6,312 matches
-
ușor, obosit de-atâta umblet printre gânduri care dor. Iar cand liniști grele-atârnă din flori de salcâm gâtițe, în parfumul cel de smirna gândurile tac smerite. Și când gândurile tac, n-am melancolii năuce, nu mă cert și nu mă-mpac, iar regretele-s caduce. Ce mai liniște pustie mă-nconjoară cu duiumul. Gândul tău de-ar fi să vie, n-ar găsi-n liniște drumul. Se-așterne liniștea-n straturi; dorul tău, chiar de-mi da ghes, nu-i deschid
IT S, OH, SO QUIET! de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340111_a_341440]
-
să fie pus, din aceasta cauză, la zid? De același roșu, Apus, dintotdeauna? Vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați acordat această audiență virtuală. Și chiar dacă am stat de vorbă doar cu Zidul, de sticlă, sau cu mine însumi, sunt împăcat. Cel puțin am încercat. O cuminicare? Comunicare?. Liberă? Ani nenumărați, fericiți, și multă sănătate! Uitasem. M-am gândit mult care este cea mai frumoasă amintire a mea, din Rusia. Eram în autocar. În față. În spatele conducătorului de grup. Parbriz larg
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
când îl pierzi, cănd nu-l mai ai, cănd elementul de comparat a dispărut, când nu mai ai ce să pui în locul lui. Ce faci în această situație, te dai bătut, cedezi? Unii da. Dar nu aceasta este soluția. Te împaci cu tine, iti urmezi karma, nu repeți greșelile făcute, cauți bucuria în tot ce-ți iese în cale, o floare, un copil, un cuplu de tineri, o pâine, un pom înflorit, un zâmbet. Suntem efemeri, suntem în trecere prin aceste
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
De multe ori ne și certam după, mai ales după „Cum se numeau cei patru Beatles-i” unde el era și traducător, și regizor, și interpret. Tot căuta perfecțiunea și eu nu mai înțelegeam ce vrea de la mine. Până la urmă ne împăcam. AMI: Moțu este parte din istoria noastră socială, cumva. MM: A fost un om al Renașterii printre noi, o foarte scurtă bucată de timp. Era viu, și adevărat, și de aceea îmi e atât de dor. Atunci când mi-e dor
În amintirea lui Florian Pittis Nu sunt Turnul Eiffel Luni 5 oct TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339383_a_340712]
-
o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată, șopti el, eu nu te-am părăsit niciodată, știi bine... Nu ți-am făcut nici un rău, nu te-am chinuit cu nimic și îmi pare bine că te-ai împăcat cu mama... dar de ce nu vorbețti și cu mine? Crezi cumva că d-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat? ... știu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
De hai-hui. Să crească și să descrească. Poate la luminile disperate ale acestui far, corăbiile oamenilor viitorului vor învăța să greșească mai puțin. Să nu cenzureze iubirea lui Romeo și a Julietei. Să nu cenzureze naivitatea credinței, bietei. Să îl împace pe Cioran cu Apostolul Pavel. Pe Hristos cu Tatăl. Doamna Ponza să își găsească identitatea în mama. Este bine ca Marină să învețe de mică să-și achite biletele la Teatrul Național. Este un exercițiu de calmat regretele. De mai
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
Mary Jane Murray. În conformitate cu dorința parintilor, Joyce ar fi trebui să fie preot, el a învățat la mai multe școli iezuite și a fost înscris la University College Dublin, unde a studiat filosofia și limbile străine. Joyce nu s-a împăcat niciodata cu Biserica Catolică. Pleacă pentru a studia medicina la Paris. La Paris este profund influnțat de simbolistica literară; din motive economice revine la Dublin. La întoarcerea sa, a lucrat ca profesor particular. In vara lui 1904 o întâlnește pe
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
o cale de acces la misterele spirituale ale credinței. Alături de aceasta, pe itinerariul definitivării unor certitudini spirituale se află preotul Daniel Arvatu. Cei doi se îndrăgostesc și la înapoierea în Coveia decid să se căsătorească. Ioana ajunge, astfel, un om împăcat cu sine prin credință. Pe de altă parte, atenția epică se concentrează pe întâmplări de rezonanță în Rudari. Situații cu conținut revelator pentru mentalitatea, principiile, valorile și acțiunile oamenilor satului actual sunt așezate la baza unei psihologii duale. Se conturează
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
Scarlat (căsătorit cu Ioana) are o fiică, Florina. Aceasta este prietenă cu George Paraschiv și intenționează să se căsătorească. Este violată de trei pușcăriași, iar George nu mai vine în pețit. Are loc ruptura. Ulterior, lucrurile se aplanează, tinerii se împacă și părinții dau semne că acceptă împăcarea. Același mecanism al rupturii-împăcării îl regăsim și în alte tipuri de relaționare decât cea erotică: în împărțirea pământurilor, în ideatica politică, la revenirea din străinătate etc. Mărin Croitoru îi spune Georgetei Cioroianu (sora
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
acceptă împăcarea. Același mecanism al rupturii-împăcării îl regăsim și în alte tipuri de relaționare decât cea erotică: în împărțirea pământurilor, în ideatica politică, la revenirea din străinătate etc. Mărin Croitoru îi spune Georgetei Cioroianu (sora Ioanei Scarlat): „Vreau să mă împac cu taica, mă duc la el acum” (p. 150). Vasile Geambașu se bate cu fratele Ilenei, Radu Scarlat; apoi se întâlnesc cu bucurie: „De parcă nu se întâmplase nimic (...) uitaseră bătaia și ura” (p. 158). În raport cu satul, oamenii trăiesc un timp
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
cu fratele Ilenei, Radu Scarlat; apoi se întâlnesc cu bucurie: „De parcă nu se întâmplase nimic (...) uitaseră bătaia și ura” (p. 158). În raport cu satul, oamenii trăiesc un timp rapid: „timpul trecea repede” (p. 107); de aceea, ei se ceartă și se împacă rapid. Una dintre realizările notabile ale romanului o reprezintă fixarea epică a unei lumi așezată în principii, valori și obiceiuri tradiționale: iertarea, încrederea, înțelegerea, onoarea și împăcarea. Observația prozatorului se îndreaptă spre un univers în care se poate trăi și
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
cascador al oaselor...după cum ori de câte ori Nae Girimea se repede asupra altei măsele a agentului fiscal pare că temeliile naționalului se cutremură sub pulpele și cleștele unui Hercule... Totul e bine când se termină cu bine”. Dom’ Nae lămurește afacerea, îi împacă pe toți, dându-și întâlnire, estimp, pe ascuns, cu fiecare femeie: cu Didina, la 17, cu Mița, la 19... Trupa craioveană și-a luat rămas bun pe scenă de la conu’ Iancu, privind ironic din cercul cu stele european. Își lua
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
deznădejdii este exprimată cu dezinvoltura muribundului, a celui care, amenințat de o boală imprevizibilă, cea de inimă, nu mai are motiv să fie circumspect, nemaifolosindu-i la nimic abținerea, dimpotrivă, spovedania (către semeni și rabin) îl va ajuta să se împace definitiv cu propriul sine. Două planuri se disting: unul, al evenimentelor, care atât de bine ar fi putut deveni realitate și nu s-a întâmplat, altul, al suferinței, al deplângerii morții lui Rebecca, al părerii de rău că lucrurile, prinse
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
fire. Uneori, credeam că trăgea cu urechea la ce se vorbea în șoaptă, prin casă. Când ne certam din te miri ce, era întotdeauna gata să sară din cuie, dar se abținea, zâmbea trist și știam că trebuie să ne împăcăm, să ne iertam între noi. Bărbați și femei, profesori cu diplome universitare sau numai țărani cu șapte clase, ai mei, toți I se rugau Lui și seara și dimineața. Cei mai mulți îi pretindeau de la obraz bani în pungă, apoi, sănătate, să
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
sigur că-l voi duce și pe-al doilea până la capăt. -Nu-ți face gânduri negre, nene! Toți suntem obosiți că ne zbatem pe-aici de vreo trei zile, dar mata le duci grija de câțiva ani, a căutat să-l împace cu ideea Sandu. -Nici n-am dormit azi-noapte. -Bucuria zilei de azi a contat și ea. Au fost oameni care au pățit mai rău în asemenea momente, a continuat Sandu să-l încurajeze. Auzindu-i vorbind, de el s-a
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
lui Trump, Ivanka, si ginerele lui vor avea foarte multă putere, au primit poziții oficiale. Mulți oameni nu au curajul să-și spună opinia în fața lui Trump. E puțin diferit cu familia, nu îți poți concedia familia. Cum se va împăca felul de a fi al lui Trump cu responsabilitățile de la Casa Albă? Este extrem de neconvențional, chiar și în viața privată, soția lui nu locuiește cu el la Casa Albă, sfidează convențiile. Dar este cu totul altceva să faci acest lucru
„Trump răsplătește loialitatea. România a fost un aliat loial Americii”. John Florescu, despre cât de bun va fi noul președinte al SUA pentru România () [Corola-blog/BlogPost/339033_a_340362]
-
primite din partea comisiei de doctorat, dar și de la critici de specialitate care au ținut să fie prezenți la acest important moment din cariera ta profesională. Un drum lung, abordat din diverse dimensiuni interculturale. În acest sens, te întreb cum se împacă toate acestea cu literatura? George Filip:Așadar, ne aflăm în fața unei tinere doamne extrem de ambițioase și, totodată, foarte încredințată muncii ei, care îmi dă curaj să sper că România nu e chiar în “moarte clinică” și că se mai nasc
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
totul, concentrează totul sub un singur cap: El, și aceasta este marea taină că: „păgânii sunt împreună cu noi martori ai aceleași făgăduințe”. Mântuitorul nostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel și păgâni. Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacă totul și ceea ce este pe orizontal și pe vertical. Misiunea sa este a chemării, a slujirii și împăcării. Referințe speciale avem la Sf. Ap. Și Ev. Matei - cap.10 și Luca - cap. 9 din ele rezultă legătura indisolubilă dintre evanghelizare
ELOGIOASĂ VORBIRE ŞI EVOCARE DESPRE BISERICA ŞI COMUNITATEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN LOCALITATEA TRIA, COMUNA DERNA, JUDEŢUL BIHOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340860_a_342189]
-
încă destui pe planetă. Chiar prea mulți se spune. Simțirea mea de mai devreme riscă să cadă în derizoriu. Cer chelnerului îngăduința să mai rămân puțin, să-mi închei lucrarea, să nu se deșire ca un pulover rămas neterminat. Mă împac în gând cu vecinii mei de viață, trăitori de nevoie printre neamuri străine. Imitațiile, inevitabile, își arată falsul. Până la urmă n-au adus decât puțin zgomot, un accent adoptat mult prea ușor, puțină impolitețe confundată cu libertatea, copii născuți pentru
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
se luau la bătaie, se împingeau cum le venea și se pocneau de mama focului, dar când unul din ei țipa mai tare, ,,au! auuu!'', celălalt se potolea și se îngrijora. Se luau apoi în brațe, se pupau și se împăcau. Bunele se uitau la ei și își făceau cruce, după care strigau una la cealaltă: - Marieee! Ăștia doi, iar se bat! - Lasă-i Călino, lasă-i să se omoare un pic, că pe urmă, iar să joacă și să pupă
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
ca îs ca frații și că nu-i frumos, și știi ce-mi spune? - Ce-ți spune, Călino? întreba Maria curioasă și încruntându-se. - Da care-i treaba matale, buno? Ce-ai cu noi? Că noi ne batem, noi ne-mpăcăm. Vezi-ți de treburile matale, de gătit și de curățit, și asa, și noi ne vedem de-ale noastre! - Măăă, să știi că și Ghiță spune tot cam asta, așa că să-i lăsăm în pace, nu? - Nu, nu-i lăsăm
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
nu să mai bat, ce zici? - Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrățișați, pupați și împăcați. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simțeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia și ei o luau la fugă țipând, lăsându-le pe cele două bunici să râdă. Ehei! Și câte amintiri din astea mai avea Damblagiul în suflet! Dar nu avea acum timp pentru ele
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CÂND VORBELE SUNT MARI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Îți scriu să te împac viața-i aceeași - o conspirație între adevăr și fals și poate... că lumea-i un copac roditor când vorbele sunt mari și soarele blând? unii te vând îndată ce luna coboară în fântână izvoarele tale le-au fost la’ ndemână pe
CÂND VORBELE SUNT MARI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341345_a_342674]
-
și poate... că lumea-i un copac roditor când vorbele sunt mari și soarele blând? unii te vând îndată ce luna coboară în fântână izvoarele tale le-au fost la’ ndemână pe vreme de secetă și-ndoială... îți scriu să te împac ce mare eroare... să cazi la’ nvoială cu abisul (iubitor de pulberi, de fulgere frânte) cu mâna străină ce te-a smuls din rădăcină și necuvântului te-a dat spre „îmbălsămare” fără podoabe și fast.... coboară înserările-n fântână și
CÂND VORBELE SUNT MARI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341345_a_342674]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NEDREPTUL MEU Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 767 din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nedreptul meu Venind pe lume eu plângeam Și nimeni nu putea să mă împace; Era prea albă ziua agățată-n geam, Era, mai zic și azi, prea multă pace? Din care lut am scăpărat, Ori din care strălucire de inel ? În palma mea de prunc e fixat în cuie Himeric și înfrânt zbor de
NEDREPTUL MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341379_a_342708]