3,572 matches
-
primul cuvânt introduce, prin sine și din start, o conotație negativă a fenomenului, chiar și numai pentru că sugerează o identitate între două procese cu totul diferite: îmbătrânirea individului și îmbătrânirea populației. Mai mult, se face o confuzie între un proces (îmbătrânirea demografică preluând de fapt sensul de proces de înaintare în vârstă, lucru care poate să se refere și la o trecere de la 15 la 16 ani) și o stare (cea de bătrânețe, care este, evident, la nivel individual, caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lucru care poate să se refere și la o trecere de la 15 la 16 ani) și o stare (cea de bătrânețe, care este, evident, la nivel individual, caracterizată de pierderea unor calități). Într-adevăr, merită repetat la infinit că, dacă îmbătrânirea (adică ajungerea la stadiul de bătrânețe) în cazul unei persoane înseamnă evident diminuarea capacităților sale fizice și apoi intelectuale, reducerea adaptabilității și mobilității pe diferite planuri, precum și alte procese care indică parcurgerea unei traiectorii ireversibile cu un punct final ineluctabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
adică ajungerea la stadiul de bătrânețe) în cazul unei persoane înseamnă evident diminuarea capacităților sale fizice și apoi intelectuale, reducerea adaptabilității și mobilității pe diferite planuri, precum și alte procese care indică parcurgerea unei traiectorii ireversibile cu un punct final ineluctabil, îmbătrânirea populației înseamnă doar creșterea ponderii unui grup de vârstă în totalul acesteia, proces practic inevitabil pentru populațiile moderne, în deceniile ce vor urma, dar care, în sine, nu este ireversibil și, ceea ce e mai important, nu conduce cu necesitate la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de „bătrânețe” a individului uman este o construcție socială, care în nici un caz nu poate fi redusă la sau dedusă dintr-o limită de vârstă. Ceea ce este mai ciudat în toată această discuție este faptul că se blamează o situație (îmbătrânirea demografică) ce se dovedește a fi, în ultimă instanță, un proces care se produce ca o consecință a uneia dintre puținele schimbări sociale cunoscute de omenire ce poate fi catalogată, fără nici un dubiu, în gama evoluțiilor pozitive, adică subsumabilă sintagmei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
care se produce ca o consecință a uneia dintre puținele schimbări sociale cunoscute de omenire ce poate fi catalogată, fără nici un dubiu, în gama evoluțiilor pozitive, adică subsumabilă sintagmei progres social; este vorba de reducerea mortalității. Condamnând la modul general îmbătrânirea demografică, punem sub semnul întrebării toate victoriile (desigur, mereu parțiale, dar nu mai puțin eclatante) ale omului asupra morții, progresele făcute pe calea creșterii calității vieții. Spuneam că celelalte două consecințe sociale ale îmbătrânirii aflate în discuție în materialul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
reducerea mortalității. Condamnând la modul general îmbătrânirea demografică, punem sub semnul întrebării toate victoriile (desigur, mereu parțiale, dar nu mai puțin eclatante) ale omului asupra morții, progresele făcute pe calea creșterii calității vieții. Spuneam că celelalte două consecințe sociale ale îmbătrânirii aflate în discuție în materialul de față sunt de natură economico-financiară, derivând din creșterea numărului și a ponderii persoanelor vârstnice, care rămân doar consumatoare de bunuri și servicii (unele specifice vârstei), ieșind din rândul celor activi; e vorba în speță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
modestă creștere economică, ce caracterizează actualmente economiile occidentale, este greu, pentru orice guvern, să justifice vreo decizie în sprijinul realizării ultimelor trei măsuri menționate mai sus. O încercare de cuantificare a dimensiunii unora dintre deciziile amintite, pentru a compensa efectul îmbătrânirii demografice, este oferită, de exemplu, de Calot și J.P. Sardon (1999), care invocă o proiectare pentru țările Uniunii Europene, pe perioada 1995-2045. La finele intervalului de proiectare, una sau alta dintre următoarele situații va avea acest efect de compensare: - sporirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
țară europeană să accepte o cotă de imigrație atât de mare, încât să oprească deteriorarea raportului de dependență al vârstnicilor. În opinia multor specialiști, o cale de a soluționa problema presiunii la care e supus sistemul de pensii publice din cauza îmbătrânirii populației este nu de a încerca remedii în interiorul acestui sistem, ci de a ieși din el. Trecerea la un sistem privat ar reprezenta formula ca pe viitor presiunea asupra bugetului statului să scadă, prevenindu-se astfel degradarea nivelului de trai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
întâi, este vorba de argumentul istoric. Țările mai dezvoltate economic sunt, în medie, mai îmbătrânite; corelația dintre nivelul de dezvoltare economică și ponderea vârstnicilor este destul de puternică la nivelul țărilor lumii. Prin urmare, se poate presupune că, dacă până acum îmbătrânirea - care, am văzut, a început de peste un secol în țările dezvoltate - nu a avut consecințe economice catastrofale, ea nu va avea nici în continuare. 2. Soluțiile sugerate mai sus, precum ridicarea vârstei de pensionare, sporirea ratelor de activitate, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ceas” (time bomb) plasată la baza sistemului social, gata să explodeze atunci când ponderea bătrânilor va depăși anumite limite. Problemele cheltuielilor de sănătate cu vârstnicii se leagă mai evident de situația în care se găsesc actualmente țările mai dezvoltate, în care îmbătrânirea se face (și) prin vârful piramidei vârstelor, respectiv se constată o prelungire a duratei medii de viață a persoanelor după atingerea vârstei de 60 sau 65 de ani. Se vehiculează ideea că cheltuielile cu sănătatea și îngrijirea acestor persoane vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
persoane, ajungându-se la falimentarea sistemelor de sănătate. Dacă este vorba de cheltuielile ce țin de asistența medicală a persoanelor vârstnice, constatăm ușor că și aici se întrețin, voit sau nevoit, multe confuzii de către cei care adoptă viziunea catastrofică în legătură cu îmbătrânirea. Mai întâi, e vorba de faptul că sporirea ponderii persoanelor de 60 (sau 65) de ani și peste nu înseamnă neapărat prelungirea vieții în stare de bătrânețe. Se știe că o populație, urmând o tabelă de mortalitate neschimbată, poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu înseamnă neapărat prelungirea vieții în stare de bătrânețe. Se știe că o populație, urmând o tabelă de mortalitate neschimbată, poate ajunge să „îmbătrânească”, în sensul aici adoptat al termenului, adică în sensul în care în demografie se vorbește despre îmbătrânirea populației, numai prin faptul că-și reduce fertilitatea, speranța sa de viață rămânând deci aceeași la fiecare vârstă, inclusiv la 60 sau 65 de ani. În al doilea rând - și ceea ce este mai important -, chiar dacă se prelungește perioada de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
60 de ani”; puteam zice și la 65 sau la 55, nu are importanță, limita fiind convențională, dar trebuie mereu specificat despre ce vorbim. Într-adevăr, citind textele dedicate problemelor discutate aici, se constată că mereu se face confuzia între îmbătrânirea demografică și îmbătrânirea vârstnicilor, în sensul creșterii speranței de viață la 60 (65) de ani. Am subliniat deja faptul că îmbătrânirea demografică se poate produce fără modificarea structurii mortalității, deci cu o constanță a lui ex la toate vârstele x
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
puteam zice și la 65 sau la 55, nu are importanță, limita fiind convențională, dar trebuie mereu specificat despre ce vorbim. Într-adevăr, citind textele dedicate problemelor discutate aici, se constată că mereu se face confuzia între îmbătrânirea demografică și îmbătrânirea vârstnicilor, în sensul creșterii speranței de viață la 60 (65) de ani. Am subliniat deja faptul că îmbătrânirea demografică se poate produce fără modificarea structurii mortalității, deci cu o constanță a lui ex la toate vârstele x, sau în condițiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
despre ce vorbim. Într-adevăr, citind textele dedicate problemelor discutate aici, se constată că mereu se face confuzia între îmbătrânirea demografică și îmbătrânirea vârstnicilor, în sensul creșterii speranței de viață la 60 (65) de ani. Am subliniat deja faptul că îmbătrânirea demografică se poate produce fără modificarea structurii mortalității, deci cu o constanță a lui ex la toate vârstele x, sau în condițiile creșterii speranței de viață la naștere, dar a cvasiconstanței speranței de viață după 60 de ani. În primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sub această vârstă; așadar, și costurile pentru acoperirea acestor probleme sunt, în medie, mai mari; - aceste probleme și costuri cresc odată cu înaintarea în vârstă, după o curbă ce-și accentuează puternic panta în ultimul an de viață; - în consecință, atât îmbătrânirea demografică simplă, cât mai ales cea însoțită de creșterea longevității vârstnicilor induc costuri sporite legate de întreținerea sănătății; - pe de altă parte, costurile cu sănătatea nu sunt constante în timp pentru o persoană (în medie, firește) de o vârstă dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
serviciu medical, cât anume trebuie să finanțeze colectivitatea din aceste cheltuieli, care este partea cheltuielilor directe și imediate ale indivizilor înșiși și cea a altor cheltuieli, cum sunt cele oferite de instituțiile de asigurare etc. În concluzie, apreciez că procesul îmbătrânirii trebuie tratat cu toată detașarea cu care un om de știință se raportează la obiectul său de studiu, fără a amesteca nici factorii demografici între ei și nici pe aceștia cu alte elemente economico-sociale cu care n-au nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
demografici între ei și nici pe aceștia cu alte elemente economico-sociale cu care n-au nici o legătură semnificativă, în condițiile societăților actuale, când determinarea demografică a socialului s-a diminuat mult. Și, mai ales, se impune evaluarea consecințelor proprii ale îmbătrânirii; mai clar spus, procesul îmbătrânirii demografice trebuie delimitat de cel de declin demografic, chiar dacă în practică există perioade când cele două merg mână în mână. Se înțelege că efectul principal al nivelului scăzut al indicilor de fertilitate este incapacitatea populației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pe aceștia cu alte elemente economico-sociale cu care n-au nici o legătură semnificativă, în condițiile societăților actuale, când determinarea demografică a socialului s-a diminuat mult. Și, mai ales, se impune evaluarea consecințelor proprii ale îmbătrânirii; mai clar spus, procesul îmbătrânirii demografice trebuie delimitat de cel de declin demografic, chiar dacă în practică există perioade când cele două merg mână în mână. Se înțelege că efectul principal al nivelului scăzut al indicilor de fertilitate este incapacitatea populației de a se reproduce și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și că, în ciuda progreselor pe calea reducerii mortalității, se prefigurează un pericol real al stingerii populației, la nivel zonal sau chiar planetar. Dar o fertilitate constantă - cum am mai spus - nu induce, în sine, oricât de redusă ar fi, o îmbătrânire a populației; în schimb, poate provoca un colaps demografic prin aceea că populația nu mai are capacitatea de a se reînnoi. Dar asta este o cu totul altă chestiune, care probabil va deveni în viitorul apropiat una dintre problemele majore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în ceea ce privește componența acesteia pe vârste, fertilitatea și starea de sănătate. În general, populația care emigrează spre țările dezvoltate este formată din persoane mai tinere (și mai sănătoase) decât mediana populației din țările de destinație. Acest fapt determină încetinirea procesului de îmbătrânire a populației din țările de destinație, iar prin angajarea în muncă a emigranților are loc, implicit, diminuarea ratelor sociale de dependență. Dar, pentru ca un asemenea fenomen să devină semnificativ, este nevoie ca fluxul imigrației să fie suficient de consistent și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
peiorativă. Articolul trece în revistă succint principalele caracteristici ale zonelor rurale, atât economice, cât și noneconomice, arătând că transformările sociale și economice din ultimii zece ani au afectat în mod negativ zonele rurale, conducând la fenomene precum depopularea, șomajul, sărăcia, îmbătrânirea populației. În articolul Organic Farming in Hungary: How the Agricultural Support System and Rural Development Policy Affect Organic Farmers, Boldizsár Megyesi arată cum fermele organice și motivațiile fermierilor organici din Ungaria s-au schimbat odată cu interesul acordat acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
1991). Introduction in Organizational Behaviour. New York: Hamper Collins Pub. Kotter, John, Schlesinger, L. (1979). Choosing Strategy for Change. Harvard Bussines Review, martie-aprilie. Hoffman, Oscar. (2004). Sociologia organizațiilor. București: Editura Economică. În 1982 are loc la Viena Prima Adunare mondială asupra îmbătrânirii, care adoptă un Plan de acțiune internațional asupra îmbătrânirii; în 1991 sunt promulgate cele „Optsprezece principii ale Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă” (rezoluția 46/91); în 1992, Adunarea Generală adoptă Proclamația asupra îmbătrânirii, în care se decide a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Kotter, John, Schlesinger, L. (1979). Choosing Strategy for Change. Harvard Bussines Review, martie-aprilie. Hoffman, Oscar. (2004). Sociologia organizațiilor. București: Editura Economică. În 1982 are loc la Viena Prima Adunare mondială asupra îmbătrânirii, care adoptă un Plan de acțiune internațional asupra îmbătrânirii; în 1991 sunt promulgate cele „Optsprezece principii ale Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă” (rezoluția 46/91); în 1992, Adunarea Generală adoptă Proclamația asupra îmbătrânirii, în care se decide a se celebra, în 1999, Anul internațional al persoanelor în vârstă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la Viena Prima Adunare mondială asupra îmbătrânirii, care adoptă un Plan de acțiune internațional asupra îmbătrânirii; în 1991 sunt promulgate cele „Optsprezece principii ale Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă” (rezoluția 46/91); în 1992, Adunarea Generală adoptă Proclamația asupra îmbătrânirii, în care se decide a se celebra, în 1999, Anul internațional al persoanelor în vârstă, sub deviza O societate pentru toate vârstele; A Doua Adunare mondială asupra îmbătrânirii s-a ținut la Madrid, între 8 și 12 aprilie 2002, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]