21,262 matches
-
Jupiter care nu posedă o măciucă, ci, Întocmai ca Thunaraz, un fulger; mai mult, „ziua lui Jupiter” (joi) devine În lumea germanică „ziua lui Thunaraz” (În engleză, Thursday; În germană, Donnerstag etc.). Tacitus le atribuie divinităților studiate până acum nume roman, dar intenționează În mod clar să se refere la cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre zeița Isis, cult pe care germanii l-au preluat de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au preluat de la un popor străin (peregrinum sacrum). Această opinie este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte divinități provenite Într-adevăr din lumea romană. Este vorba, așadar, și În acest caz despre o divinitate germanică, pe care Tacit sau cei care i-au cules informațiile o identificau cu Isis din cauza prezenței unei corăbii În simbolistica acesteia (cf. Lactantiu, Divinae Institutiones, I, 27: „În calendar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. SPAȚIILE SACRE" Afirmația lui Tacitus (Germania, IX) conform căreia germanii nu aveau temple și imagini ale zeilor nu corespunde deloc realității. De fapt, chiar Tacitus, În Annales (I, 51), vorbește despre templul zeiței Tamfanaxe "Tamfana", doborât la pământ de romani („Au fost distruse edificii, și sacre, și profane, și templul cel mai vestit la acele neamuri, pe care ei Îl numeau al Tamfanei.”), unde expresia latină solo aequare lasă să se Înțeleagă că nu este vorba despre o poiană sacră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu mare venerație”. Desigur, mărturiile din epocile mai târzii sunt mai puțin semnificative (cf. De Vries, 1957, pp. 376 sqq.), pentru că se referă la realități care, Într-o oarecare măsură, putea fi determinate de relații directe sau indirecte cu cultura romană. Ne referim, de exemplu, la scrisoarea În care Grigore cel Mare Îi sugerează călugărului Augustin, evanghelizatorul Britaniei, să nu distrugă templele păgâne, ci să le transforme În biserici creștine (Beda, Historia Ecclesiastica, I, 30) sau cazul lui Redwald, rege În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deja la germani un exemplu rar de templu și de statuie, ceea ce Înseamnă că, În cultura lor, Încă din perioada preromană, se dezvoltase practica reprezentării materiale a figurii zeilor și a construirii de edificii specifice destinate cultului. Contactul cu cultura romană nu a făcut decât să Întărească această tendință inițială. Pe de altă parte, este clar că uzanța predominantă trebuie să fi fost constituirea, În interiorul pădurilor, a unor zone sacre, destinate cultului divin și În special jertfelor. În fragmentul deja citat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o pânză, destinat să poarte statuia zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi lui Quintilius Varus și soldaților săi uciși În bătălie o ultimele onoruri, arată clar că În acea ocazie au fost aduși ca jertfă Într-un ritual enorm și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de părere că În ambele medii acest cult este o moștenire provenită din straturile populare ale culturii religioase indo-europene; de asemenea, trebuie subliniat faptul că prezența lor nu se limitează, așa cum se susține adesea, la cele două Germanii din epoca romană, excluzând astfel toată religia germană din perioada medievală; drept dovadă fragmentul eddic din Heimdalargadr spune: Eu sunt fiul a nouă mame, Eu sunt fiul a nouă surori (Kuhn, 1962, p. 316). După părerea noastră, este evident că acest grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
problema religiei germanice. Aceasta continuă structurile religiei indo-europene, chiar dacă aduce unele inovații importante, datorate vieții sociale și experienței istorice a germanilor. În privința războiului dintre Aesir și Vanir, trebuie să menționăm că prezintă analogii clare cu un episod din istoria mitică romană, războiul Între romani și sabini (Dumézil, 1983). În ambele situații, cauza conflictului constă În faptul că zeii celei de-a treia funcții, cea economică - sabinii, respectiv Vanir - dețin câte un bun tipic al acestei funcții (sabinii, femeile, iar Vanir, aurul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aceasta continuă structurile religiei indo-europene, chiar dacă aduce unele inovații importante, datorate vieții sociale și experienței istorice a germanilor. În privința războiului dintre Aesir și Vanir, trebuie să menționăm că prezintă analogii clare cu un episod din istoria mitică romană, războiul Între romani și sabini (Dumézil, 1983). În ambele situații, cauza conflictului constă În faptul că zeii celei de-a treia funcții, cea economică - sabinii, respectiv Vanir - dețin câte un bun tipic al acestei funcții (sabinii, femeile, iar Vanir, aurul). Din transferarea - sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
degenerează În război. Acesta este momentul care subliniază simbolic delimitarea Între primele două funcții și cea de-a doua; de asemenea, este semnificativ faptul că ambele războaie se Încheie În aparență (doar În aparență) fără Învingători și Învinși. În ceea ce privește mitul roman, trebuie citit Livius (Al???? Condito) I, XIII, 4 sqq.: „Comandanții se apropie unul de altul hotărâți să se Înțeleagă. Nu numai că fac pace, dar, cu acest prilej, se contopesc cele două cetăți Într-una singură. Căpeteniile celor două cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o tradiție mai veche, Îi aparținea lui Indraxe "Indra", zeul războiului. Acesta este motivul pentru care Mitra devine zeu războinic. În urma accentuării tot mai mari a aspectului războinic și a celui salvific, el va deveni zeul predilect al soldaților romani. După părerea noastră, este probabil ca și Tyrxe "Tyr" să fi suferit un proces analog: zeul care veghează la ordinea și desfășurarea legitimă a adunării populare (trebuie să ținem cont de ceea ce am spus deja despre prezența În aceste cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În figura cărora, datorită unor particularități esențiale - cum ar fi protecția oferită de păstori Împotriva hoților, capacitatea de a facilita graviditatea și nașterea pentru femei (ritul lupercaliilor), protecția și cetățenia oferite celor exilați etc. (cf. Campanile, 1988) - trebuie recunoscută versiunea romană a străvechii perechi divine aparținând celei de-a treia funcții (trebuie ținut cont și de faptul că, și În acest caz, perechea este asimetrică: Romulus apare mereu ca fiindu-i superior lui Remus). Funcțiile regale și militare ale lui Romulus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care constituiau patrimoniul esențial al statului. Și În lumea germanică se Întâlnesc astfel de divinități minore (minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o dumbravă sacră, În care se celebrează un vechi rit religios. Ritul este condus de un preot În veșminte de femeie; identificând apoi zeii cu divinități romane, naharvalii Îi indică pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux": ș...ț pe aceștia lumea Îi venerează ca frați și tineri”. Faptul că este vorba despre doi tineri, frați, confirmă corectitudinea identificării cu Castor și Polux: sunt așadar doi gemeni care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cer, trage de trei ori câte un bețișor și, după ce l-a tras, le tâlcuiește după semnele crestate mai Înainte (Tacitus, Germania, X). Deși Tacitus nu explică care sunt semnele trasate pe ramuri, cercetătorii sunt de acord că, În epoca romană, acestea trebuie să fi fost caractere ale alfabetului runic, un alfabet despre care trebuie să amintim că nu era folosit pentru comunicare, ci doar În scopuri magice și religioase. Pe de altă parte, dacă era Într-adevăr vorba despre rune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În anul 9 d.Hr., Varus și ai săi au fost Înfrânți de germani; acesta Însă nu a fost o Întâmplare izolată. Dintr-un alt fragment din Tacitus (Annales, XIII, 57) aflăm că ermundurii au promis Înaintea unei bătălii Împotriva romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații germanice Își păstrează obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit („fabula”), literatură, artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit („fabula”), literatură, artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1. Coordonatele problemei: tradiție și inovații 395 1. Cadrul istoric 395 2. Elenismul: caractere generale și linii de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
598 9. Cultul matroanelor 600 10. Preoții 601 11. Regele ca personaj sacru 603 12. Zeii britaniei 606 13. Zeii Irlandei 607 Bibliografie 609 Religia germanilor (Enrico Campanile) 611 1. Numele de „zeu” 611 2. Mitul originilor 612 3. „Interpretatio romana” a religiei germane antice: divinitățile majore 613 4. Spațiile sacre 615 5. Divinități antice „periferice”: mamele 617 6. Preoții 619 7. Religia germanică În evul mediu nordic 620 8. Analiza dumeziliană a religiei germanice. Zeii primei funcții 621 9. Zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, text în care totuși jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe tiparul romanului polițist de serie. De avangardism țin întrucâtva larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]