după doar două numere. În 1929 Lorca s-a decis să plece la New York. Deja i se publicaseră, pe lângă operele menționate, „"Canciones"” (1927) și „"Primer romancero gitano"” (1928), considerată opera sa poetică cea mai accesibilă, deci cea mai populară. Lorca se simțea deranjat de cei care îl considerau țigan. De asemenea se spune că în această perioadă l-a cunoscut pe Picasso. Rodul călătoriei în New York a fost cartea de poezii „"Poeta
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
cânturile tradiționale se regăsesc în operele sale. Cu toate acestea, Lorca este departe de a putea fi considerat un poet tradiționalist; el caută esența spiritului tradițional al meleagurilor sale și al poporului său : disperarea în dragoste, curajul, melancolia, pasiunea... Opera poetică a lui Lorca constituie una dintre culmile liricii Generației lui 27 și a literaturii spaniole. Lirica lorchiană este rezultatul sentimentului tragic al vieții și este relaționată cu alți autori, alte tradiții și curente literare. În ea se îmbină armonios tradiția
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
împărțirea în epoci este puțin forțată, unii critici literari au considerat că există două etape : cea de tinerețe și cea de maturitate. În cea de tinerețe ar intra „"Impresii și peisaje"” (operă în proză, ce conține însă procedee caracteristice limbajului poetic) și „"Libro de Poemas"” („"Carte de poeme"”), operă scrisă sub influența lui Rubén Darío, Antonio Machado și a lui Juan Ramón Jiménez; are ca temă dragostea imposibilă, care înseamnă o condamnare la suferință. Epoca de maturitate Începe cu „"Poema del
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Nueva York"”. „"Llanto por la muerte de Ignacio Sánchez Mejías"” (1935) este o elegie încărcată de durere și emoție, ce reprezintă un omenagu adus toreadorului sevilian Ignacio Sánchez Mejías, care i-a susținut mereu pe poeții Generației lui 27. Opera poetică a lui Lorca se încheie cu „"Seis poemas gallegos"” („"Șase poeme galiciene"”) și cu cele unsprezece poeme de dragoste din „"Sonetos del amor oscuro"” („"Sonete ale dragostei obscure"”, aluzie la cum erau văzute relațiile homosexuale în epoca sa). Lorca a
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Considerat un poet blestemat, influența sa s-a făcut simțită printre poeții spanioli ai „blestemismului” („malditismo”). Teatrul lui Lorca este, alături de cel al lui Valle-Inclán, cel mai important teatru de expresie castiliană din secolul XX. Ese vorba de un teatru poetic, în sensul că se dezvoltă în jurul unor simboluri principale, cum ar fi sângele, cuțitul sau trandafirul, și în cadrul unr spații mitice sau de un realism transcendentalizat, abordând problemele principale ale existenței. Limbajul, influențat de Valle-Inclán, este tot poetic. Lorca a
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
un teatru poetic, în sensul că se dezvoltă în jurul unor simboluri principale, cum ar fi sângele, cuțitul sau trandafirul, și în cadrul unr spații mitice sau de un realism transcendentalizat, abordând problemele principale ale existenței. Limbajul, influențat de Valle-Inclán, este tot poetic. Lorca a fost de asemenea influențat de drama modernistă (folosirea versului), de teatrul lui Lope de Vega (folosirea calculată a cântecelor populare), de cel al lui Calderón (sfâșierea tragică, alegoria) și de tradiția spectacolelor de păpuși. Creația dramatică a lui
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
que pasen cinco años"”, operele sale cele mai ermetice. Prima este o meditație asupra lumii teatrului, a conceptului de revoluție și a homosexualității, în vreme ce a doua o meditație asupra ființei umane și a sensului vieții. Conștient de succesul dramelor rurale poetice, Lorca compune tragediile „"Bodas de sangre"” (1933) și „"Yerma"” (1934), combinații de mit, poezie și substanță reală. În general, problemele umane sunt cele care au determinat scrierea dramelor. De exemplu, tema „domnișoarei bătrâne” spaniole în „"Doña Rosita la soltera"” (1935
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
originea poporului japonez și formarea statului japonez, potrivit miturilor shinto. Poezia lirică provenită din balade a fost adunată în prima antologie japoneză “Man’yōshū” (“Antologie a nenumăratelor frunze”), compilată de poetul Otomo no Yakamochi după anul 759. Cele două forme poetice mai importante folosite în antologie au fost poemul scurt (tanka) și poemul lung (chōka). În această perioadă budismul se impune ca religie oficială a Japoniei. Perioada Heian (795-1185), considerată clasică a culturii și artei japoneze, a fost dominată de cultura
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
A publicat romanul „"El disputado voto del señor Cayo"” în 1978 și discursul rostit la Academie a fost publicat în 1979 sub titlul „"Un mundo que agoniza"” („"O lume ce agonizează"”). În 1982 a publicat „"Los santos inocentes"”, o nuvelă poetică (autorul a suprimat până și punctul, pentru a menține ritmul) care prezintă viața unor oameni născuți și obligați să muncească gratis într-un latifundiu din sudul Spaniei, fără drept la educație și la nici un fel de emancipare. Nuvela este concepută
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
Shelley a fost chemat în fața consiliului profesoral al colegiului, pentru a da socoteală. Refuzul său de a nega că pamfletul îi aparține a rezultat în exmatricularea sa la data de 25 martie 1811, împreună cu prietenul său Hogg. Descoperirea lucrării "Eseu poetic asupra stării lucrurilor" ("Poetical Essay on the Existing State of Things"), în anul 2006, un lung poem antimonarhic și împotriva războiului publicat în 1811 în Londra "de către un gentelman de la Univesitatea din Oxford", a dat o nouă lumină în cazul
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
(din ) este numele dat poeților-cântăreți medievali din sudul Franței, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral. ii au dat naștere în secolul al XII-lea unui nou stil poetic. Poeziile lirice scurte dar complexe dădeau glas sentimentelor personale, mai ales iubirii dintre bărbat și femeie. Poeții francezi din Evul Mediu care scriau despre dragoste și cavalerism se numeau trubaduri. De regulă erau de proveniență nobilă și scriau într-o
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
multor scriitori, Goethe, Mayrhofer și Schiller fiind cei mai frecvenți. Cele mai importante doua cicluri de lied-uri sunt compuse pe versurile lui Wilhelm Müller, "Die Schönne müllerin" și "Winterreise," care au ajutat la stabilirea genului, a potențialului său muzical, poetic, și a narațiunii aproape operatico-dramatice. Ultimul său ciclu de lied-uri publicat în 1828 după moartea sa, "Schwanen Gesang" este de asemenea o contribuție inovatice la literatura germană de lied. Din 1830 până în 1870, Franz Liszt a scris și a
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
Liszt a scris și a aranjat un număr de lucrări ale lui Schubert, în mod special lied-uri. Liszt, care a avut o importanță semnificativă în răspândirea lucrărilor lui Schubert după moartea acestuia, spune că Schubert a fost „cel mai poetic muzician care a trăit vreodată”. Simfoniile lui Schubert au reprezentat un punct de interes pentru Dvorak. Compozitorii secolului XX, Anton Webern, Benjamin Britten, Richard Strauss au adus un omagiu lui Schubert prin intermediul lucrărilor lor.
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
nuntă, și cîntecul de jale - “șoptit” și “fluierat” - mai mult bocet, dar de un colorit aparte. Vocea caldă, cu un timbru specific, modulată cu ușurință, și versurile încărcate metaforic, deși foarte simple - concură în egală măsură la crearea unei stări “poetice” greu de înlăturat din sufletul ascultătorului. Cântecul, chiar cel de joc, îmbracă o dulce aureolă melancolică, el se circumscrie vieții rurale din care a isvorît, înnobilînd satul și oamenii lui.” (Lucian Steia, "Marginalii la cântările Floricăi Ungur", în: Alma Mater, nr.
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
Lanțul viu, în Hyperion, Anul 27, nr. 7-8-9 (183-184-185), 2009; - Horia Gârbea, Un roman psihologic, în Săptămâna financiară, 14 august 2009; - Nicolae Breban, Vingt ans après, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 10 (681), octombrie, 2009; - Raluca Lazarovici, Aura Christi. O poetică a abundenței austere, în Oglindanet, 27 ianuarie 2010; - Marian Victor Buciu, Romanul viu, viul în roman, în Ramuri, nr. 1, 2010; - Florin Oprescu, Sublima lecție despre cub, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 3, 2010; - Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
desenul folosit au dus la conturarea unei expresii puternice, care nu s-a mai făcut până atunci în România. Octav Băncilă a executat și lucrări unde cromatica este sclipitoare și exuberantă, fapt care a dat acestora un glas viu și poetic. Excepțională în acest sens este compoziția "Spălătoreasa" unde artistul ajunge să tălmăcească exuberanța naturii. În această lucrare, totul strălucește într-o dimineață de vară: pârâul, casa, copacii și femeia care spală rufele la râu. Bucuria vieții și dărnicia soarelui se
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și sănătatea trupului femeiesc. De aceea modelele pe care le-a ales au fost de obicei planturoase, el fiind interesat de un studiu realist al lor fără o portretizare pe care la începuturile sale artistice o conferise într-un mod poetic nimfelor și bancantelor realizate. Strălucitoare și expresive sunt naturile moarte, dintre care se remarcă "Crapul" sau "" pictați la Broșteni, precum și o mulțime de tablouri cu fructe ca pepeni, mere, cireșe, gutui sau portocale. În naturile moarte, artistul a adus și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Ștefan Luchian, care își exprima sentimentele sau stările sufletești în această tematică. Fiind un pictor realist critic, Octav Băncilă a văzut în frumusețea florilor ceva firesc și menit a da putere de muncă omului. Florile sale sunt zugrăvite fără efuziuni poetice, dar suficient de viguroase pentru a emoționa și a încânta privitorul. Peisajele realizate de către Octav Băncilă nu au fost niciodată un scop în sine. Ele constituiau doar mediul în care pictorul reprezenta activitățile umane, oamenii fiind înfățișați cu predilecție în timpul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Contrafort, România literară, Limba Română, Convorbiri literare, Poezia, Cronica, Familia, Poesis" ș.a. Susține rubrici permanente în revistele "„Limba Română”, „Flux”, „Moldova”, „Noi”" și "„Florile dalbe”". În cadrul revistei "“Noi”", la fiecare trei ani, a pregătit pentru tipar și a prefațat antologii poetice cuprinzînd cele mai bune lucrări ale cititorilor apărute în paginile publicației: "„Dragoste amară”" (1995), "„Buletin de identitate”" (1998), "„Pasărea de cafea”" (2001), "„Catargele luminii”" (2004), "„Sufletul, ca varul nestins”" (2007) și "„Alb-negru asimetric”" (2010). Colaborator la Centrul de Calcul al
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
impresionați de forța expresivă a acestui "Răsărit de Luceafăr". Cu siguranță, va trece, de-acum încolo, printre cele mai frumoase poezii inspirate de geniul eminescian."( Theodor Codreanu, "Victor Teleucă și Eminescu") Este publicat în presă poemul "Mollis Davia". „O viziune poetică, literar-filosofică a adevărului întreg despre istoria noastră bimilenară n-am avut. O atare viziune ni se înfățișează azi, din chiar debutul poemului Mollis Davia: „Nu e tot ce-i tot în toate. / Este-un TOT al tău TOTAL - / Daimonul național
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
în timp ce în "Le Stroncature" face un rechizitoriu aspru, în numele avangardei culturale, al principalelor opere clasice (Faust, Decameronul, Hamlet etc.) și polemizează cu scriitori contemporani, ca Giovanni Gentile sau Benedetto Croce. În același timp, scrie și opere în spirit tradițional, proză poetică, "Cento pagine di poesia" (1915), sau versuri, "Opera prima" (1917). Din această epocă datează una din operele cele mai apreciate ale lui Giovanni Papini, povestirea autobiografică "Un uomo finito" (1913). După ani de profunde căutări spirituale, Giovanni Papini anunță, în
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
proletariatului“, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie - Universitatea din București. Activitatea sa culturală evidențiază următoarele funcții: Opera poetică a lui Ion Gheorghe, cea eliberată „prompt“ de lestul stihuirilor proletcultiste din "Pâine și sare" (roman în versuri - București, Editura pentru Literatură, 1957), "Căile pământului" (București, Editura Tineretului, 1960), "Cariatida" (București, Editura Tineretului, 1964; augmentat, în ediția din 1967) etc.
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
din "Pâine și sare" (roman în versuri - București, Editura pentru Literatură, 1957), "Căile pământului" (București, Editura Tineretului, 1960), "Cariatida" (București, Editura Tineretului, 1964; augmentat, în ediția din 1967) etc., reunește în bogata-i corolă policromă volumele: Este prezent în: Opera poetică a lui Ion Gheorghe ilustrează, după judecățile critice ale lui Ion Pop, „un foarte ambițios program poetic“, «unul dintre cele mai ambițioase și cuprinzătoare ale generației», «axat în liniile lui fundamentale pe explorarea filonului de sensibilitate tradițional», cu «o năzuință
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
1960), "Cariatida" (București, Editura Tineretului, 1964; augmentat, în ediția din 1967) etc., reunește în bogata-i corolă policromă volumele: Este prezent în: Opera poetică a lui Ion Gheorghe ilustrează, după judecățile critice ale lui Ion Pop, „un foarte ambițios program poetic“, «unul dintre cele mai ambițioase și cuprinzătoare ale generației», «axat în liniile lui fundamentale pe explorarea filonului de sensibilitate tradițional», cu «o năzuință de cuprindere totalitară, de expresie lirică a unui spirit direct angajat în a actualității dinamică, până la acțiunea
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă adesea derutant în scrisul poetului.» (PPg, 158) etc. «În afară de "autohtonismul cosmologic" (...) și de "odisseanul Eros de Atlantic" (...), după cum subliniază și istoricul / criticul Ion Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui Ion Gheorghe se mai distinge printr-o galaxie de teme, de motive, unele abordate pentru prima oară în spațiul liric, de la "vraciul / regele-zeu", din spațiul mitosofic pelasgo-daco-thracic / valahic (românesc-arhaic), și "Cavalerul Thrac / Zalmoxian (Cabir / Danubian)", până la "satanismul / demonismul
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]