25,611 matches
-
și astfel poporul s-ar indigna împotriva mai-marilor săi, fie lumești, fie spirituali. Astfel, pe cât de mult dăunează vorbirea de rău pe la spate a mai-marilor dinaintea oamenilor simpli, pe-atât poate fi de folos să se vorbească despre obiceiurile lor rele direct persoanelor care pot face ceva spre îndreptarea lor. 363. A unsprezecea. Să lăudăm învățătura pozitivă 1 și pe cea scolastică, pentru că, după cum mai mult le este propriu învățaților pozitivi, precum sfinții Augustin, Ieronim, Grigore etc., a trezi simțirea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
avea nevoie de o persoană cu care să se identifice. Barca vieții în care se aflau, se scufunda încet și sigur. Nu era vina nimănui. Așa stăteau lucrurile. În viață lor mai existau și bârfitorii cu limba lor ascuțită, oameni răi care nu urmăreau decât să-i rănească adânc. O rană se vindecă mai ușor decât sufletul, loviturile le suporți mai ușor decât amenințările, iar necunoscutul te poate dezamăgi. De câte ori avea prilejul, bărbatul îi arunca priviri sfidătoare, considerând-o mediocră, aducându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și demnitatea. Te scoate ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prostie trecătoare care avea rezolvare, să cadă într-un gol și să regrete toată viața. Se poate spune că în viață poți primi ajutor de unde nici nu te aștepți, atunci când ai nevoie să depășești un moment critic al unui ceas rău. Când revenise în țară o cunoscuse pe Nicole. Era adolescentă când i se dăruise și nu împlinise majoratul. O perioadă nu mai știuse nimic despre ea. Totuși Nicole revenea în prim-planul procupărilor lui Alin. Acesta cunoscuse mai multe tinere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Când se reîntâlniseră urmase o tăcere între ei aproape stânjenitoare. Se îmbrățișaseră conform regulilor știute de ei iar tăcerea părea să se prelungească. În cele din urmă, Nicky rupse tăcerea și zise: - Mamă, în casa mea parcă arde un foc rău. Nu mai există nimic din ce a fost bun între noi, nu mai există înțelegere, liniște, nimic...înțelegi mamă? - Te înțeleg. Dar poate că ai o părere deformată despre toate acestea. Sau îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc tras pe frunte, fular răsucit boem în jurul gâtului, pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism caracterologic funcțional și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu un chip deconstruit. Dar, așa cum am văzut, esența lui dom’ Virgil ține de aparență, de vestimentație. Cu o excepție : deși dom’ Virgil bea, alb pe negru, lapte, esența lui nu ține
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să fi fost la data respectivă autorul unui film de debut : Duminică la ora 6, care avea toate datele unui... film de comandă : povestea despre lupta ilegaliștilor cu regimul capitalist în anii 30 cu comuniști buni și oameni ai Siguranței răi era scrisă de Ion Mihăileanu (tatăl viitorului regizor Radu Mihăileanu), el însuși un evreu cu simpatii comuniste. Sigur pe materialul său politic corect, Pintilie își permite să deturneze obraznic mesajul dorit de autorități printr-o manevră extrem de abilă : se inspiră
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
total diferită. Între elemente se poate constata o anumita legătură dar totuși practicile cultuale precreștine nu puteau fi purtătoare și transmițătoare ale harului divin mântuitor. Pe de altă parte nu tot ceea ce a dat antichitatea precreștina a fost cu desăvârșire rău, deoarece credință și cultură unor vârfuri ale antichității, care prin trăirea și gândirea lor au întrezărit pe Dumnezeul cel veșnic, este demnă de luat în seamă și tot astfel și unii drepți ai Vechiului Testament au devenit sfinți creștini. Astfel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și chiar universitățile neglijau instruirea elevilor și studenților, cu atat mai mult, cu cât, în cultura noastră, a existat „o veche și durabilă tradiție bibliografica”. Pare-se că astăzi ne găsim într-o situație similară, daca nu cu mult mai rea, de vreme ce studiul autentic a fost înlocuit cu furtul de pe internet, de la „referatele” elevilor până la „tezele de doctorat”. În alte texte, autorul trece la chestiuni tehnice precum întocmirea fiselor, a bibliografiilor, la reguli privind redactarea și realizarea trimiterilor bibliografice, insistând și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Danu Maria Dulberg Herman Florescu I. Calipsa Gortler Roza Lazăr I. Peisih Maier A. Leizer Moses Brâna . Onu V. Constantin Popescu Anastasia Reichman Lină Roșu S. Melania Stoicovici Alexandru Ștefănescu G..Magdalena șujdea V. Maria Tomescu N. Ioan Zelea Codreanu Rea Silvia Zilberman Mendel Registru matricol 5011921922, f. 258-280; Costin Clit,op.cit.,p.208. David N. Ioan Finchelștein Rașela Gociu Gheorghe Herșcovici Aron Chiriac I.Vasile Ignat Elenă Ionescu Mâna Ionescu Viorica Mocanu Aurel Mocanu N. Emil Noveanu Vasile Pivniceriu C.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-mă, nu te-am observat. Ce faci, îți duci perechea la creșă? Da, îi duc pe-ăștia mici. Cum rămîne însă cu răspunsul ? Dormi în sat, sau faci maraton în fiecare dimineață tocmai din Cartierul de Nord pînă în centru? Rea mai ești, Cezara! îi spun, depărtîndu-mă. Vreme de un an, am stat în același birou cu Cezara, soția lui Petre Graur. Pe-atunci, ea era ingineră stagiară și, împreună cu încă vreo șapte inginere și trei ingineri, erau angajații unei secții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
exclamat eu. Iei trei în mașină o dată și așteaptă în stație sute zi de zi. Cîte ședințe de lucru, în colectiv cu cei de la "comunale", s-au făcut? Asta era acum cîțiva ani. De-atunci a trecut ceva vreme; bună, rea, a trecut. Cît vremea e bună, e bine, dar cînd viscolește ori plouă mărunt și des, cu vînt din nord ori din sud, de-a lungul culoarului format de blocurile de pe marginea șoselei, un vînt rece și ascuțit ca acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o fi reținut atenția în scenariul meu celor de la casa de filme încă nu știu. Oricum, nu m-aș bucura deloc să se mai filmeze încă o poveste cu o invenție și piedicile puse în calea ei, cu doi șefi răi și trei buni și cu muncitorul sfătos, cu mustață groasă, ca în ultimele cinci minute să aflăm că de fapt toți au devenit buni, iar dacă mai e vreun conflict, acela e între îngeri și heruvimi, că unii cîntă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
muncitor destoinic și ager, fusese și pînă acum președinte de sindicat pe secție, dar muncitorii ar fi vrut mult să-l știe în funcția asta pe maistrul Cornea, fost în tinerețe muncitor într-un centru minier, foarte bun meseriaș, dar "rău" de gură; nu-i defect sau abatere în secție, pe care el, cunoscînd-o, să n-o îndrepte sau s-o facă cunoscută în prima ședință. În numele cui faceți dumneavoastră propunerea asta? o întreb eu pe tovarășa din prezidiu, izbucnind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu totul alte subiecte. Cînd m-am apropiat de ea și-am vrut s-o sărut, mă așteptam să spună "noi nu sărutăm", dar m-a dezamăgit, cuprinzîndu-mă în brațe cu sete și patimă. Se făcuse tîrziu, afară era vreme rea, așa că a hotărît să doarmă la mine. M-a primit lîngă ea, sub cearșaf, cu brațele desfăcute, însetată de îmbrățișare. Dar cînd am vrut să mă apropii mai mult, m-a oprit prompt: Nu. Întîi mergi la frații mei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stereo. A doua zi însă, la șase și jumătate, cînd s-au deschis magazinele, eu am fost printre primii la rînd. Am cumpărat zece ouă, le-am spart într-un castron adus cu mine și-am observat că șapte erau rele. Am pus castronul într-un ziar, m-am dus la Sanepid, dar acolo lipsea șeful. O tipă, care-i ținea locul, îmbrăcată în cojoc scump și cu "Kent" în gură "o fi avînd salariu mai mare ca directorul general al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
altora, cînd de fapt ei se întorc pe capul nostru... Don Șef se oprește, se întoarce spre mine, își strînge mai bine șuba la piept și mă privește lung, cu tristețe. Dom' Vlădeanu, zice, clătinînd din cap cu amărăciune, partea rea este că eu am făcut deja toate astea pentru Marinescu. L-am ridicat în slăvi ca pe cel mai mare inginer, ca pe cel mai bun organizator, l-am trecut ca autor principal al studiului întocmit de mine recent cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un băiat înalt, tot de la combinat... Da, sigur-sigur, zic eu, am fost propus odată cu el. Dacă-l întîlniți, surîde doamna Cristescu, schițînd o privire spre fata de alături, spuneți-i că a făcut o victimă pe aici, pe la noi... Sînteți rea, doamnă! exclamă fata, modelîndu-și frumos gura mică. Am înțeles că mă tachinați cînd sîntem numai noi, dar să spuneți de față cu cineva străin... Dorina dragă, se întoarce spre fată doamna Cristescu, eu am ajuns la anii și înțelegerea cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în închipuire, îmbrăcămintea?!... S-a oprit o clipă, și-a tras răsuflarea, apoi s-a aplecat spre mine, prinzîndu-mă cu toată palma de umăr: Spune-mi: ce vrei să bei, ca să te îmbeți? Fac eu cinste. Cu cît devenea mai rea, cu atît i se aprindeau ochii mai tare și părea mai frumoasă. ...poalele pardesiului ei chinuite de vînt... Demonul interior s-a zvîrcolit în mine, dureros și însetat, că m-am și trezit ținînd mîna Marianei în mîna mea, strîngîndu-i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
triumfător, dar din clipa cînd am închis ușa cu grijă în urma mea, imediat ce am început să cobor scările fericit, un gînd m-a prins pentru o clipă; nu l-am înțeles atunci sau n-am vrut să-l înțeleg; gîndul rău și necruțător, ca un judecător suprem, s-a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trec mîna dreaptă dincolo de mijlocul ei, sprijinind-o de pat; îi privesc obrazul un timp să-i văd reacția, dar ea încă mai visează la anii studenției un zîmbet calm, de adolescentă, sub care îmi spun că se ascunde femeia rea, acea femeie care ar fi trimis mîine scrisoarea... "Sărmană căprioară, prea tîrziu să mai fugi!", îi zic, simțind cum mă umplu de un fior necunoscut: acela al posesorului puternic, violent la nevoie. Mă aplec peste trupul ei și-mi lipesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mare decît mine, în "competiția" dintre noi doi, minciuna dînșii devine adevăr, singurul adevăr! Tovarășe Vlădeanu, face semn cu stiloul spre mine prim-secretarul, să nu uităm pentru ce sîntem aici! Tovarășe prim-secretar, îi răspund eu, n-ar fi rău să se clarifice de ce sîntem aici. Explozia de astăzi este un accident, ori este urmarea nefastă a unei atitudini superficiale și ipocrite, deghizată în atitudine comunistă față de muncă?! Au amuțit cu toții, cu răsuflarea tăiată, încremeniți la jumătatea vreunui gest; privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de cîine rău, poate chiar de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și vor da din coadă. Bine! Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd să urce scările. Vedem, doamnă, sigur că vedem..., îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scris nimic; nici măcar nu m-am gîndit la scris... Dar nu asta mă frămîntă; sînt puține zile de cînd o cunosc pe Livia, abia de-am avut timp să mă dezmeticesc din beția începutului. Mă chinuie altceva acum: un gînd rău și aspru, ca vîntul de afară, a pătruns în mine și stă undeva, într-un colț al creierului, ca un bec roșu de avertizare; e de ajuns să mă gîndesc la el că-mi și sună în minte întrebarea: care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreb: Cum dracu de poți trăi fără femei?! Cine spune că pot trăi? mă întreabă el calm. Domnului îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă să-mi alunge gîndurile rele, prinzîndu-mă prietenește de braț. Nu, Vlade. Nu teama de complicații m-a făcut să fiu astfel, ci dezgustul, spune Dinu. Dezgust?! se miră Vlad. Exact! confirmă Dinu. Pentru mine, dragostea are un înțeles mare, văd în dragoste frumusețe și puritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]