212,270 matches
-
un interval mai mare de 24 de ore, fără o cauză clară; de asemenea, criza epileptică poate fi definită ca semnele și simptomele temporare care rezultă din activitatea electrică anormală a creierului. În același timp, epilepsia poate fi considerată o boală în cadrul căreia persoanele au cel puțin o criză epileptică, existând riscul apariției altor episoade. Liga Internațională împotriva i și Biroul Internațional pentru , parteneri colaboratori ai Organizației Mondiale a Sănătății, în declarația lor comună din 2005, definesc epilepsia drept „o boală
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
boală în cadrul căreia persoanele au cel puțin o criză epileptică, existând riscul apariției altor episoade. Liga Internațională împotriva i și Biroul Internațional pentru , parteneri colaboratori ai Organizației Mondiale a Sănătății, în declarația lor comună din 2005, definesc epilepsia drept „o boală a creierului caracterizată de o predispoziție de durată de a genera crize epileptice și de consecințe neurobiolgice, cognitive, psihologice și sociale. Această definiție a epilepsiei implică apariția a cel puțin o criză epileptică”. Persoanele cu crize ar trebui clasificate în funcție de
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
obișnuite se numără: tăierea hipocampusului printr-o rezecție anterioară a lobului temporal, îndepărtarea tumorilor și a porțiunilor din neocortex. Se încearcă proceduri ca secționarea corpului calos în efortul de a micșora numărul crizelor și nu ca soluție de vindecare a bolii. După intervenția chirurgicală tratamentul medicamentos se poate opri treptat în multe cazuri. Neurostimularea poate fi o altă opțiune pentru cei care nu îndeplinesc toate condițiile pentru intervenția chirurgicală. Trei tipuri s-au dovedit a fi eficace în cazul celor care
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
În Regatul Unit al Marii Britanii se estimează că 40-60% din decese pot fi prevenite. În țările în curs de dezvoltare, multe decese se datorează netratării epilepsiei, ceea ce duce la căderi sau status epilepticus. Epilepsia este una dintre cele mai serioase boli neurologice comune ce afectează circa 65 milioane de persoane pe glob. Aceasta afectează 1% din populație până la vârsta de 20 de ani și 3% din populație până la 75 de ani. Este caracteristică mai mult la bărbați decât la femei, diferența
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
aceleiași țări. În țările dezvoltate, epilepsia apare cel mai adesea la copii sau la bătrâni. În țările în curs de dezvoltare apariția este mai frecventă la copiii mai mari și la adulții tineri din cauza riscului sporit de traume și a bolilor infecțioase. În țările dezvoltate, între 1970 și 2003 numărul cazurilor ce apar anual a scăzut la copii și a crescut în rândul persoanelor în vârstă. Acest lucru este atribuit parțial ratei mai bune de supraviețuire în urma crizelor la bătrâni. Cele
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
în vârstă. Acest lucru este atribuit parțial ratei mai bune de supraviețuire în urma crizelor la bătrâni. Cele mai vechi documente medicale arată că epilepsia este o afecțiune ce a existat de la începuturile istoriei medicale documentate. În Antichitate, se credea că boala era de natură spirituală. Cele mai vechi mențiuni ce descriu o criză de epilepsie se găsesc într-un text în akkadiană (o limbă vorbită în Mesopotamiaantică) înregistrată prin 2000 înaintea erei noastre. Persoana descrisă în text a fost diagnosticată ca
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
Hammurabi (c. 1790 înaintea erei noastre) ca motiv pentru care un sclav poate fi returnat și banii recuperați de la vânzător, iar papirusul Edwin Smith (circa 1700 înaintea erei noastre) descrie cazuri de convulsii epileptice. Cea mai veche documentație detaliată a bolii în sine se găsește în "Sakikkū", într-un text medical babilonian cuneiform datând din 10671046 înaintea erei noastre. Acest text descrie semnele și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale diferitor tipuri de crize. Întrucât babilonienii nu
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
Sakikkū", într-un text medical babilonian cuneiform datând din 10671046 înaintea erei noastre. Acest text descrie semnele și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale diferitor tipuri de crize. Întrucât babilonienii nu posedau cunoștințe biomedicale despre natura bolii, ei au atribuit crizele posedării de către spirite rele și au încercat să trateze boala prin metode spirituale. În jurul anilor 900 înaintea erei noastre, Punarvasu Ătreya a descris epilepsia ca pierdere a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
text descrie semnele și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale diferitor tipuri de crize. Întrucât babilonienii nu posedau cunoștințe biomedicale despre natura bolii, ei au atribuit crizele posedării de către spirite rele și au încercat să trateze boala prin metode spirituale. În jurul anilor 900 înaintea erei noastre, Punarvasu Ătreya a descris epilepsia ca pierdere a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
În jurul anilor 900 înaintea erei noastre, Punarvasu Ătreya a descris epilepsia ca pierdere a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau de această boală. Excepția remarcabilă față de
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau de această boală. Excepția remarcabilă față de aceste atribuții
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau de această boală. Excepția remarcabilă față de aceste atribuții divine și spirituale a fost cea a școlii lui Hipocrat. În secolul al cincilea înaintea erei noastre, Hipocrat a respins idea conform căreia boala ar fi cauzată de spirite. În tratatul său de referință "Despre
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau de această boală. Excepția remarcabilă față de aceste atribuții divine și spirituale a fost cea a școlii lui Hipocrat. În secolul al cincilea înaintea erei noastre, Hipocrat a respins idea conform căreia boala ar fi cauzată de spirite. În tratatul său de referință "Despre boala sacră", el propunea teoria conform căreia epilepsia la origine nu era o boală divină, ci o problemă medicală ce se poate trata și care își avea originea la
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
Excepția remarcabilă față de aceste atribuții divine și spirituale a fost cea a școlii lui Hipocrat. În secolul al cincilea înaintea erei noastre, Hipocrat a respins idea conform căreia boala ar fi cauzată de spirite. În tratatul său de referință "Despre boala sacră", el propunea teoria conform căreia epilepsia la origine nu era o boală divină, ci o problemă medicală ce se poate trata și care își avea originea la nivelul creierului. El i-a acuzat pe cei ce atribuiau bolii o
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
lui Hipocrat. În secolul al cincilea înaintea erei noastre, Hipocrat a respins idea conform căreia boala ar fi cauzată de spirite. În tratatul său de referință "Despre boala sacră", el propunea teoria conform căreia epilepsia la origine nu era o boală divină, ci o problemă medicală ce se poate trata și care își avea originea la nivelul creierului. El i-a acuzat pe cei ce atribuiau bolii o cauză sacră de răspândirea ignoranței prin credința în magie superstițioasă. Hipocrat propunea ereditatea
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
Despre boala sacră", el propunea teoria conform căreia epilepsia la origine nu era o boală divină, ci o problemă medicală ce se poate trata și care își avea originea la nivelul creierului. El i-a acuzat pe cei ce atribuiau bolii o cauză sacră de răspândirea ignoranței prin credința în magie superstițioasă. Hipocrat propunea ereditatea drept cauză importantă, descria rezultatele grave la suferinzii în vârstă și menționa caracteristicile fizice precum și rușinea socială asociate. În loc de a o numi "boala sacră", el folosea
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
cei ce atribuiau bolii o cauză sacră de răspândirea ignoranței prin credința în magie superstițioasă. Hipocrat propunea ereditatea drept cauză importantă, descria rezultatele grave la suferinzii în vârstă și menționa caracteristicile fizice precum și rușinea socială asociate. În loc de a o numi "boala sacră", el folosea termenul de "marea boală", ce stă la originea termenului modern "grand mal", folosit în cazul convulsiilor generalizate. În ciuda definirii în lucrarea sa a originii fizice a bolii, viziunea sa nu a fost acceptață la acel moment. Spiritele
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
de răspândirea ignoranței prin credința în magie superstițioasă. Hipocrat propunea ereditatea drept cauză importantă, descria rezultatele grave la suferinzii în vârstă și menționa caracteristicile fizice precum și rușinea socială asociate. În loc de a o numi "boala sacră", el folosea termenul de "marea boală", ce stă la originea termenului modern "grand mal", folosit în cazul convulsiilor generalizate. În ciuda definirii în lucrarea sa a originii fizice a bolii, viziunea sa nu a fost acceptață la acel moment. Spiritele rele au fost în continuare considerate cauza
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
caracteristicile fizice precum și rușinea socială asociate. În loc de a o numi "boala sacră", el folosea termenul de "marea boală", ce stă la originea termenului modern "grand mal", folosit în cazul convulsiilor generalizate. În ciuda definirii în lucrarea sa a originii fizice a bolii, viziunea sa nu a fost acceptață la acel moment. Spiritele rele au fost în continuare considerate cauza bolii până cel puțin în secolul al XVII-lea. În majoritatea culturilor, persoanele cu epilepsie au fost stigmatizate, evitate sau chiar închise; la
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
ce stă la originea termenului modern "grand mal", folosit în cazul convulsiilor generalizate. În ciuda definirii în lucrarea sa a originii fizice a bolii, viziunea sa nu a fost acceptață la acel moment. Spiritele rele au fost în continuare considerate cauza bolii până cel puțin în secolul al XVII-lea. În majoritatea culturilor, persoanele cu epilepsie au fost stigmatizate, evitate sau chiar închise; la Salpêtrière, locul de naștere al neurologiei moderne, Jean-Martin Charcot punea persoanele cu epilepsie în aceeași categorie cu bolnavii
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
sau chiar închise; la Salpêtrière, locul de naștere al neurologiei moderne, Jean-Martin Charcot punea persoanele cu epilepsie în aceeași categorie cu bolnavii mintal, cei cu sifiliscronic și criminalii cu responsabilitate diminuată. În Roma antică, epilepsia era cunoscută ca "Morbus Comitialis" ('boala sălii de adunare') și era văzută ca un blestem adus de zei. În nordul Italiei epilepsia era cunoscută ca boala Sfântului Valentin. La jumătatea anilor 1800 s-a introdus primul medicament eficient contra crizelor, bromura de potasiu. Primul tratament modern
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
cu bolnavii mintal, cei cu sifiliscronic și criminalii cu responsabilitate diminuată. În Roma antică, epilepsia era cunoscută ca "Morbus Comitialis" ('boala sălii de adunare') și era văzută ca un blestem adus de zei. În nordul Italiei epilepsia era cunoscută ca boala Sfântului Valentin. La jumătatea anilor 1800 s-a introdus primul medicament eficient contra crizelor, bromura de potasiu. Primul tratament modern, fenobarbitalul, a fost creat în 1912, fenitoina fiind introdusă în 1938. Stigmatizarea bolnavilor de epilepsie este răspândită în întreaga lume
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
în fazele stațiunii bipodale, fapt ce favorizează apariția coxartrozei. În general coxartroza apare datorită unor anomalii congenitale cum ar fi: subluxațiile, displazii congenitale, coxa-plana, dar și datorită unor traumatisme (fracturi de col femural, luxația traumatică a șoldului) și a unor boli metabolice. În evoluția coxartrozei întotdeauna apare durerea. În majoritatea cazurilor durerea apare la nivelul zonei inghinale și iradiază pe fața anterioară a coapsei spre genunchi; în alte cazuri se localizează la nivelul zonei fesiere. La început, durerea apare cu ocazia
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]