23,403 matches
-
compus rondeluri remarcabile au fost: În epoca modernă, poeți ca Alfred de Musset și Théodore de Banville au încercat să perpetueze această formă, dar maniera era puțin artificială. În literatura română, multe rondeluri a scris Alexandru Macedonski. Scriitorul este autorul celebrelor cicluri, "urile pribege", "Rondelurile celor patru vânturi", "Rondelurile rozelor", "Rondelurile Senei" și "Rondelurile de porțelan". Cele cinci cicluri au fost publicate în 1927 în volumul postum Poema rondelurilor. Alt poet român, Leonid Dimov, a publicat în 1970 un volum de
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
cel Mare Lui Ștefan îi sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiseț, într-un joc de lumini și umbre, căci cronicarul nu se sfiește să-l judece uneori (de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului decât un patriot). Celebru este finalul portretului, în care moartea voievodului este prezentată secvențial: a) împrejurările morții lui Ștefan (anul, luna, ziua); b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) și cel moral, alcătuit dintr-o enumerare de însușiri: impulsiv
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării. Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de sau depășesc această altitudine. Cu , Monte Rosa este cel mai înalt, deși Matterhorn () este probabil mai celebru. Ambele se află în Alpii Penini în cantonul Valais. Secțiunea din Alpii Bernezi aflată deasupra văii glaciare adânci Lauterbrunnen, cu 72 de cascade, este celebră pentru vârfurile Jungfrau () și Eiger, și pentru văile pitorești. În sud-est, lunga vale Engadin, cuprinzând
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
depășesc această altitudine. Cu , Monte Rosa este cel mai înalt, deși Matterhorn () este probabil mai celebru. Ambele se află în Alpii Penini în cantonul Valais. Secțiunea din Alpii Bernezi aflată deasupra văii glaciare adânci Lauterbrunnen, cu 72 de cascade, este celebră pentru vârfurile Jungfrau () și Eiger, și pentru văile pitorești. În sud-est, lunga vale Engadin, cuprinzând zona St. Moritz din cantonul Graubünden, este și ea celebră; cel mai înalt vârf din Alpii Bernina este Piz Bernina (). Partea nordică a țării, mai
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Secțiunea din Alpii Bernezi aflată deasupra văii glaciare adânci Lauterbrunnen, cu 72 de cascade, este celebră pentru vârfurile Jungfrau () și Eiger, și pentru văile pitorești. În sud-est, lunga vale Engadin, cuprinzând zona St. Moritz din cantonul Graubünden, este și ea celebră; cel mai înalt vârf din Alpii Bernina este Piz Bernina (). Partea nordică a țării, mai dens populată, cu circa 30% din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și de Dezvoltare își are sediul la Geneva, și nu este doar cea mai veche școală de studii de dezvoltare internațională din lume, ci și una dintre cele mai prestigioase. Numeroși laureați ai Premiilor Nobel sunt elvețieni, cum ar fi celebrul fizician Albert Einstein care a dezvoltat teoria relativității restrânse pe când lucra la Berna. Mai recent, Vladimir Prelog, Heinrich Rohrer, Richard Ernst, Edmond Fischer, Rolf Zinkernagel și Kurt Wüthrich au primit premii Nobel în domenii științifice. În total, 113 laureați ai
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și muntenilor, într-un mediu dificil, și Blaise Cendrars (născut Frédéric Sauser, 1887-1961). Autori care au scris în italiană și retoromană au contribuit și ei, dar într-un volum mai modest, dat fiind numărul lor mai mic. Poate cea mai celebră operă literară elvețiană, "Heidi", povestea unei fetițe orfane venită să trăiască împreună cu bunicul ei în Alpi, este una dintre cele mai populare cărți pentru copii din istorie și a devenit un simbol al Elveției. Autoarea ei, Johanna Spyri (1827-1901), a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
cea mai fertilă experiență e cea de cronicar la revista Viața românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în "Adevărul literar și artistic" rubrica celebră "Cronica mizantropului", care va da titlul cărții de eseuri. Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre "Avatarii faraonului Tla", o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare pentru prima
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
și condamnați la pedepse de la 6 ani până la 25 de ani muncă silnică. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 (la ora 2 noaptea este obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (București) și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică, pentru motivul "uneltire" contra regimului comunist. Prin Decizia nr. 24/1 martie 1960 a Tribunalului Militar al
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală față de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparțin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul "Caleidoscop" al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
cel care a impus haiku-ul clasic prin cartea sa, " Drumul îngust spre îndepărtatul nord". Basho s-a născut în orașul Ueno din prefectura Mie (Japonia), unde are loc anual un popular festival de "haiku" și a întreprins trei călătorii celebre. Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută și în afara ei. Mulți scriitori englezi sau americani, dar nu numai, și-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
1880, i s-a jucat drama "Despot Vodă". La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria națională "Sânziana și Pepelea". Începe să lucreze în 1882 la piesa "Fantâna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa "Fântana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Național din București. Scrie și citește în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Național prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri. În
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Rusia sovietică. Voiajul sau în Rusia a fost sursa de inspirație a operei "Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus" (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser") în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia "Vers l'autre flamme" cuprinde nu doar textul "Spovedania unui învins" a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
1 septembrie 2008, Timișoara, Timiș) a fost un dirijor român. Născut în 1931, în comuna Comloșu Mare, jud. Timiș, absolvent al Conservatorului din Cluj, a studiat deopotrivă canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983-1990, 1992-2000, funcția de director general
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Timișoara- Ion Iancu. Ca să fiu laconic voi spune că orchestra Operei a sunat excelent, cu o mare bogăție de nuanțe, în armonie cu corul instituției......... Iată o colaborare de zile mari, pe care ar fi putut-o invidia multe teatre celebre din lume." Ziarul "Libertatea" - București, 14 octombrie 1992 "..........o plăcută surpriză a fost orchestra-suplă, când transparentă, când densă, mai atentă ca deobicei, poate mai bine strunită, căci Opera a încredințat premiera unui dirijor invitat, Ion Iancu de la Timișoara, care este
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic "Mitrea Cocor", dar și celebrul slogan "Lumina vine de la Răsărit", sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
primă perioadă din viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa "Anii de ucenicie" (1944). După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o nouă casă, aflată în vecinătatea "Grădinii Liniștii". Scriitorul a avut unsprezece copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora și Profira Sadoveanu, ultima devenită la rândul ei poetă și romancieră. Dintre fii săi
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
altuia. Vlahuță, care a turnat în bronz inspirațiunile lui de adevărat poet, Coșbuc, care a desprins dintr-un ghers al poporului strigăte și poeme de care suntem mândri, și alții mai tineri, cărora li s-ar potrivi așa de bine celebrul vers al bătrânului Corneille: «La valeur n'attend pas le nombre des années ...»“" Prezentând o anumită tipologie și morală, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri și de moravuri. Dincolo de tematica preferată sau de modalitățile artistice folosite, în
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
literar, dar acum epopeile sunt mai mult comice (Gerusalemo eliberato), (Orlando furioso) etc. În literatura română, singura epopee încheiată, Țiganiada, aparține lui Ion Budai Deleanu, deși tentative de a scrie o epopee au avut și alți poeți, ca Bolintineanu sau celebra Anatolida a lui Ion Heliade Rădulescu. La capitolul epopei încheiate putem trece și Levantul, opera lui Mircea Cărtărescu, reprezentând o unică, în felul ei, epopee postmodernă.
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
116 ilustrează această formă: O variantă a acestei forme este sonetul spenserian, numit astfel după Edmund Spenser (c.1552-1599) în care schemă de rimare era de tip a-b-a-b, b-c-b-c, c-d-c-d, e-e. Exemplul este luat din Amoretti: Într-un sonet celebru (numărul 66), Shakespeare se declară satul de mizeria unei orînduirii pocite, potrivit căreia societatea pare să umble cu susul în jos (ori, ceea ce relativistic vorbind înseamnă același lucru, dar scîrboșenia răsturnării e mai mare: cu fundul în sus). Constatarea amărîta
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
-mi las iubirea mea.” Faptul că nemernicia subminează din răsputeri bunul simț ține de esență însăși a domniei cantității. Încununarea excelentei e o izbîndă simbolică, după numeroase evitate capcane, a binelui în încleștarea inegala cu răul: nu seamănă, bunăoară, cu celebrul salariu de merit, cu care netrebnicia, în feluritele-i personificări, se împopoțonează neobrăzat. Iar dragostea care îl cheamă să supra-(cum altfel?)-viețuiască pe cugetător nu e necesar să aibă ca obiect întunecate ori luminoase doamne, nici tineri mlădioși la
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Marinescu deține rolurile principale din operele "Aida" de Verdi, "Dama de pică" de Piotr Ceaikovski, "Liliacul" de Johann Strauss, "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner. După ce în 1937 cântă în rolul lui Radames din opera "Aida" de Verdi alături de de celebra soprană Maria Caniglia, venită în turneu la București, Emil Marinescu se hotărăște, la îndemnul acesteia, să plece în Italia. Are câteva angajamente temporare la teatre de operă de mai mică însemnătate, pentru ca în ianuarie 1940 să primească un contract la
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de "expresivitate involuntară", pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]