21,448 matches
-
-a și cea de-a 24-a sesiune a Conciliului celor 30. Epicentrul acestui fenomen se situa în Germania, fapt care explică de ce școlarizarea inițială a Franței a început mai întîi în est, în Lorraine, Franche-Comté și Champagne, ajungînd în provinciile nordice, Brie și Normandia, abia în secolul al XVIII-lea. La sfîrșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, deja un om din doi era alfabetizat, la modul elementar, în numeroase sate din nord-est,141 în timp ce, între 1786-1790, procentul de alfabetizare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
XVIII-lea. La sfîrșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, deja un om din doi era alfabetizat, la modul elementar, în numeroase sate din nord-est,141 în timp ce, între 1786-1790, procentul de alfabetizare a tinerilor atinge în mod curent 60 % în provinciile situate deasupra liniei Saint-Malo Genève ca și în unele regiuni din Țările basce, Alpii de Sus sau Lozera 142 protestantă. În schimb, cea mai mare parte a sudului este prea puțin influențată de acest progres de instruire, pînă la mijlocul secolului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un caracter popular, într-un anume sens cu-prinzînd sutele de mii de avocați, notari, comercianți, funcționari subalterni, oameni instruiți cu ocupații diverse, umili prin lipsa de putere, fără acces în salonele frecventate de filozofi, izolați cel mai adesea în anonimatul provinciei și care-și creau mediul lor, cercul lor de discuții, cafenelele, librăriile lor, constituind în cele din urmă o clasă socială critică dotată cu o structură ierarhică aparte. Dar țelul său imediat consta pur și simplu în a fura statul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Patria în primejdie" pentru a justifica anticipat anexările viitoare, cînd revoluționarii vor reactualiza noțiunea de frontiere naturale. Toate acestea aveau un precedent în Vechiul Regim, prin Testamentul politic al lui Richelieu; fuseseră aplicate du-pă tratatul de la Utrecht, pentru a delimita provincia franceză Dauphiné de regiunea învecinată a Piemontului; în plus, existau de mult, în stare latentă în opinia publică. Cu toate acestea, guvernanții monarhici nu le luaseră deloc în serios, ministrul Vergennes, spre exemplu, argumentînd că "Franța, așa cum este constituită, trebuie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
măsuri au fost luate sub presiunea lui Bertrand Barère, președinte al Convenției, mare burghez originar din ținutul Oc, convertit la radicalismul montaniard, despre care doamna de Genlis a scris că "era singurul bărbat pe care l-am văzut venind din provincie și ale cărui maniere nu erau cîtuși de puțin deplasate în lumea bună și la Curte.194" Însă Barère își propusese ceva mai mult decît de a extinde codul de civilitate al curții. El intenționa ca poporul în ansamblul său
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ștefan cuprinzînd Ungaria și Transilvania în majoritate românească, Croația și o parte a Serbiei, Regatul Galiciei creat prin împărțirea Poloniei și în sfîrșit Regatul Lombardiei și Veneției proaspăt achiziționat. În plus, ca și cum această compartimentare ar fi fost prea simplă, unele provincii germane au fost integrate în Confederația germanică în vreme ce altele nu se bucură de această onoare. Aceste edificii baroce sînt atît de fragile și vulnerabile încît suveranii trebuie să le susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va intra în insurecție în toamna lui 1830, înainte ca Dieta de la Varșovia să proclame independența. Deși a fost mai brutală decît aceea îndurată de greci, represiunea rusă va înregistra un fiasco aproape imediat. Țara va fi împărțită în cinci provincii cu administrare directă; în timp ce mii de refugiați catolici imigrează în statele catolice europene, mai cu seamă în Franța. De data aceasta, polonezii vor deveni obiectul unei manifestări de solidaritate religioasă categorică. Montalembert nu ezită să publice, cu optimism chiar, în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de neamuri primitive"268. Totul se va schimba după 1870. Neamurile disprețuite de care vorbea Engels deja erau tulburate de mișcări naționaliste foarte pronunțate, în special în Irlanda și în zonele de sub influența fostului Imperiu otoman. Aceste mișcări înaintau în provinciile și subregatele Austro-Ungariei, în Catalania, în Țările basce, chiar în Norvegia, după cum va observa și Victor Hugo. În plus, aceste micronaționalisme nu sînt numai inoportune pentru marile puteri; în măsura în care ele transgresează pragul pe care teoreticienii menționați mai sus îl fixaseră
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
îndelung amînată față de pierderea privilegiilor fostului regim va fi completată prin dinamica etnoculturală ce se va manifesta și aici în secolul al XIX-lea. Catalana rămăsese limbă oficială pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros). Sentimentul de privare de drepturile ancestrale va fi însă temperat după 1750, o dată cu avîntul economiei catalane, în special de către dezvoltarea industriei bumbacului care se afla pe locul doi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
conceptul fundamentalist al adoratorilor Franței milenare. Acest proces se hrănește la început din imageria militaristă a lui Paul Déroulède (1846-1914), combatant învins în 1870 care, în 1872, va publica Cîntecul soldatului. Proclamînd în gura mare datoria imperioasă de a recuceri provinciile din est furate de Germania, această culegere poetico-cocardieră dezvoltă o mistică a armatei "armata este marea patroană care ne botează pe toți ca francezi"280 erijată în postura de ferment al naționalității. Chiar dacă după 1879 va urma o traiectorie facțioasă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
croați la guvernare și în-credințînd președinția acestora lui Raditch. Însă orice speranță va dispare cînd acesta din urmă va fi grav rănit în Parlament, de către un deputat muntenegrean. Instaurînd dictatura în anul următor, regele Alexandru I împarte țara în nouă provincii ale căror granițe pur geografice desconsideră întru totul identitățile populare. Acestei lovituri de forță i se va răspunde prin nașterea organizației teroriste croate a ustașilor (insurgenți)332. În același moment, corespondentul ziarului Daily Express nota: "ceea ce am auzit la Zagreb
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din Kosovo care-l aclamă ca pe un Vozd (ghid, șef militar) și apoi cînd acesta accede la puterea supremă în toamna lui 1987, prin mijlocirea unui fel de puci din sînul partidului său. Imprimarea regimului particular al celor două provincii autonome continuă, determinînd pe conducătorii Sloveniei și apoi pe cei ai Croației să-și marcheze o anumită distanță față de guvernul de la Belgrad. Însă nimic nu-l va opri pe omul providențial al sîrbilor care, deși de origine parțial slovenă, va
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
alt exemplu, foarte apreciat în Serbia, ca și Milan Paroski, figură de vîrf a Partidului popular sîrb ale cărui sentimente față de Franța par a fi temperate.358 Cei mai remarcabili sînt totuși medicii plictisiți de activitatea obscură a spitalelor de provincie, în special psihiatrii, cum ar fi Jovan Raskovitch sau Radovan Karadzič. Primul s-a erijat în cantorul precoce al "purificării etnice" o dată cu cartea sa Țara nebună, publicată la Belgrad în 1990.359 Sîrb din Croația născut la Knin, el este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
identitate, bascii se autodefinesc prin termenul de Euskaldun, adică cei care vorbesc limba bască. Expresia proiectului lor politic înseamnă însă o sporire a riscului în condițiile în care, pe la 1870, jumătate din locuitorii acestei regiuni nu înțeleg această limbă, iar provinciile Navarra și Alava adoptaseră aproape în întregime spaniola, cu două secole în urmă. Dovadă a acestui fapt este și reflexul celor mai erudiți, din diverse zone, care se străduiesc să îndrepte acestă situație. Cum basca n-a fost niciodată o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să se transforme în casus belli în ochii sectoarelor conservatoare și ai militarilor. Ca să rezolve acestă dilemă, regele și Adolfo Suarez se vor strădui să dedramatizeze revendicările basce și catalane, bana-lizîndu-le în cadrul unei regionalizări extinse la nivelul a cinci-zeci de provincii spaniole. Astfel, ceea ce ar fi putut trece drept o recunoaștere a vocației separatiste cu totul particulară a Catalaniei și a Țărilor basce tindea să se transforme într-o descentralizare la îndemîna tuturor. O Spanie a autonomiilor s-a născut în urma
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În shimb, hispanofonia completă a acestor trei teritorii dovedește că diferența culturală n-a slujit cu nimic particularismului lor în primul rînd topografic.407 Cît privește o astfel de istorie privită cu lupa, cel mai bun exemplu îl constituie Navarra; provincie privilegiată prin regimul său fiscal separat - foral - încă din Evul Mediu, ea și-a conservat acest avantaj derogatoriu după 1978.408 Astfel s-a conturat o ierarhie a unei Spanii a comunităților autonome, avînd în vîrf cele trei voluntariste, Cata-lania
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Andaluziei, de exemplu, adoptă o frazeologie catalană sau bască atunci cînd își reclamă dreptul la autoguvernare pe care "Constituția îl recunoaște tuturor naționalităților". Nu lipsește nici referința la un "popor andaluz", dotat cu teritoriul său inalienabil alcătuit din opt vechi provincii ale Spaniei.411 În plus, în ceea ce privește practica și nu doar textele normative, nu numai comunitățile prevăzute cu o limbă distinctă de cea spaniolă încearcă să se impună cu scopul de a-și asigura o marcă distinctivă și totodată un semn
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Printre martiri „se numărau și creștini daco-romani aparținând tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, în care locuiau daco-romani, strămoșii noștri”<footnote Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Trinitas, Iași, 1994, p. 26. footnote>. Acest fapt ne reamintește nouă, românilor, că provenim dintr-
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile veneau atât de intempestiv, atât de năvalnic și de des, încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile m ai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința martirilor și supliciile la care au fost supuși. Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai apoi în biserică. Numele celor martirizați
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfîrșitul secolului al XIX-lea și În primii ani ai secolului XX, emigrația către America Îi Îngrijora pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina, Întrucît ea se repercuta asupra mișcării naționale din provinciile respective. „Pe noi ne doare inima - se scria În ziarul Drapelul din 14/27 iunie 1907 - mai ales cînd vedem numărul mare al românilor care emigrează la America și dintre care puțini sînt care se mai reîntorc. Și pentru Împiedicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
peste ocean. Oricît s-ar simți de slabi conducătorii firești ai poporului român, au totuși destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care Își iau lumea În cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau În circumstanța că provinciile amintite, de unde emigrau, la acea dată, românii, erau Înglobate Între granițele Imperiului Austro-Ungar, deci oficialitățile care ar fi trebuit să se ocupe de emigrația română nu aveau interesul de a se implica În această problemă, În vederea soluționării ei. Nici În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ei reprezentau un grup etnic distinct. Continuitatea acestui flux migrator demonstrează că exista deja o mentalitate caracteristică migrației. Așa cum reiese din cele discutate deja, primii români emigranți și cei mai numeroși au fost cei plecați din Transilvania, Bucovina și Banat, provincii aflate pînă la 1918 Între granițe străine. Aceștia erau, În imensa lor majoritate, țărani, adică oameni săraci și lipsiți de educație. Ei Își abandonau locurile unde se născuseră Întrucît, așa cum remarca ziarul America, din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
America ori Valahia»”. Chiar dacă o asemenea explicație nu a fost Întru totul abandonată, ultimele cercetări Învederează observația că, „În covîrșitoarea lor majoritate, cei emigrați dintre români la Începutul veacului XX erau țărani cu foarte puțină educație formală”, deoarece proveneau din provincii unde românii erau asupriți. Faptul acesta s-a repercutat asupra românilor americani În general, conferind o tentă nu tocmai favorabilă comunității românești din SUA, care a persistat un timp Îndelungat. Țărani fiind, În general, imigranții români, ca și ceilalți din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În aceste condiții, posibilitatea de a se apuca de agricultură era aproape inexistentă pentru noii emigranți”. Radu Toma, la rîndul său, referindu-se la emigrația românească În Canada, conchidea că majoritatea românilor, sosiți aici după 1900, s-au instalat În provinciile centrale, adică În Alberta, Manitoba și Saskatchewan, dar și În Ontario sau British Columbia. Înainte de a continua Încercarea de a schița un succint și incomplet, desigur, tablou al emigrației române În America și Canada, se cuvin reținute cîteva considerații generale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
depăși niciodată stadiul ipotezei, deoarece lipsesc informațiile necesare, imposibil de recuperat sau reconstituit. O asemenea circumstanță rezidă În faptul că emigrația română transatlantică Își regăsește atît Începutul, cît și evoluția generală În populația rurală venită din Transilvania, Bucovina și Banat, provincii aflate pînă În 1918 sub stăpînire străină. Nici pentru emigrația din Vechiul Regat nu avem datele necesare. Emigrația română a avut unele particularități, care nu au fost Întru totul identificate și relevate. Nu știm cum a evoluat, decît la modul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]