25,611 matches
-
dezvoltarea sa, tot ce a fost pentru el cauză de întârziere, de discontinuitate, de decadență, de suferință, de umilință, n-a putut deci fi decât opera geniului său rău. Cine va triumfa până la urmă, în lupta aceasta? Geniul bun? Geniul rău? E mult de când supremația o are acesta din urmă. Întrebarea e: până când? Pentru totdeauna, poate... Să fie oare cu putință? În toate aceste, un lucru straniu și caracteristic, în care pare a se reflecta tot tragicul destin al fostei capitale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
om vinovat pe care-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni ambiante, ca acestea, nu se produc nicăieri fără o rea influență asupra spiritului. pustiindu-l de tot ce ar putea fi nobleță, frumusețe, generozitate. Decadența Iașului nu se afirmă deci numai în ordinea materială, în lucrurile care se văd, ci deopotrivă în viața lui sufletească, în preocupările, în gusturile, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un instrument de comunicație spirituală și ca element esențial al creațiunei intelectuale, am ajuns să știu nu numai ce-i face puterea, prestigiul și farmecul dar și în ce stă slăbiciunea lui, care sunt pericolele grave la care poate duce reaua și abuziva lui întrebuințare. De aceea, puterea cuvântului mă înspăimântă adesea. De aceea, cele mai de multe ori, tremur pentru propriul meu cuvânt, căruia nu-i pot imprima decât sinceritatea, dar pe care nu-l pot întotdeauna feri de eroare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru odihnă, la umbra brazilor sau la soare și chioșcuri aranjate cu mese și scaune unde se jucau cărți sau alte jocuri cunoscute în acea vreme sau pur și simplu se stătea la bârfă chiar și în zilele cu vreme rea. Veverițele se plimbau de colo-colo fără teama celor din jur, mai ales atunci când primeau alune sau nuci iar pe aleile ce legau punctele amenajate își făcea apariția câte un arici sau câte-odată întreaga familie care mergea în șir indian după
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
conducerea țării în alegerile din ’96 sau la cam pania ProNATO). La pachet cu aceste lucruri pozitive au venit însă și populismul și senzaționalismul ieftin, care au fost pre luate rapid de celelalte televiziuni, așa cum este imitat, în bune și rele, orice personaj de succes. Un exemplu concludent în acest sens e ceea ce sa întâmplat cu „Știrile de la ora 5“. Forma tul ProTV a fost copiat mai întâi de Antena 1, cu o emisiune în același spațiu orar. Cu timpul însă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
impresia că asist la dialogul din O scrisoare pierdută, când onorabilul Agamemnon face cunoștință cu Zoe, Tipătes cu și Trahanache („Dandanache: Si domnul? Bărbatul dumne ei? Trahanache: Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoa rea să vă recomand... Danda nache: Si dumneavoastră? Trahanache: Și eu?... Bărbatul dumneei...“ etc.). Femeia îi explica, el făcea ochii mari și întrebarea următoare dovedea că nu înțelesese nimic din ceea ce i se spusese. Să avem pretenția ca interviul să urmărească
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e gata. În fine, nu interesează aici pingpongul de „amabilități“ dintre Badea și Cristoiu - este ceva cu care neam obișnuit în minunata noastră presă. Mult mai plăcută la privit a fost bâlbâiala încurcată a maestrului Cristoiu, chemat săși explice schimba rea de macaz întro ediție specială a emisiunii 100%, moderată de Robert Turcescu. Iată o delicioasă mostră de maestru pus în încurcătură: „Ăăă... Să ne întoarcem... În primul rând despre acest scan... nu vreau să... ăăă... Ca să explic ceva din - sigur
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
exemplu, po vestea de suflet despre cum doctorul Tănăsescu (domnu’ Dan Claudiu este și medic) a avut grijă de mama domnului Cornel. Sau domnu’ Cornel ne a povestit despre „pătulul“ lui („un fel de grajd“) de la Butimanu, despre care oamenii răi din presă au zis că ar fi nu știu ce conac. E urât să minți în halul ăsta! („Dacă ăla o fi conac sau castel, atunci eu sunt arbitrul Urs Meyer, fiei numele blestemat!“ - cum frumos a zis domnu’ Cornel). Domnu’ Cornel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avea o problemă și trebuia chemat electricianul de la serviciu de la taicămeu, care mai făcea câte-un ciubuc reparând televizoare. După o vreme, butoanele de pornit/oprit au sărit și au rămas doar niște țumburușuri albe pe care apăsam. Apoi, întrerupătoa rele sau stricat cu totul și ai mei au pus unul pe firul care ducea la priză. Nu era deloc plăcut când se strica televizorul, că eram pe dinafară a doua zi, la școală, când colegii își povesteau „fazele tari“ văzute
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bine să-mi aduc aminte o noapte de iarnă cînd, pe un drum izolat, la poalele munților, dincolo de un rîu pe care tocmai Îl trecusem, am zărit deodată, la vreo treizeci de pași În fața mea, doi ochi sticlind sulfuroși și răi. Era un lup. Nici nu știu cînd am trecut rîul Înapoi. Am auzit apoi alții urlînd undeva prin pădurile viscolite. Și stînd acolo, surescitat la maximum, mi-am dat seama că voi Îngheța. Atunci am Început să strig și, aprinzînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru că e o lume făcuta pe măsura omului. Dar mi se pare prea vagă ideea că sculptorii ei au umanizat divinul. Statuile ne dovedesc că zeii au fost aduși printre oameni de o lume pentru care nu exista nimic mai rău decît a Înceta să trăiești. Ea Întoarce În marmură obrazul dinspre zei, Însă numai pentru a-și mărturisi setea de viață. Si eu, privind marea, o fac, probabil, cu aceeași teamă ascunsă ca și grecul care, fixînd Îndelung marmura, sfîrșea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un zeu decît un om; ceea ce arată nu numai prolificitatea divinităților antice, dar și inapetența pentru singurătate a acestor zei, mari amatori de plăceri și de aventuri dubioase, despre care Aristofan nu s-a jenat să sugereze lucruri chiar mai rele. Nici unul nu rezista să stea pe Munte fără să coboare din cînd În cînd pe drumurile pline de praf muritor. Și dacă oamenii aveau nevoie de zei, aceștia aveau o și mai mare nevoie de oameni. Mișunînd prin cîmpie, ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o impresie dezagreabilă. Adevăratul Prometeu suferă Înfricoșător, singur pe o stîncă șiroind de soare, amintindu-și cum s-au petrecut lucrurile, mai Întîi la Împărțirea unui animal sacrificat unde el, titanul, l-a mîniat pe Zeus rezervîndu-i partea cea mai rea, apoi celelalte; focul, care este pentru el ceea ce era sfinxul pentru Oedip, punctul unde viața i s-a schimbat esențial, căpătînd un sens la care va raporta apoi totul... Singur Într-o beție de lumină, de albastru și să nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
țărmul mării, zeița dragostei și a frumuseții n-ar mai fi trebuit, probabil, să promită nici un dar ca să fie preferată. Dealtminteri, aventurile acestei zeițe care s-a născut din spuma valurilor sînt profund deosebite de cele ale Herei care este rea și vulgară. Adevăratele lecții ale mării, În sens grecesc, le putem Înțelege numai vara. Ele depind de lumină ca și frumoasa Nefertiti, al cărei obraz de cuarțit roz de la muzeul din Cairo m-a făcut să mă Întreb dacă este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
urmărindu-mă. M-am Îndîrjit și m-am Întors ca să-mi dovedesc că nu mi-e frică să privesc În abis. Doar am avut curajul să cobor și În Infern și am cîntat umbrelor. Numai că singurătatea e mult mai rea decît moartea. Știam că nu voi vedea pe nimeni În spatele meu, știam că amăgirea se va risipi Într-o clipă și totuși din momentul acela am devenit altul. Nimic nu mai poate fi la fel ca Înainte.... Acum munții Traciei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stînd batjocoritoare cu aripile desfăcute În vînt. Decăderea din iluzie aduce după sine decăderea din mister. Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asculte, până și fratele lui. În afară de învățătura creștină, duminica și în zilele de sărbătoare predica, cu mult folos și ajutor dat sufletelor celor ce veneau de la mai multe leghe ca să-l asculte. Se strădui, de asemenea, să dezrădăcineze unele obiceiuri rele și, cu ajutorul lui Dumnezeu, puse rânduială în unele lucruri. Astfel, în ceea ce privește jocurile de noroc, făcu în așa fel încât fură oprite din poruncă, după ce-l lămuri pe judecător cu privire la aceasta. Mai era și un alt obicei rău: în acea regiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
asupra deosebirii dintre mișcările lăuntrice care conduc spre bine și cele care, din contră, abat de la acesta. Ignațiu vorbește aici despre „consolare” și „dezolare”. În Săptămâna a doua trebuie aplicat în schimb un alt criteriu de diferențiere pentru ca amăgirile spiritului rău să poată fi demascate și evitate. Dacă Exercițiile încep cu „Principiul și Fundamentul”, se poate spune că ele se termină cu un nou „fundament” pentru viața de zi cu zi, sub forma unei „Contemplații pentru a dobândi iubire” (nr. 230-237
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primind vreo desfătare a simțurilor, sau atunci când ar fi șdin partea omului respectivț vreo neatenție în izgonirea unui astfel de gând. 36. Există două moduri de a face un păcat de moarte: cel dintâi este atunci când omul încuviințează gândul cel rău, pentru a-l face imediat așa cum l-a încuviințat sau pentru a-l înfăptui, dacă ar putea. 37. Al doilea mod de a face un păcat de moarte este atunci când acel păcat este înfăptuit; și este mai mare șdecât primulț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
PATRU PUNCTE ȘI O NOTĂ. Primul punct. Este necesar ca toate cele din care vrem să facem o alegere să fie indiferente sau bune în sine și să-și aibă locul în Sfânta Maică Biserică ierarhică și să nu fie rele sau potrivnice ei. 171. Al doilea punct. Există unele lucruri care fac obiectul unei alegeri irevocabile, așa cum sunt preoția, căsătoria etc.; există altele care fac obiectul unei alegeri revocabile, așa cum sunt acceptarea sau refuzarea beneficiilor, acceptarea bunurilor temporare sau îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șatunciț căindu-se, să caute să ducă o viață bună în alegerea făcută; pentru că este o alegere neorânduită și strâmbă, această alegere nu pare a fi o chemare dumnezeiască, așa cum mulți rătăcesc în aceasta, făcând dintr-o alegere strâmbă sau rea o chemare dumnezeiască; întrucât orice chemare dumnezeiască este mereu curată și limpede, fără amestecul trupescului sau al vreunei alte înclinații neorânduite. 173. Al patrulea punct. Dacă cineva a făcut alegerea potrivită și orânduită din lucruri ce fac obiectul unei alegeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
judecată a rațiunii. 315. A doua regulă. Cu persoanele care se curățesc cu râvnă de păcatele lor, iar în slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, merg din bine în mai bine, se petrece contrariul primei reguli; pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să luăm aminte cu grijă la înlănțuirea gândurilor noastre; și dacă începutul, mijlocul și sfârșitul sunt toate bune, înclinate spre tot binele, atunci avem un semn al îngerului bun; dar dacă în înlănțuirea gândurilor aduse, ceva sfârșește într-un lucru rău sau care distrage, sau mai puțin bun decât acela pe care sufletul și-l propusese să-l facă, sau îl slăbește, sau îl neliniștește, sau îl tulbură răpindu-i pacea, liniștea și tihna pe care le avea înainte, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe care sufletul și-l propusese să-l facă, sau îl slăbește, sau îl neliniștește, sau îl tulbură răpindu-i pacea, liniștea și tihna pe care le avea înainte, toate acestea sunt un semn vădit că provin de la spiritul cel rău, dușmanul binelui nostru și al mântuirii veșnice. 334. A șasea. Când dușmanul firii omenești a fost simțit și recunoscut după coada sa de șarpe și după țelul rău spre care duce, îi este de folos persoanei care a fost ispitită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înainte, toate acestea sunt un semn vădit că provin de la spiritul cel rău, dușmanul binelui nostru și al mântuirii veșnice. 334. A șasea. Când dușmanul firii omenești a fost simțit și recunoscut după coada sa de șarpe și după țelul rău spre care duce, îi este de folos persoanei care a fost ispitită de el să cerceteze de îndată înlănțuirea gândurilor bune ce i le-a adus și începutul lor, precum și, puțin câte puțin, cum l-a făcut să coboare de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]