25,611 matches
-
noastră s-a îmbunătățit foarte mult ajungând ba chiar să i întrecem pe cei de pe Lunca Oltului, bun înțeles nu toți ci unii care lucrau cu drag, ie un proverb că pământul bun și gras face omul leneș, iar pământul rău, sărac îi cere mai multă grijă și muncă și să nu se lase numai ce-i poate aduce iel, ci să-l lucre și să-l grijească cu ce trebuie ca să-i aducă folos. Mi-aduc aaminte în anul 1914
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pus furcă și cumpănă, că așa se făceau fântânile atunci, i-a făcut și o troacă pentru vite, toate în regulă, dar în zadar. Apa n-o fost bună, o fost o apă grea, avea un miros și un gust rău. Nu a putut-o folosi oamenii, o părăsit-o. Io cred că și astăzi o găsești că nu o astupato, numai o coperit-o cu douo lespezi mari de piatră. Prin 1932 - 33 a făcut Sofia Stoica alta cam la 200
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
colegi, că nu sînt blegul pe care-l știau ei. Nu sînt ce par a fi - iată gîndul care mă călăuzise, deși nu-l citisem neapărat pe Minulescu, toată perioada școlii generale.) Ceea ce s-a întîmplat cu mine după intra rea la liceu reprezintă o mișcare psihologică firească, pe care adepții psihanalizei adleriene ar fi bucuroși să o explice. Cred, pe de altă parte, că ar fi foarte interesant un studiu despre psihologia celor care au devenit alți oameni slăbind. în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un fior (poate părea o declarație teribilistă, dar ăsta e purul adevăr - nu fac literatură !). Snagoavele (sau Vogans) se fumau atunci cînd erai mai în bani și, desigur, cele de Timișoara erau cele mai bune. Snagoavele de Timișoara sînt singu rele țigări pe care le-am furat, o dată, de la taică-meu din diplomat - el fuma numai Snagov. Așa, din casă, am mai luat țigări, mai ales din colecția de pachete străine pe care ai mei le aveau în „minibarul“ din bibliotecă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
club. Cred că există o genă umană care e responsabilă cu instinctul organizării... Îi ziceam, pur și simplu, „Club“, iar mai apoi, „Clubul nostru“ (nu eu am fost cu ideea, în virtutea fostei mele experiențe comunitare, să-i zicem așa, denumi rea a venit ca o expresie spontană a voinței populare ; bine-bine, voința populară poate fi îndrumată și ea pe drumul cel bun, dar asta-i altă chestiune). Eram cu toții oameni importanți ai culturii române - intrase răm la filologie, doar ! - și se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pumni. Cred că n-am ajuns să dau nici un pumn cu adevărat. și nici taică-meu mie. Asta nu înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea îmbrîn celii, am plecat de acolo cu Svetlana și individul s-a oferit să ne găzduiască la el acasă, la Buzău. Nu știam de manevra lui, așa că am acceptat. După o săptămînă de stat la el, ne-am dat seama
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț cînd era mică - ce să-i fac ? E adevărat, relatarea unor întîmplări reale cu personaje reale poate să-ți aducă nenumărate neplă ceri. Unii cred că, printre acestea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tocmai ceea ce ne despărțea : scara blocului. De cum intram în atmosfera aceea răcoroasă în care ușile erau aliniate cuminți una după alta, drumul pînă sus, la etajul patru, ultimul, unde locuiam, devenea o ade vărată aventură, și asta datorită cîtorva etaje rele pe care trebuia să le străbat. Parterul nu-mi dădea bătăi de cap, cu toate că era mereu întunecos și că acolo se afla ușa unei șoferițe aprige, cu mulți copii, sau ușile unor familii de unde se auzeau mereu certuri. Tot la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și o făcea să se dezlănțuie asupra lor și să-i tragă de urechi și de perciuni. Asta numai cînd făceau vreo poznă, bine înțeles, pentru că tovarășea nu-i bătea niciodată pe degeaba. Tova rășea avea mereu dreptate. Copiii erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi trăgea de urechi sau de păr ; cînd termina operațiunea, se ștergea scîrbită de bănci și le spunea respectivilor să-și mai curețe jegul, că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe județ, ni s-a înfundat : nu aveam nici o piesă despre dezarmare-pace. Formațiile rock nu puteau cînta despre Ceau șescu, pentru că muzica lor nu era conformă cu idealurile Partidului ; era „imperios ne ce sar“ să aibă însă ceva cu dezarma rea - și de asta nu scăpase nici formația Iris, pe care o copiam. Noi am greșit : ar fi trebuit s-o copiem pînă la capăt. Întunericul În urbea mea, lumina se stingea între orele 17 și 20, cînd începea „Telejurnalul“. Ai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai dăduse pe brazdă și promitea să devină în curînd un elev model. Oricum, Cristi era foarte de folos în pauze, cînd trebuiau s-o apere amîndoi pe Serghei Luminița de Barbu cel mic. Barbu cel mic era un băiat rău și fratele lui Barbu din gașca lui Iordache, iar Iordache era temut în cartier pentru că făcuse și pușcărie. Barbu cel mic nu avea o gașcă în regulă, ci doar cîțiva oameni de-ai lui. Erau din clasa a doua Ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu mai avea curajul să se apropie. Cu toate acestea, găsea uneori momen tul cînd verii nu erau prin apropiere și-și lua el atunci revanșa pentru toate dățile în care stătuse la distanță. ăsta era Barbu : era un băiat rău, avea pantofii nefăcuți, unghiile netăiate și era murdar prin urechi. Viața se scurgea fără mari probleme și Dănuț era fericit. Noul făgaș pe care o apucase îl făcea să se simtă puternic și așteptarea îm plinirii viitoare - cînd va fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
colega mea de bancă, Popescu Denisa, care, la un moment dat, mi a spus, înroșindu-se, ce înseamnă CFR citit de la stînga la drepta, apoi invers și iarăși de la stînga la dreapta : „Carol Fute Regina, Regina Face Copii, Copiii Fac Rele“. Acest pont pe care mi l-a vîndut nu m-a făcut însă să mă îndrăgostesc de ea. De curînd, am primit un e-mail de la Denisa, care m-a găsit cu ajutorul site-ului colegi.ro. Subiect: nostalgii... Hi! ma bucur
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și bovaric ce eram, m-am crezut în plin Eliade. Infernul se transformase în mister și devenise dintr odată interesant. și viața mea, împreună cu el. Păsările Găinile stăteau cuminți, băgate una-ntr-alta, în lăzile de aprozar transformate, prin adăuga rea unei plase de sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau, nu dădeau din aripi, și aproape tuturor le atîrna creasta pe unul din ochi. Asta le făcea să se uite la tine pieziș, de parcă te-ar fi suspectat de cine știe ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
însă, realiză că nu era singur. Se grăbi să aprindă lumina, dar nu mai apucă : persoana care stătuse pînă atunci nemișcată pe scaun se ridică dintr-odată și-l prinse strîns în brațe. Daniel dădu să se împotrivească, dar strînsoa rea era așa de puternică, încît preferă să stea locului și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și, pentru că nu reușea să-l prindă, îl făcea cum îi venea la gură. Apoi, cînd se întorceau părinții, îl pîra imediat și se plîngea mereu că băiatul ăsta i-a mîncat oful din ea. De fiecare dată le înflo rea destul de tare, dar nepotul nu avea nici un cuvînt de spus, pentru că ea se jura pe părul ei alb. În revanșă, cînd rămîneau iarăși singuri, el îi plasa pocnitori sub pat dimineața și îi punea praf de strănutat în batistele par
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iresponsabila, nu imi simt copilul. S-a ajuns la jigniri, amenintari de divort, plecand de la cum ii este mai bine copilului. Ce parere aveti ? Oare chiar o mama sa ii doreasca copilului sau raul ? Nu am crezut niciodata ca naste rea unui copil poate provoca atata nefericire. Tin sa va spun ca intre noi nu mai exista nimic. Mi-a spus ca sta numai pentru copil. Oricum cred ca este un caz unic. Sunt mult mai multe de povestit. Dati-mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
seama despre ce era vorba, apoi, deși în continuare nu știau ce se întîmpla, cîteva femei s-au pornit să țipe. Una dintre ele își ferea disperată picioarele, ca în prezența unor șobolani. O mamă a acoperit, cu poșeta, privi rea curioasă a puș tiu lui de lîngă ea. Un domn cu părul grizonat și-a scos ochelarii din buzunarul de la piept și și i-a potrivit strîmb pe nas. O doamnă a spus că trebuie să sune cineva la 911
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
concepția despre muncă. Munca-i grea, obositoare, Ea aduce bunăstare. Dar din ’90 încoace, Multora nu le mai place. Fuga de muncă, disprețul față de această inestimabilă însușire umană, au provocat declinul economic și moral al României post decembriste (alături de celelalte rele: corupția, evaziunea fiscală, hoția, nesocotirea legilor, inflația, fiscalitatea împovărătoare, economia subterană, devalizarea băncilor, sărăcia etc.). Oamenii care muncesc pe bani puțini, și care abia își asigură supraviețuirea, dezavuează politica de protecție socială a Guvernului, care se laudă cu sumele tot
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
persoane măcinate de vicii și practici aberante. Aceasta nu înseamnă că în creșterea și educația copilului totul decurge lin, frumos și bine. Practica a dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente aplicate copiilor, ci chiar din prea multă dragoste și toleranță din partea părinților. Dragostea exagerată a unor părinți prea iubitori față de copil le întunecă rațiunea, astfel încât ei nu mai văd prăpastia spre care li se îndreaptă odrasla și nu își
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu cele șase rânduri ale sale, pare a se întreba ce caută acolo, dacă nu cumva așteaptă schimbările și prefacerile care vor trebui să vie. Totuși intrarea aceasta nu e lipsită de pitoresc; în nici un caz nu face o prea rea impresie, mai ales din cauza mișcării de care e animată și a așezării sale, în particular a efectului produs de vederea amfiteatrului care o sprijină. Am trecut pe sub "Arcul Academiei", printre cele două clădiri ale Liceului Național, pe lângă " Marele Otel Traian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
câte două coloane: supliciul paralelelor... În epoca aceea, romantică și glorioasă, când încă socialist și ateu, făcea versuri (versuri bune și spirituale, atât lirice cât și satirice), d. A.C. Cuza, colaborator regulat la "Contimporanul", avea accente de revoltă contra acestor rele deprinderi, despre care spunea, de pildă: ...La lucru deci prieteni, gheșefte excelente Fac azi plagiatorii, adepți ai trândăviei. Netrebnicilor astăzi se dă Bene Merenti Și capetelor sparte Coroana României... ceea ce nu l-a împiedecat să se vadă, el însuși, pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
noastră discuțiunea asupra marilor teorii științifice la ordinea zilei la popoarele civilizate din Apus. Scopul nostru mai e, de a purta o luptă înverșunată în contra producțiunilor științifice greșite și mai ales în contra cărților de școală; căci dacă aceste vor fi rele, atunci nu putem aștepta nimic, nici de la generațiunea nouă... Cursurile profesorilor din toată țara încă vor fi criticate în revista noastră... Pentru a mântui cultura noastră științifică de o decădere mai mare decât cea de acum, trebuie să luptăm fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dezvoltări favorabile, sau din cauza a cine știe ce defecte sau viții incurabile de care ar fi atinse, ci pentru motive diverse, de natură incidentală, exterioară; tot așa cum unii oameni se văd mereu prigoniți de soartă, nu pentru c-ar fi nevrednici sau răi (uneori tocmai pentru că nu sunt...), ci pentru că ori de câte ori întreprind un lucru, intervine câte ceva neprevăzut, câte un obstacol care-i împiedecă de a stărui în ceea ce au întreprins și care le taie avântul. Iașul e un asemenea oraș nefericit. Având tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-l ocrotește. Toate piedicile pe care le-a întâmpinat orașul acesta în dezvoltarea sa, tot ce a fost pentru el cauză de întârziere, de discontinuitate, de decadență, de suferință, de umilință, n-a putut deci fi decât opera geniului său rău. Cine va triumfa până la urmă, în lupta aceasta? Geniul bun? Geniul rău? E mult de când supremația o are acesta din urmă. Întrebarea e: până când? Pentru totdeauna, poate... Să fie oare cu putință? În toate aceste, un lucru straniu și caracteristic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]