4,030 matches
-
atât dau, e atât, nu dau decât atât. Trebuie să prinzi și criza lu’ ăla, să-i ardă buza, să-l prinzi că ți-o dă ieftin. Acum e și de figurile unora, că mulți vin de afară, vin frumoși îmbrăcați și le place să stea și aici frumoși, o cămașă, dă omul patru-cinci bune. Giletturile cu setul se vând bine, acum avem la magazie din astea. Un aparat de ăsta, nou-nouț, merge la cinci bune, șase bune. Orice lucru merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care să ofteze adânc în timp ce-și bea cafeaua și asculta un chanson despre „sufletul poetului“. Cafeneaua Couillon atrăgea o anume categorie de tineri care erau îndrăgostiți de tot ce este franțuzesc. La fel cum tinerii ruși din Tokyo, îmbrăcați cum își închipuie că se îmbracă muncitorii lor, se adunau prin anumite baruri ca să cânte cântece populare rusești, și acești francofili se adunau în cafenele ca aceasta, cu berete pe cap și cu cărți sub braț, ca să ofteze după chanson-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Puzderie de oameni în jurul lor. La Paris, la Singapore, la Hong Kong, ca și aici, la Tokyo, trăiau destui oameni fără alt țel decât acela de a se agăța de viață. Mai erau lângă stație și alți ghicitori, tineri și bătrâni, îmbrăcați ca Higurashitei. Își așteptau răbdători clienții, la lumina palidă a dughenelor. Dacă Gaston ar fi ajuns cu zece minute mai devreme, ar fi putut să-l zărească pe Takamori într-unul din șuvoaiele de oameni care ieșeau din stația Shibuya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă, când la el și a dat până la urmă din cap în semn de aprobare. Bătrânul punea, fără îndoială, în aplicare sfatul pe care i-l dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu batista. — Ne culcăm? După ce-au întins așternutul pe rogojini, Endō și-a scos haina, cămașa și pantalonii, le-a împăturit și și le-a pus sub cap, după cum îl sfătuise pe Gaston. Apoi s-a întins pe saltea. Îmbrăcat, părea un bărbat înalt și slab. În lenjeria de corp, arăta mai solid. Dacă te uitai la el, nu-ți venea să crezi că scuipă sânge. A pus pistolul chiar în mijlocul așternutului, dând dovadă de precauția ce-i caracterizeazâ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și le vând turte din orez de douăzeci de yeni bucata. Sunt unii care nu-și pot permite la micul dejun nici măcar așa ceva... dar cel puțin sunt în viață. Pe o alee dintre două hanuri zăcea, ca mort, un bărbat îmbrăcat doar în cămașă. Era plin de noroi. — E bolnav? întrebă Gaston. — Nu. Nu și-a putut găsi probabil de lucru din cauza ploii și, neavând cei patruzeci de yeni pentru un pat, s-a culcat aici. Cred că se și droghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l căutați a fost deja omorât. Câinii vagabonzi nu sunt supuși aceluiași tratament ca cei cu stăpâni. În mod obișnuit îi ucidem chiar în ziua în care sunt prinși. Trecând de poartă, au văzut un birou mic în dreapta. Câțiva bărbați, îmbrăcați și iei în halate albe, stăteau la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reviste la modă? Purta pantaloni strîmți, cu talie joasă, cizme cu vîrful ascuțit și cămașă strînsă pe corp, iar În păr avea șuvițe roșii. — Eu sînt, firește, Emma, zise ea. Iar tu ești, firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui Dan mă inspectă din creștet pînă În tălpi, apoi se uită la Linda și izbucni În rîs. — Doamne Dumnezeule! exclamă el. Ce coincidență extraordinară. — Știu, m-am strîmbat. Mă simt ușor ridicol, de parcă aș Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de la Hennes, pantaloni de la Zara, pulovere de la Joseph. Acum, În ciuda faptului că ieșeam rar la restaurante ca Zuma, aveam o viață socială mai plină decît oricînd Înainte. Nu sînt genul competitiv, dar deseori m-am simțit ușor demodată și prost Îmbrăcată, În tovărășia iubitelor și soțiilor prietenilor lui, și hotărîsem să mă țin mai atent sub observație și să Încep să-mi cumpăr haine mai bune. Chiar dacă acestea erau la reduceri. Majoritatea prietenilor lui Dan erau foști colegi de școală. Avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cîtuși de puțin să-mi Înșel soțul. Am fost flatată, continui eu, dar atît. Dumnezeule, ai idee ce bine e să primești un compliment de la un bărbat cînd tu, după ce-ai născut, Încă te mai simți grasă și prost Îmbrăcată, iar bărbații nu se uită la tine sub nici o formă, nu flirtează cu tine și nu-ți fac complimente pentru că, În ochii lor, ești acum doar mamă și Încă una nu prea bună? Mă uit la Lisa și știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cîteva capricii, Îmi zic) și mă Întind În spumă, savurînd senzația Împachetării faciale și luxul unui răsfăț pe care nu mi l-am mai Îngăduit de cînd s-a născut Tom. După vreo două ore, abia de mă mai recunosc. Îmbrăcată În noul pulover de cașmir, care se presupune că era modul meu de a-i arăta lui Dan ce pierde, cu părul lucios și unduitor și cu machiajul ușor și proaspăt, arăt al dracului de bine. De fapt, aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-a venit de hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe toți, împlântându-le în piept pumnalele. Încă se zbăteau între viață și moarte, când au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a constatat tânărul care purta la centură și o dagă, uitându-se la căpetenia bandiților. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au închis gura, și el a continuat: - Pentru aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos-o din cortul regal pe trădătoare și au adus-o lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirea în pământ, rușinată nevoie-mare. - Femeia aceasta, a continuat regele, mi-a smuls câteva promisiuni. Voi veți fi cruțați. Veți veni cu noi până la hotarele noastre ca ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clatină, așa că folosim și știința secretă a lui Semjazà și practicăm vechile mituri. Eu eram precum Marcu s-a descris pe sine în cartea sa: „Atunci toți, părăsindu-l, fugiră care încotro; doar un băiat tânăr se ținu după el, îmbrăcat doar într-un cearșaf, și l-au oprit: iar el, desprinzându-se din cearșaf, scăpă de aceia gol pușcă“. Și Marcu a fost unul de-ai noștri. Acum câteva veacuri Marcu și-a trimis oameni de-ai lui care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus, nu era o piatră sculptată, ci argint gravat cu finețe. Trebuia să observi cu atenție ca să poți să prețuiești perfecțiunea semnului. Și totuși, ar fi trebuit să-mi dau seama mai demult, deoarece era la fel și în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am început s-o cercetez mai des, descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de imensa ei umbră vălurită. Mânca pâinișoare făcute cu miere și grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat printr-un gest pe novicele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
novicele care o slujeau zi de zi, am fost pur și simplu uluiți. În lumina candelelor, regina părea mai mult decât atrăgătoare. Regele a venit cu una dintre concubinele lui, în semn de batjocură față de soție; era frumoasă, dar vulgară, îmbrăcată prea luxos și bătător la ochi. Pentru Arioald noua stare a soției lui a fost egală cu primirea unei palme. Asta și fiindcă Gundeperga și-a pus la bătaie întreaga regalitate și făloșenie a sângelui său. Regele, știind că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
slujitor a venit să-l vestească pe Giuliano despre sosirea primilor oaspeți, doi senatori. Ne-am spălat pe mâini și i-am întâmpinat în odaia de studiu. Au mai venit apoi și alții, tot din partida albastră, bărbați și femei îmbrăcați luxos. Între ei era și o anume Teodosia, foarte frumoasă și care, așa cum ni s-a spus, trecea drept cea mai bună dansatoare a momentului; mie mi s-a părut neroadă. Pe la mijlocul seratei am tresărit, dovada cât de vie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
foarte frumoasă și care, așa cum ni s-a spus, trecea drept cea mai bună dansatoare a momentului; mie mi s-a părut neroadă. Pe la mijlocul seratei am tresărit, dovada cât de vie era încă experiența mea cu avarii. Au intrat trei, îmbrăcați și înarmați ca niște prinți ai acelei nații. Am priceput apoi că erau tineri romani deghizați. Uimirea mea nu s-a oprit aici. Au venit și doi indivizi care păreau longobarzi adevărați. Giuliano, văzându-mi mirarea, mi-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă mai puține hohote. Se înțelegea că locuința lui Giuliano, deloc dragă verzilor, le era impusă de stăpân. Flaviano, neîngăduindu-și să-l contrazică pe senator, dar simțindu-se jignit, și-a vărsat mânia pe alții. - Cine este cucuveaua aia îmbrăcată ca un coate-goale? a întrebat el arătând spre Calinic. Prilej să-mi fac un dușman și la Bizanț, căci n-am izbutit să-mi țin gura: - Unul care trudește cu capul mai mult decât lucrezi tu cu fundul, circarule, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care să-i asigure autonomia. Din atrium am fost conduși la cancelaria principală, unde ne aștepta Giuliano. După ce-am traversat Triconca și Magnaura, iată-ne în Chrysotriklinios, marea sală a tronului, cu cupolă și în formă octogonală, având pereții îmbrăcați în prețioase covoare de Persia și cam douăzeci de gigantice candelabre de aur. Tronul însuși era în întregime de aur, încrustat cu pietre prețioase și flancat de doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui Venus; cu ele a acoperit San Pietro. Aceasta este doar una dintre marile sale lucrări. Adevărul este că Vaticanul era un loc urât și aproape pustiu. Singurele edificii care meritau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau deseori hainele, fiecare având câte două rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin se alesese și cu una după cap. De ce-ai făcut asta? Îl Întrebase Camilla privind urma roșie a celor cinci degete care ardeau pe obrazul lui. Tâmpito, pentru tine am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]