21,550 matches
-
joacă la Teatrul Municipal din Zlín (regia: Dodo Gombár, trailer: https://www.youtube.com/watch?list=UUR0fMxWNQCHqRidvJ6oW1tA&ț=17&v=UuAWocGoulg).<br> Românele scrise de Kateřina Tučková sunt publicate și sub formă de cărți audio (editură cehă OneHotBook) și sunt traduse în 13 limbi. Românul "Zeițele din satul Žítková" a fost tradus în limba română de către prof. Anca Irina Ionescu sub titlul "Dumnezeițele din Moravia" și a fost publicat de către Editură Curtea Veche în 2015.
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
www.youtube.com/watch?list=UUR0fMxWNQCHqRidvJ6oW1tA&ț=17&v=UuAWocGoulg).<br> Românele scrise de Kateřina Tučková sunt publicate și sub formă de cărți audio (editură cehă OneHotBook) și sunt traduse în 13 limbi. Românul "Zeițele din satul Žítková" a fost tradus în limba română de către prof. Anca Irina Ionescu sub titlul "Dumnezeițele din Moravia" și a fost publicat de către Editură Curtea Veche în 2015.
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
poete ebraice - Rahel Bluwstein, Yoheved Bat-Myriam, Lea Goldberg,Dalia Ravikovich și Yona Wollach”. Au fost și unii critici precum poetul Itzhak Laor și Gavriel Moked care au exprimat despre opera ei opinii mai rezervate. Așa cum apreciază Joanna Chen, care a tradus poezii ale lui Mishol în engleză, poezia acesteia este „evocativă, accesibilă, ancorată în prezent, dar și în trecutul personal și în cel colectiv. Lirismul versurilor ei se cuibărește într-un limbaj vorbit și familiar”. Versurile ei au fost puse pe
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
Ravitz și Ori Lehman, In 2004 s-a realizat și un spectacol de teatru kinetic „Yanshufot” (Cucuvele) bazat pe poezii ale ei. Seri de poezii în lectura ei reușesc a umple săli de teatru. Poeziile lui Agi Mishol au fost traduse in mai multe limbi, atât în volume de versuri ale poetei cât și în cadrul unor antologii în engleză, germană, rusă, polonă, chineză etc.
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
Boston. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
republicat într-o formă modificată la 3 mai 1845 în "Broadway Journal". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ioan S. Spartali și publicată sub titlul „Somnoroasa” în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
Tribune" pe prima pagină a ediției din 20 octombrie 1849 sub titlul „Ultimul poem al lui Poe”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
curiozitățile cititorilor și să le ofere din experiența exotică de care el a avut parte. Cele trei elemente esențiale ale unei opere care să aparțină literaturii de călătorie sunt „a călători, a vedea și a povesti” . Riḥla, cuvânt ce se traduce prin călătorie și prin extensie un gen narativ - literatura de călătorie - se derivă din cuvântul din limba arabă ce înseamnă la origine „ A încăleca pe cămilă în pregătirea unei lungi călătorii”. Conform dicționarului, „raḥala-yarḥaluraḥīlun” înseamnă „a pleca în voiaj, a
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
de pe masă în care găsește instrumente stomatologice și treizeci și doi de dinți mici și albi ca fildeșul - dinții Berenicei. Epigraful latinesc „"Dicebant mihi sodales si sepulchrum amicae visitarem, curas meas aliquantulum fore levatas"”, plasat la începutul povestirii, poate fi tradus astfel: „Îmi spuneau tovarășii de chefuri că de m-aș duce la mormântul iubitei, chinurile mele ar fi ușurate întrucâtva”. Acest citat este observat de Egaeus către finalul povestirii într-o carte deschisă. „Berenice” a fost publicată pentru prima dată
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
trebui să fie judecată în funcție de gustul publicului cititor. Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea și publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
PK (tradus în română Extraterestrul PK) este un film indian din 2014, genul comedie satirică SF (science-fiction). Regizorul este Rajkumar Hirani, producatori Hirani și Vidhu Vinod Chopra, scenariul Hirani și Abhijat Joshi.(referință 7- Hirani devine producător pentru Peekay al lui Aamir
PK (film) () [Corola-website/Science/334281_a_335610]
-
limbii persane până în ziua de astăzi. Cultură persana a avut o mare influență asupra culturii arabe, mai mult în plan artistic și literar decât în cel științific și filosofic (spre exemplu, operă literară "", o culegere de fabule care a fost tradusă în arabă din persana medie), la fel si istoriografia arabă s-a format după modelul persan. La două secole după ce această mișcare s-a manifestat în est, o altă formă a sa a luat naștere în Spania islamică. Această mișcare
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
sont toujours les innocents qui subisent le martyre!” („Sărmana Morella! Ați pus-o pe foc? Și pentru ce? V-a făcut ea vreun rău? Dar uit - nevinovații sunt mereu cei care îndură martiriul!”), evocând perioada de iubire în care fusese tradusă povestirea lui Poe: „Eu nu eram atât de expansivă în iubirea mea, cred că ți-ai dat prea bine seama, motivul, eu te iubeam cum rar se iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
Eu nu eram atât de expansivă în iubirea mea, cred că ți-ai dat prea bine seama, motivul, eu te iubeam cum rar se iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit”. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Achimescu (publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1894, nr. 1, pp. 17-23), de Panaite Zosin (publicată în ziarul "Românul" din București, anul XXXVIII, 1894, nr. 423, pp. 17-23) și de Barbu Constantinescu (inclusă în
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
din octombrie 1839 a revistei "Burton's Gentleman's Magazine", deși apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
30-44). O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată sub titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
noapte prosperă Allah le iartă păcatele și îi purifică. Noaptea de la mijlocul lunii Șaban este cunoscută ca “Laylatun Nisfe min Sha’ban” în lumea arabă, ca “Shab-e-barat”(شب برات) în India, Pakistan, Bangladesh, Iran, Afghanistan și Nepal. Aceste nume sunt traduse ca "noaptea înregistrărilor", " noaptea atribuirilor" și "noaptea eliberării". Există foarte multe dispute cu privire la această noapte. În timp ce unii teologi musulmani acceptă această noapte ca fiind una sfântă, la care se face referire în Coran, alții nu sunt de acord cu aceast
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
cartea "The Sun and the Moon" (2008) de Matthew Goodman.) Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din 13 aprilie 1844 a ziarului "New York Sun". Ea a fost precedată de următorul titlu îngroșat: Acest titlu jurnalistic a fost tradus de Ion Vinea în limba română astfel: „ȘTIRI SENZAȚIONALE PRIN EXPRESS. VIA NORFOLK! Atlanticul străbătut în trei zile! Strălucitul succes al aparatului de zburat, construit de domnul Monck Mason. Sosirea în insula Sulivan, lângă Charleston, Carolina de Sud, a domnilor
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
cu balonul dirijat „Victoria”, după o traversare de șaptezeci și cinci de ore de la un țărm la altul! Amănunte complete asupra călătoriei!!!”. O retractare a articolului a fost tipărită în numărul din 15 aprilie 1844 al "The Sun": Retractarea ar putea fi tradusă astfel în limba română: „Balonul - Rapoartele primite din sudul țării în ultima noapte de sâmbătă nu au adus o confirmare a sosirii balonului din Anglia, ale cărui date au fost detaliate în suplimentul ziarului de corespondentul nostru, pe care îl
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
literară și științifică", nr. 1, 10 oct. 1904), „Moartea dlui Valdemar” ("Țara", anul II, 1904, nr. 34, pp. 33-45) și „Adevărul despre d. Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
fraze finale transmit șoc, dezgust și neliniște într-un singur moment. Finalul poate sugera că încercările de a dobândi putere asupra morții au rezultate hidoase și că sunt sortite să nu aibă succes. Jeffrey Meyers notează că „Valdemar” poate fi tradus aproximativ ca „valea mării”, sugerând probabil atât starea solidă, cât și pe cea lichidă așa cum apar în imaginile în care corpul lui Valdemar se transformă din starea sa normală solidă în cea lichidă în finalul povestirii. Poe folosește de obicei
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
majoritatea fetelor de aceeași vârstă întâmpina probleme similare, iar prin această piesă a încercat să se regăsească pe ea însăși. De altfeel, intrebarea artistei în final fiind “Ești tu ceea ce vreau sau nu?”. Piesa Dragoste sau nu a fost ulterior tradusă în limbile spaniolă și franceză. Managerul Otiliei Brumă este Ionuț Bejinariu, de la casa de discuri Jhaps.
Otilia Brumă () [Corola-website/Science/334339_a_335668]
-
în nr. 28, 29, 31, 32, 33, 35 și 36, aceasta fiind probabil a doua traducere în limba română a unei scrieri a lui Poe (prima a fost traducerea povestirii „Hruba și pendulul”, publicată anonim în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]