21,550 matches
-
oamenii sunt în mod inerent comunicativi, capabil de rațiune, și posedă o dorință de a-i înțelege pe ceilalți și lumea din jurul lor. Etapele acestui model se referă la "raționamentele" calitative morale adoptate de către persoane fizice, și deci nu se traduce direct în laude sau învinovățiri la adresa acțiunilor sau caracterului vreunui individ. Argumentând că teoria lui măsoară raționamentul moral și nu anumite concluzii morale, Kohlberg insistă asupra faptului că "forma și structura" argumentelor morale este independentă de "conținutul" acestor argumente, o
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
Vkontakte (în rusă ВКонтакте, prescurtat ВК (VK), tradus literalmente „"în contact"”) este cea mai mare rețea de socializare rusească; la începutul anului 2015 era al doilea cel mai accesat site web în Rusia, cel mai accesat site în Belarus, al șaptelea cel mai accesat în Republica Moldova și al
VKontakte () [Corola-website/Science/328453_a_329782]
-
Schimbările în viață evreimii locale din locurile natale, inclusiv reprimarea culturii evreiești în „Țară Socialismului” l-au surprins neplăcut.. A activat din SUA ca președinte al Ligii pentru apărarea drepturilor limbii idiș în Palestina. În Israel creațiile sale au fost traduse în ebraică de Eliyahu Meitus, Shimshon Meltzer, Israel Zmora, Dov Sadan și Uriel Ofek. În anul 1970 Auerbach a emigrat a doua oară în Israel, si s-a stabilit la Țel Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
la Țel Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. Nepotul său este scenaristul, dramaturgul și traducătorul israelian Daniel Lapin. (născut în Canada în 1959) A scris eseuri, memorii, critică literară. De asemenea a tradus în idiș creații din literatura rusă, precum „Sulamita” de Aleksandr Kuprin și poemul „Cei doisprezece” de Aleksandr Blok. Bălti, Basarabia - Cartea memoriala a evreilor din Bălti, Basarabia Leib Kuperstein - „Efraim Auerbach”, paginile 456-463, „Bălti în poezia lui Efraim Auerbach” pagina
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
doctorat onorific din partea . Creatorul mult iubitei serii "Chicken Soup for the Soul" ("Supă de pui pentru suflet") și motorul din spatele dezvoltării și vânzării a peste 100 de milioane de exemplare vândute în Statele Unite (și 500 de milioane în întreaga lume, traduse în 43 de limbi), Jack Canfield are calificarea rară de a putea vor-bi despre succes. Este autor de editoriale citit în peste 150 de ziare. Seria de televiziune "Chicken Soup for the Soul" a fost divizată atât în rețeaua PAX
Jack Canfield () [Corola-website/Science/336464_a_337793]
-
în întregime activității de traducător și de editor. El s-a căsătorit cu Fabienne Despot, fostul președinte al secțiunii cantonale Vaud a Uniunii democratice de centru. În 1989, Vladimir Dimitrijević, directorul editurii L'Âge d'Homme, i-a propus să traducă "Le Temps du Mal", o vastă trilogie romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru editura L'Âge d'Homme. Va traduce în principal din sârbo-croată (Ćosić, Crnjanski, Kapor), dar și ocazional din
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
Dimitrijević, directorul editurii L'Âge d'Homme, i-a propus să traducă "Le Temps du Mal", o vastă trilogie romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru editura L'Âge d'Homme. Va traduce în principal din sârbo-croată (Ćosić, Crnjanski, Kapor), dar și ocazional din limbile anglo-saxone, italiană și rusă. El a tradus, în special, celebrul eseu "Marea ruptură" al lui Alexandre Zinoviev. Prieten și confident al marelui opozant sovietic, el va rămâne marcat
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru editura L'Âge d'Homme. Va traduce în principal din sârbo-croată (Ćosić, Crnjanski, Kapor), dar și ocazional din limbile anglo-saxone, italiană și rusă. El a tradus, în special, celebrul eseu "Marea ruptură" al lui Alexandre Zinoviev. Prieten și confident al marelui opozant sovietic, el va rămâne marcat de filozofia independentă și lucidă a acestuia. Traducerea lui a "Plângerii pentru Belgrad", lungul poem elegiac al lui Miloš
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
de ani, el nu susține nici un partid politic, dar se declară apropiat de ideile libertariene și sceptice cu privire la capitalismul globalizat și la dezvoltarea industrială. El subliniază frecvent influența exercitată asupra propriilor sale idei de unii autori pe care i-a tradus sau publicat, cum ar fi Karl Hess, Eric Werner, C. S. Lewis sau Alexandre Zinoviev. În prefața pe care a scris-o la cartea sa "Despotica", sociologul Michel Maffesoli definește sursa de inspirație esențială care, potrivit lui, îl ghidează pe autor
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
Ferenc Boros a devenit în 1950 secretar literar și traducător la revista "Făclia" din Oradea, lucrârn mai târziu pe postul de corector. A început să publice proză scurtă în revista "Utunk" și în antologii, care au fost primite pozitiv. A tradus în limba maghiară scrieri publicate de Ion Istrati, Cezar Petrescu sau Ion Ghica atât în nume propriu, cât și sub pseudonimele Balogh András și Boros Endre. În 1963 s-a îmbolnăvit și după mai mult de o săptămână de suferință
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
era și ea poeta și romanciera sub pseudonimul Gérard d'Houville. El a colaborat la "Le Visage de l'Italie", o carte din 1929 despre Italia prefațata de către Benito Mussolini. "La Canne de jaspe" și "Histoires Incertaines" (1919) au fost traduse în 2012 de către Brian Stableford sub titlul "A Surfeit of Mirrors. (") a murit în 1936, la vârsta de 71 de ani, si a fost înmormântat în Cimitirul Père Lachaise din Paris.
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
s-a întors la Paris unde a devenit redactor științific la revista "l'Avenir national" (Viitorul națiunii). Guillemin a început să scrie cărți de fizică și astronomie, care au devenit foarte populare. El a scris cartea "Cerul", care a fost tradusă în mai multe limbi străine. Opera sa, "Lumea fizică", era formată din cinci volume mari. Editorul său, Hachette, l-a încurajat să scrie o serie de broșuri despre astronomie și fizică sub titlul " Mica enciclopedie populară", lucrări științifice, dar accesibile
Amédée Guillemin () [Corola-website/Science/336516_a_337845]
-
fugit și Aimard a revenit din nou în Franța. În 1854 s-a căsătorit cu Adèle Lucie Damoreau, o artistă lirică, și a scris aproximativ șaptezeci de cărți, multe dintre ele despre indienii americani. Majoritatea cărților sale indiene au fost traduse în peste zece limbi străine. Recenziile făcute de critici analizează dacă cele povestite le-ar dăuna copiilor sau nu sau dacă sunt prea sângeroase sau nu. Cu toate acestea, sunt incluse între paginile cărților sale multe fapte istorice, antropologice și
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
jurnaliști au participat la Războiul Franco-German în care el a obținut un succes modest (Bourget-affaire). În 1879 comunitatea literară din Rio de Janeiro l-a salutat ca pe un erou. Jurnalul lui Aimard despre această călătorie nu a fost niciodată tradus din limba franceză. În timpul șederii sale în Rio de Janeiro s-a întâlnit cu împăratul Dom Pedro al II-lea al Braziliei, după cum reiese din scrisoarea din 11 ianuarie 1880 a lui Aimard către Pedro al II-lea, pe care
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
fost reprezentată în 1879, cu mai puțin succes. În 1880 au avut premiera "Leș Voltigeurs du 32ieme" care a fost reprezentată o lungă perioadă la Londra, în anul 1887 sub titlul "The Old Guard," si "La Cantiniére", care a fost tradusă în limba engleză că "Nectarine", desi n-a mai fost reprezentată. În 1882 "Rip Van Winkle" a fost reprezentată la Londra și, ulterior, la Paris, sub titlul "Rip", având în ambele cazuri mare succes. Libretul este o adaptare realizată de
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
Zazà" de Leoncavallo și Neri în "La cena delle beffe" de Giordano. El s-a retras în 1931, locuind mai mulți ani în exil în Elveția și la Paris. El a scris o autobiografie, "La mia parabola", care a fost tradusă în limba engleză în 1995, ca "My Parabola". În 1937 s-a întors în Italia, unde a fost ulterior arestat de către autorități pentru că s-a opus regimului fascist și că avea convingeri socialiste. Sora lui a fost căsătorită cu Giacomo
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
soție, el a revenit curând la scris. Continuându-și romanele sale de aventuri cu acțiunea petrecută în America, el a publicat mai multe romane de succes: "The White Chief" (1855), "The Quadroon" (1856), "Oceola" (1858) și "The Headless Horseman" (1865, tradus în limba română "Călărețul fără cap"). El a cheltuit banii în mod liber, construind inclusiv o fermă vastă, o reproducere elaborată a unei hacienda mexicane pe care o văzuse în timpul Războiului Mexicano-American. Acest stil de viață extravagant l-a adus
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
ales în rândul băieților. El a fost, de asemenea, foarte popular în întreaga lume; poveștile lui din vestul Americii i-au captivat pe copiii din toate țările, inclusiv din Europa și Rusia. Printre cărțile sale, dintre care multe au fost traduse în Polonia și Rusia, au fost "The Rifle Rangers" (1850), "Scalp Hunters" (1851), "Boy Hunters" (1853), "War Trail" (1851), "Boy Tar" (1859) și "Headless Horseman" (1865/6). Vladimir Nabokov a considerat "Călărețul fără cap" ca romanul de aventuri favorit din
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
Horseman" (1865/6). Vladimir Nabokov a considerat "Călărețul fără cap" ca romanul de aventuri favorit din copilăria sa - „care i-a dat o viziune a preeriilor, a marilor spații deschise și a cerului de deasupra”. La 11 ani, Nabokov a tradus chiar "Călărețul fără cap" în limba franceză. Alexander Bek menționează că K. K. Rokossovky, viitor Mareșal al Uniunii Sovietice, ar fi citit scrierile lui Reid, la care s-ar fi referit la începutul anului 1942. Czeslaw Milosz a menționat că
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
în redacție vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în bună măsură și astăzi forma și structura începutului. Viața fără
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
în Wurzeln im Licht/ Rădăcini în lumină, Antologie de poezie românească, Editura „Solstițiu”, Satu Mare, 2006, în Poeți români de azi/ Poètes roumains d'aujoud'hui, Bistrița-Paris, 2007; în Cartea Maratonului de Poezie - Sibiu 2007; în antologia de poeți români contemporani traduși în limba maghiară Egy zacsko cseresznye - Kortas roman koltok, trad. Balazs F. Attila, Editura AB-ART, Bratislava, Slovacia; în Antologia alcătuită de Constantin Abăluță Mi-ar trebui un șir de ani/ It Might Take Me Years, Editura Casa Cărții de Știință
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
AB-ART, Bratislava, Slovacia; în Antologia alcătuită de Constantin Abăluță Mi-ar trebui un șir de ani/ It Might Take Me Years, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009; în alte două antologii româno-maghiare și într-o antologie de poeți români traduși în albaneză; în reviste literare maghiare.
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Prep School. În afara predării, VanderMeer a redactat și ghiduri de scriere creativă, cum ar fi "Wonderbook" - cu care a câștigat premiul BSFA, premiul Locus și a fost nominalizat la premiul Hugo și premiul World Fantasy. Cărțile lui VanderMeer au fost traduse în peste douăzeci de limbi. Cel mai mare succes comercial l-a cunoscut "City of Saints and Madmen", volum a cărui acțiune se petrece în orașul imaginar Ambergris. VanderMeer este fondatorul și editorul companiei "Ministry of Whimsy Press" care, de
Jeff VanderMeer () [Corola-website/Science/333518_a_334847]
-
să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii, intitulată "20 de ani în Siberia. Destin bucovinean", a fost tipărită abia după 1989, în România, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. s-a născut într-o familie înstărită de țărani români din Bucovina, pe vremea când satul natal Mahala făcea parte din Austro-Ungaria. Era singura fată dintre șapte frați. În anii copilăriei a trăit
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
și marina, justiția și educația. Înființează școli unde se poate învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu șoimi. Din ordinul său se înceape o "Cronică anglo-saxonă" unde sunt notate anual principalele evenimente. El însuși a fost scriitor și traducător. A tradus "Istoria ecleziastică" de Beda, "Istoria universală" de Orosius, "Regula pastorală" de Grigore cel Mare, "Mângâierile filozofiei" de Boethius. Eduard a fost al doilea copil supraviețuitor al lui Alfred cel Mare și a reginei Ealhswith. Nașterea lui Eduard nu a putut
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]