3,716 matches
-
dacă cineva ne vede acum pe amândoi, tu pari cel mai matur. — Iar tu ești cel ce pare prea bătrân pentru vârsta lui. Hideyoshi ridică din umeri: — Încă din tinerețe am arătat bătrân. Dar, sincer vorbind, oricât de mult aș îmbătrâni, nu mă simt prea matur, ceea ce mă îngrijorează. — Cineva a spus că, după vârsta de patruzeci de ani, omul ar trebui să nu mai șovăie. — Asta-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că mai ești un băiat? — Dar, Mamă, nu ești dumneata aceea care mă numește mereu „băiatul ăsta“, de dimineața până seara? — E doar un obicei, știi bine. — Ei bine, sper să mă numești întotdeauna astfel. Ca să-ți mărturisesc adevărul, deși îmbătrânesc necontenit, dezvoltarea minții mele pur și simplu nu poate ține pasul cu anii. Mai mult decât atât, Mamă, dacă n-ai fi aici, mi-aș pierde cea mai mare motivație și s-ar putea să mă opresc complet din creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pripi, Genba. — Ba nu. Cu cât cugeți mai mult, cu atât trece mai repede timpul. Nu ești în stare să iei o hotărâre, când ai drept în fața ochilor o victorie de asemenea proporții? Of, încep să cred că Demonul Shibata îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești încă tânăr, atâta. Ai curaj în luptă, dar, în materie de strategie, îți lipsește experiența. — De ce spui asta? începu Genba să se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi ajuns în situația ta, primul lucru pe care l-aș fi plănuit ar fi fost cum să părăsesc cotlonul ăsta de spațiu uitat de toți. Dar un prea mare entuziasm nu poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Preaonorabile, riscurile în cazul în care voi fi prins sunt mult prea mari. Risc să-mi pierd nava și echipajul, poate chiar viața doar pentru a transporta un expert care nu are gata actele de călătorie. Nu cred că va îmbătrâni aici până îi vor fi gata actele, încercă el o glumă. Ce fel de expert în artefacte o fi? Containerele cu "artefacte" pe care i le aduc eu preaonorabilului numai antichități nu sunt... - Ce investesc și care va fi profitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
făcut-am adevărată și încredințată scrisoare noastră la mîna sfinții sale părintelui prefect Iosîp Martinoti pentru locul ce esti pe Ulița Mare...căci moșii și părinții noștri aice au murit și noi...aice ne-am născut și aici am și îmbătrînit; și acel loc tot de biserica ungurească am apucat stăpînindu-se, cum și de la părinții noștri tot așa am auzit pentru acel loc că este a bisericii și unii din noi am șezut și în dughenile ce s-au făcut pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oarecum înjositoare. Se voia doar stăpân peste un trup. Stăpânise atâtea trupuri, aproape șlefuite în marmură, încât trupul ei părea un obiect uitat la margine de drum. Șoptea adeseori: -Îmi convine, ea o să se întoarcă mereu, și eu n-o să îmbătrânesc niciodată...Ar putea să fie fântâna vieții mele, nesecată, din care să mă pot adăpa continuu. Surâdea comparației găsite, așa cum surâzi unui vechi prieten întâlnit întâmplător. -Cum să o răsplătesc? Dar oare nu am răsplătit-o? Sunt Ulisele ei modern
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om, și o gură, care vorbea cu trufie. 9. Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrînit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roatele Lui ca un foc aprins. 10. Un rîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
îngăduit o lungire a vieții pînă la o vreme și un ceas anumit. 13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile și a fost adus înaintea Lui. 14. I S-a dat stăpînire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, și oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire veșnică, și nu va trece nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Prea Înalt, și a venit vremea, cînd sfinții au luat în stăpînire împărăția. 23. El mi-a vorbit așa: "Fiara a patra, este o a patra împărăție, care va fi pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
pentru rândul nostru, țâganii gospod. Dăm știre mării tale să vedem: este cu știre mării tali, datu-ne-i vlădicăi, că ne trage părintele mitropolitul? Și noi ne știm că sântem gospod; moșii noștri aice, la Curtea mării tali au îmbătrânit. De-i cu știre mării tali că ne-i dăruit, să ștem, doamne, ce fi mila mării tale să avem dreptate”. Și sfârșesc declarându-se: „Robii mării tale, țiganii gospod, muncitorii Curții”. Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod însă nu se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hai să intrăm, a zis el nerăbdător, deschizându-mi ușa. Cretinule, mi-am spus furioasă, dar fără să deschid gura. Când am intrat, zgomotul dinăuntru aproape că m-a doborât la podea. Atunci mi-am dat seama că începusem să îmbătrânesc și că Rachel, cea care nu mai lua droguri, vedea lumea cu alți ochii decât acea Rachel căreia un gram de cocaină îi făcea creierii pilaf. O fetiță de doisprezece ani, îmbrăcată cu un poncho și având pe cap un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cunoaște legenda Ianuli. Vancea s-a foit după țigări, nu le gasea, camera plutea într-o ceață cenușie. — Un om retras, se spune. Nu mai e cel de altădată, spune lumea. Foarte retras, am auzit. Și bolnav, foarte bolnav. A îmbătrânit și e bolnav și are griji, are familie, are... — Da, da, familia... O cunoașteți pe doamna? — Nu, nicidecum. Nicidecum!, veni răspunsul grăbit. Deloc, deloc? Am văzut-o doar. Pe stradă, de câteva ori... N-am schimbat nici un cuvânt. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ianuli. Privirea lui Ianuli: fixă, neclintită. Chipul lui stins, fără reacție. Și doctorul volubil, mereu în exces. — „Noi locuri nu vei afla și nici alte mări./ Orașul te va urma: pe aceleași străzi te vei roti, prin aceleași cartiere vei îmbătrâni:/ și sub același acoperiș îți va albi părul./ Mereu vei sfârși în acest oraș. Cât despre plecare/ nu spera/ nici un vapor pentru tine și nici un drum./ Așa cum ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau starea de spirit. Era cu vreo doi ani mai tânără decât mine, adică o băbătie, dar, la cinzeci și opt sau cincizeci și nouă de ani, încă mai știa destule mișcări ca să facă lucrurile interesante. Sexul între oameni care îmbătrânesc poate avea momente de stânjeneală și lungimi comice, dar este în el și o tandrețe care adesea celor tineri le scapă. Sânii sunt căzuți și scula atârnă, dar pielea e în continuare a ta și, când cineva la care ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
1950 cu Joel McCrea. La un moment dat, cowboyii stau în jurul focului și flecăresc, iar cel mai bătrân dintre ei (jucat de James Whitmore, cred) are o replică la care am izbucnit în hohote de râs. „Mie-mi place să îmbătrânesc, zice el. Așa se mai duc din grijile vieții.“ Am sărutat-o pe Joyce pe obraz și i-am șoptit: — Fraierul ăla habar n-are ce spune. Și, pentru prima dată în seara aceea, draga mea, încă șocată și nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Fii atent, îmi spusese Zina în noaptea întoarcerii, lăsând gravă cartea la o parte, dac-o să mă faci la tine-n carte babă bătrână să știi că-i o minciună, eu o să mă omor cum o să văd că-ncep să-mbătrânesc. Hai, măi fată, termină cu prostiile! Nu-nu (Zina își luminează fața cu un chibrit, aprinde o țigară, trece cu ea în dreptul geamului), uite-te bine la mine, nu-s nici fată, da’ nici bătrână. Când o fi, o să mă omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un animal foarte nefericit, o vacă, să poarte poveri grele când e vie și să fie mâncată când moare, iar pielea să-i fie făcută jachete și coarnele leacuri. De fiecare dată când văd chipul pătat de lacrimi al mamei, îmbătrânesc. Simt cum îmi ies fire de păr alb. M-am săturat să o văd pe mama chinuită. Îmi doresc adesea să moară, ca să fie eliberată astfel de obligația de a avea grijă de mine. Însă mama continuă să trăiască, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să nu se vadă în poză. Treizeci de ani mai târziu, Doamna Mao vrea cu disperare să distrugă această poză. Vrea să șteargă toate chipurile prezentate în ea. E în 1967 și e pe cale să devină conducătoarea Chinei. Mao, care îmbătrânește, este biletul ei câștigător. Ea trebuie să dovedească națiunii că a fost iubirea lui Mao de când s-a născut. Trebuie să dovedească că nu a existat nimeni între ea și Mao. Atunci devin Junli și Dan oamenii care știu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau pe vreun dulap, ori sub pat. Mă privea și zicea că am trup de zeiță. Îmi adora pielea. Culoarea-i de fildeș. E ciudat că pielea mea nu îmbătrânește, a zis mai târziu Doamna Mao. Am fost prin locuri care sunt groaznice pentru pielea oricui, însă pielea mea rămâne neschimbată. Îmi amintesc cum își aprindea țigara, trăgea un fum și apoi sufla fumul în jurul sânilor mei. Precum un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Conservatorului de Muzică și ai Școlii de Operă din Shanghai. Căutam talente noi și ei reprezentau candidații perfecți. Mi s-au plâns de lipsa de ocazii de a juca. Eu înțeleg cât de înspăimântător poate fi pentru un actor să îmbătrânească pe țușă. Le-am spus că mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu ei. Le-am promis să le ofer șansa de a străluci. Am chef să zdobesc lanțurile, le-am zis. Vreau să-mi reînnoiesc visul unui teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit, mă vrea. Toți anii de ranchiună se dizolvă în urma unui singur telefon. Sunt nebună? Mă păcălește din nou? Sau nu e decât ceva care are de-a face cu faptul că îmbătrânește? Ori poate visez cu ochii deschiși? El nu și-a întrerupt exercițiul pentru longevitate și continuă să se culce cu fete tinere. Și, totuși, vrea să reia legătura cu mine. Și vrea asta foarte mult. Uneori, simt că-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu să fiu mort atunci când veți găsi acest bilet. Singurul meu regret este că nu mi se oferă nici o șansă de a-mi arăta dragostea filială față de mama mea care îmbătrânește. Tata a murit când aveam opt ani. Mama m-a crescut de una sigură și greutățile prin care a trecut nu pot fi descrise. Spiritul meu vă va mulțumi și vă va binecuvânta dacă ați putea să-i trimiteți mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu ne pasă. Azi e ziua în care porți ce punem noi pe tine. Nu pot. Rochia nu este potrivită. În plus, îmi e prea mică. Ai avut-o în timpul vizitei în Filipine. Asta a fost acum mulți ani. Am îmbătrânit și mi-am pierdut silueta. Pare c-ai uitat cine ești. Sunt Wang Guang-mei. Nu. Ești dușmanul poporului... Trebuie să porți asta. Nu vreau și n-o să o port. Pune-o pe tine sau o să te obligăm să o îmbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
monedă miceniană, asiriană, egipteană, o ții În pumnul strâns, o să ți-o ceară În parcaj, atunci când o să treci podul. Nu găsești foile mototolite cu textul conferinței ca să vezi unde ai greșit, dar ce noroc! Domnul e surd, nu aude, a Îmbătrânit și el, Între timp. — Good morning, mesdames, messieurs, vos billets, s’il vous plaît, intonează Domnul cu o voce melodioasă de bas-bariton. Și-a pus chipiul pe cap și a ieșit, pocnind ușa cu linia. Tu stai singur În clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]