21,186 matches
-
pură) ca să demonstreze necesitatea respectării „principiilor”. De ce rezistă „Enigma Otiliei” și nu se „Învechește”, este problema principală și nu e nici o exagerare dacă se afirmă că este o capodoperă. Explicația o dă autorul Într-un eseu („Echlibrul Între antiteze”) când abordează relația „tradiționalism și modernism”. Acestea devin „sub raport estetic formule inutile și oțioase”, dacă nu se realizează un raport dialectic: „ori o epocă imită servil... formele trecutului și atunci... devine manieră, ... ori vechea poetică se adaptează... și avem de a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?”1967, „Cirip-ciorap”1993). La moartea lui au rămas În manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman. Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic ca În trilogia „Setea Muntelui de sare”, cuprizând piesele „Iona”, „Paracliserul” și „Matca”. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, În „Există nervi”, fie teatrul istoric, „A treia țeapă”, sau scrie comedii cum ar fi „Răceala
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1993). La moartea lui au rămas În manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman. Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic ca În trilogia „Setea Muntelui de sare”, cuprizând piesele „Iona”, „Paracliserul” și „Matca”. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, În „Există nervi”, fie teatrul istoric, „A treia țeapă”, sau scrie comedii cum ar fi „Răceala” sau „Vărul Shakespeare”, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, Împrumutată din lirica soresciană. Proza soresciană este una dintre cele mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Flori de mucigai” (1931), „Versuri de seara” (1935), „Hore” (1939), „Una sută una poeme” (1947), „1907-Peizaje” (1955), „Cântare omului” (1956), „Stihuri pestrițe” (1957), „Frunze” (1961), „Poeme noi” (1963), „Cadențe” (1964), „Silabe” (1965), „Ritmuri” (1966), „Noaptea” (1967). În aceste poezii scriitorul abordează o tematică vastă și diferită.. Creația În proză a fost adunată În volumele: „Icoane de lemn” (1929), „Poarta neagră” (1930), „Tablete din Țara de Kuty” (1933), „Bilete de papagal” (1946), „Pagini din trecut” (1955), „Lume veche, lume nouă” (1958), „Tablete
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sale sociale” și promovează soluții. Nu este întâmplător că unul dintre cele mai populare cursuri din universitățile americane îl contituie problemele sociale. Nu orice orientare spre soluționarea problemelor sociale reprezintă un caz de dezvoltare socială. Cele mai multe probleme sociale sunt fie abordate punctual - a face față unor agresiuni externe, de exemplu -, fie prin crearea unui sistem instituțional care face față continuu respectivei probleme - poliție, educație, asigurări sociale etc. Ce este o problemă socială? Problema socială este un fapt/proces social, o componentă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
printre care și dezvoltarea socială - Clubul de la Roma a ocupat o poziție distinctă și remarcabilă, bucurându-se de ecou și influență. Scopul acestui capitol este de a prezenta perspectiva Clubului de la Roma asupra dezvoltării sociale, modalitățile în care Clubul a abordat această temă de importanță majoră și metodologia urmată, concluziile la care Clubul a ajuns (expuse, invariabil, sub forma Rapoartelor), precum și actualitatea și relevanța reflecției Clubului asupra acestei problematici. Natura și obiectivele Clubului de la Roma Înființată în aprilie 1968 la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nivelul statelor membre a condus la selectarea modelului social european drept cadru general de analiză. Capitolul își propune să contribuie la analiza dezvoltării sociale și să răspundă la întrebarea „Ce se înțelege prin modelul social european?”. Prima parte a lucrării abordează problematica definirii modelului social european și explorează relația dintre acesta și politica socială europeană. A doua parte se concentrează asupra etapelor dezvoltării modelului social european, mai precis asupra instrumentelor legale privind decizia statelor membre de a coopera în plan social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
actorii sociali, parteneri guvernamentali, dar și reprezentanții societății civile, în special organizațiile nonguvernamentale. Tratatul de la Amsterdam marchează un remarcabil progres în conturarea politicii sociale a Uniunii Europene deoarece, pentru prima dată, politica de ocupare a forței de muncă a fost abordată ca o problemă de interes european și recunoscută drept o sarcină comună de lucru pentru toate statele membre. Tratatul de la Amsterdam a întărit, totodată, eforturile europene de a crea noi locuri de muncă. Un întreg capitol al tratatului a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ridicat de ocupare a forței de muncă, calitatea muncii, calitatea politicii sociale propriu-zise și calitatea relațiilor industriale (Preda, 2003, pp. 12-13). Pentru a proteja totuși autonomia statelor membre în ceea ce privește politica socială, a fost introdusă metoda deschisă de coordonare. Au fost abordate și măsurile de eradicare a sărăciei, ocazie cu care a fost lansat un nou concept - acela de incluziune socială -, a cărui promovare a devenit oficial un obiectiv comun prioritar al tuturor statelor membre. Cu ocazia summitului de la Nisa din același
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în statele europene, e aproape imposibil de găsit o concepție minimă comună tuturor statelor din Uniunea Europeană. În condițiile în care diversitatea instituțională existentă în domeniu face foarte dificilă cuprinderea tuturor formelor de manifestare sub o noțiune unică de regiune, putem aborda subiectul prin intermediul unei definiții a regionalizării ca proces dinamic și evolutiv, care afectează nivelul intermediar al guvernării. Necesitatea unei definiții comune a regiunii este resimțită, poate cel mai puternic, la nivelul instanțelor Comunității Europene care trebuie să construiască un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bunăstării: efortul individual în cadrul pieței economice și statul bunăstării. Dacă dezvoltarea socială și dezvoltarea comunitară sunt domenii semnificativ abordate și dezvoltate în literatura de specialitate încă din anii ’60, dezvoltarea prin proiecte drept componentă a dezvoltării comunitare este un domeniu abordat mai recent și are la bază apariția fondurilor sociale finanțate prin Banca Mondială. Originile fondurilor sociale Atenția acordată dezvoltării prin proiecte a sporit odată cu lansarea primului fond social în Bolivia în 1987, Fondo Social de Emergencia, care promova dezvoltarea comunitară
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
participarea lor. Un element secundar, în funcție de situație, este focalizarea pe procesul de descentralizare. FS vizează descentralizarea, însă, așa cum arată Faguet (2005, p. 10), „descentralizarea [la rândul ei] schimbă rolul fondurilor sociale în mod fundamental. Comunitățile rurale nu mai pot fi abordate nici pe departe ca unități administrative ale nimănui (terra nullis), abandonate de alte instituții ale statului, ci mai degrabă ca unități sociale unde există organizații ale societății civile și instituții publice care exprimă voința membrilor comunității și răspund nevoilor locale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adăuga că fondurile sociale trebuie să încurajeze descentralizarea și să contribuie la construirea și cimentarea parteneriatului comunitar (autorități locale, sectorul privat și comunitate). Pe baza unor astfel de inițiative și realizări, fondurile sociale, în parteneriat cu ceilalți actori sociali, pot aborda sărăcia comunitară de o manieră mai comprehensivă, prin mutarea accentului inițial dinspre realizarea (exclusivă) a unor proiecte de infrastructură către furnizarea unor servicii sociale și, mai ales, crearea unor oportunități economice prin orientarea proiectelor locale către dezvoltarea unor activități economice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unor resurse similare ca formă și cantitate din partea membrilor. Chiar și lucrări mai recente, cum sunt cele ale lui Ostrom (1990, Ostrom, Ahn, 2001), despre instituțiile de acțiune colectivă și despre impactul capitalului social asupra succesului și eșecului acțiunii colective abordează rar tema liderilor. Acțiunea colectivă este, de fapt, adesea, un proces eterogen din punctul de vedere al inputurilor individuale și al formei în care este realizată contribuția. Un element comun în situații de acțiune colectivă este distincția dintre leadership și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din perioada respectivă, dar și transformările radicale din ultimii 15 ani au afectat comunitățile în maniere care puteau altera resursele structurale pentru activism. Lipsa unor date longitudinale împiedică formularea unor răspunsuri finale la întrebări de acest fel. Studiul meu va aborda aceste chestiuni recunoscând limitele pe care metodologia le impune generalității rezultatelor. Testarea modelelor participării în acțiune colectivă nu este o sarcină ușoară, precum reiese din imaginea fragmentată oferită de domeniul de cercetare. Am optat pentru o investigație calitativă în care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
responsabilității statului către sectorul nonguvernamental într-o perioadă incipientă (încă) a procesului de reconstrucție a sistemului de servicii și dacă această măsură poate genera un proces dezirabil de creștere a întregului sistem de servicii. O primă parte a capitolului va aborda principalele puncte slabe ale sectorului nonguvernamental și ale cadrului instituțional și legislativ de suport al acestuia, urmând ca în a doua parte să fie prezentate câteva elemente de diagnoză a sistemului public de servicii și domeniile prioritare pentru restructurarea serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sănătate. *** 2003, Health and care in an enlarged Europe, European Foundation for the Improvement of living and Working Conditions *** 2004, Raportul dezvoltării umane, PNUD. Politica educațională ca sursă a dezvoltării sociale. România în context european Laura Stoica Domeniul educației este abordat în acest capitol din perspectiva rolului pe care politica educațională îl are în susținerea dezvoltării: acela de sursă indispensabilă și, implicit, parte esențială a procesului de dezvoltare socială și economică. „Educația este cea care consacră nivelul și calitatea capitalului uman
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
domeniul educației). Distribuția veniturilor în perspectiva dezvoltării sociale Simona Ilie Prezentul studiu are în vedere problematica inegalităților de natură economică dintre indivizi, respectiv țări, ca și importanța perspectivei sociale a dezvoltării pentru evitarea perpetuării și accentuării celor dintâi. Prima parte abordează sumar balansul dintre economic și social, ca și contextul în care aspectele sociale s-au impus ca repere ale dezvoltării. O a doua parte punctează condițiile inegale sau contextele diferite în care are loc procesul globalizării. Provocările pe care inegalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
situațiilor sociale cu care indivizii se confruntau (generate de șomaj, starea de sănătate precară, lipsa locuințelor, educație, progresul tehnologic - amplificate, în bună măsură, de război) au forțat elita științifică și pe cea politică să le recunoască oficial și să le abordeze strategic. Teama că acești factori ar putea afecta ireversibil un segment tot mai larg de indivizi, împiedicând, astfel, participarea lor la procesul productiv, ceea ce, în timp, ar fi putut conduce la producerea unor conflicte sociale și nesusținere politică (în pofida extiderii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regularităților/mecanismelor descoperite în alte spații, aplicate în cazul României? Este o încercare de evaluare a profunzimii efectelor (eventual, la niveluri diferite de analiză, directe/indirecte, pe termen scurt/mediu/lung)? Este necesar facem o serie de precizări, mai ales abordând un asemenea subiect față de care interesul e mare și așteptările ridicate. Există două direcții asupra cărora ne concentrăm. Una este mai degrabă de interes teoretic și pornește de la două observații simple, după părerea noastră contradictorii: există o întreagă literatură care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
urmare, un prim punct este discuția despre tipuri de migrație și diferențele dintre ele, în cazul concret al României de astăzi. Discuția este cu precădere relevantă în evaluarea efectelor migrației asupra dezvoltării pentru cel puțin un motiv: ne obligă să abordăm problema pornind de la întrebarea „Există efecte ale migrației?” sau „Există mai degrabă tipuri de migrație și tipuri de efecte?”. Acceptarea uneia sau a celeilalte posibilități are implicații diferite pentru pachetul de măsuri prin care se poate încerca intervenția în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
C.; Preda, M. (coord.), 2002, Romii din România, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Editura Expert, București. Metodologia dezvoltării sociale Măsurarea dezvoltării sociale Cosmin Briciu Raluca Popescu Amalia Vârdol Rolul indicatorilor în procesul de dezvoltare socială Măsurarea dezvoltării sociale este abordată în acest capitol din perspectiva rolului sistemelor de indicatori de a ghida/orienta intervenția publică, de a contribui la caracterul controlat/planificat, inerent pentru definirea unei schimbări sociale ca proces de dezvoltare socială. Dezvoltarea socială poate fi definită ca „un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
alte distincții posibile între diferitele tipuri de indicatori de dezvoltare. Importanța dezagregării indicatorilor este tratată din prisma distribuției teritoriale, ca unul dintre cele mai importante criterii pentru informare în luarea deciziilor. Preocupările de măsurare a dezvoltării sociale în România sunt abordate într-o secțiune specială, cele mai proeminente direcții fiind considerate cele de cercetare a calității vieții și de estimare a sărăciei, iar ca ilustrare sunt discutate succint sistemele de indicatori de incluziune socială la nivel european, național și județean și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
preocupărilor sociale pe parcursul reuniunilor Consiliului European - de la Porte, 2002). Dezvoltarea durabilă, concept care s-a afirmat după mediatizarea sa în 1987 în raportul Viitorul nostru comun (Brundtland), a influențat, în mod esențial, agenda relațiilor internaționale, în ultimii ani. Au fost abordate, în special, trei aspecte considerate fundamentale ale conceptului de dezvoltare durabilă: economic, ecologic și social (Holmberg, 1992; Harris, 2000). În cadrul Summitului pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002), progresul înregistrat în privința dezvoltării durabile a fost considerat mai degrabă dezamăgitor având în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de progres asupra obiectivelor de dezvoltare a mileniului sunt înglobați și în sistemul de indicatorii de dezvoltare mondială al Băncii Mondiale. Rapoartele tematice anuale (World Development Report), sub egida Băncii Mondiale, oferă analiza unui set de indicatori relevant pentru tema abordată în anul respectiv (de exemplu, climatul de investiții în 2005, serviciile sociale în 2004), dar, în paralel, actualizarea anuală a valorilor indicatorilor este considerată ca o monitorizare permanentă a progresului țărilor în direcția atingerii țintelor fixate pe indicatorii de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]