17,154 matches
-
este ceainăria dumitale. Fiți sigur, nici nu mi-am luat țigările ca să nu mă ispitească ideea. Este destul de aproape, o asigură, sper să vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foșnet un noian de frunze. Și totuși, spuse femeia, nu ocup decât un loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridic din pat la limita răbdării, furia îmi scoate pufnituri grele din plex, mă abțin, mă abțin să mă manifest, mă uit la el furioasă de pe marginea iubirii, ce vrei de la mine, nu mai înțeleg, nu e cu mine, mă împinge să-l las în pace, mă respinge ca și cum dai un câine din pat, hai, zice puțin speriat, adormit, văzându-mă, hai, iartă-mă, cu ochii închiși, dacă mai poți să asculți atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la Brăila, după ce îl trăsesem de mână din taxi ca să nu plece, mama lui fusese la spectacol și îl aștepta acasă, dar eu ajunsesem la faza că trebuia să-l târăsc fizic ca să stea. Acuma pleacă, pleacă, i-am zis, împingându-l cu picioarele. Go! Fuck yourself! Căcat, habar n-am de ce ajung să înjur în engleză când mă enervez și tot așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu, fără control și la limită, când mă voi întoarce singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fundă roșie la gât, de la un buchet de flori, de căcat, noaptea a vrut să iasă despuiat pe holul teatrului și l-am luat căzut de prin baie, se sprijinea de pereții laterali ai holului și cu o mână mă împingea de cap când am vrut să-l ajut, go... Faci urât când te îmbeți, i-am spus în hotel, pe burtă, pe bune? Da, faci nasol, de fiecare dată mă împingi, mă dai la o parte. Am venit pentru că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pereții laterali ai holului și cu o mână mă împingea de cap când am vrut să-l ajut, go... Faci urât când te îmbeți, i-am spus în hotel, pe burtă, pe bune? Da, faci nasol, de fiecare dată mă împingi, mă dai la o parte. Am venit pentru că m-ai chemat, pentru că mi-a fost dor de tine, eu călare peste el și negrul ochilor aproape, și mie mi-a fost dor de tine, ești un om frumos, Toni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de toți pereții când sună nevasta... da, puiule, vin acum... de față cu mine... ieșim pe stradă, ne luăm la revedere, pa, zic, te sun... și privește speriat... vreau să-l pup, dar nu pe gură, pe obraz... m-a împins! știi cum s-a ferit?!? Bianca face ochii mari din centru... știi cum s-a ferit? sună tu, pula! că eu nu te sun să te deranjez, că poate ești cu nevasta prin preajmă, da’ sună dacă nu vii... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te folosești de mine doar ca să-ți mai alini orgoliul rănit. — Ba nu. — Ba da. Fiindcă nici o altă femeie nu mai e disponibilă atât de devreme într-o dimineață de duminică. — Ellie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Pe care i-am încurajat-o. Dar nu-i vorba doar de cronici. Cea mai mica ofensa, reală sau imaginara, îl aruncă în brațele disperării. Gândul că Din adâncuri nu i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă în hohote. Ușa dinspre vestibul se deschise, lăsând să se vadă figură îngrijorată a lui Șam. Adrian porni spre Eleanor, vrând s-o aline, dar Șam, mai rapid, îl împinse la o parte. — Ellie, ce s-a întâmplat? o întreba el, trecându-și brațul pe după umerii ei. — Hei ce faci? îl lua Adrian la rost. De ce plânge de sare cămașă pe ea? Nu te privește, zise Adrian. Încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
astea. Cum să spun... îi ajută să fie mai repede maturi! Se scurtează copilăria, înțelegi? Îhî, zise ea aproape plângând. N-o mai puteam suporta așa. După ce că îmi răpea timp prețios, nu îi lăsa nici pe ceilalți să intre. Am împins-o către ușă. Și ca de obicei am pus-o să-și scrie numele pe tabel. Plângea. Spuse: Îmi pare rău că nu ne vom mai revedea... La revedere... sau mai bine zis: adio! Amuții. Mă uitai bine pe tabel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva decât cifre pe două coloane Într-o aliniere severă, dincolo de care nu putea domni decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la bază le Însumau pe cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui pân cap, acolo sub căciula lui neagră, că dă barbă ce să mai vorbim... Îl mai și Împingeam, că mă Împingea și pă mine alții, da' iel nimic. Ceva, acolo, pardon, scuzați! Tăcea și zâmbea ca mama când făceam o prostie. Mișca Însă buzele, ce-i drept. Tot așa fac iei și la mânăstiri pă unde i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui pân cap, acolo sub căciula lui neagră, că dă barbă ce să mai vorbim... Îl mai și Împingeam, că mă Împingea și pă mine alții, da' iel nimic. Ceva, acolo, pardon, scuzați! Tăcea și zâmbea ca mama când făceam o prostie. Mișca Însă buzele, ce-i drept. Tot așa fac iei și la mânăstiri pă unde i-am văzut Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu unul, Îi Împingea ca pe niște schiuri. O mișcare nu tocmai ușoară dat fiind faptul că transporta În chip de tranzistor un aparat „Delta” cândva cumpărat În rate. Ninsoarea scăzuse În intensitate. Zăpada măsura o jumătate de metru, pe alocuri chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de data asta nu se va mai Întoarce. 28. Bună seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prevestitoare. Părea mai degrabă un vis pe care el Îl reducea la două cuvinte „baise-moi”, spuse În diverse moduri, de la țipăt la bocet, de la rugăciune la somație, dar niciodată În germană, niciodată În română, În timp ce picioarele ei lungi și puternice Împingeau În peretele Înclinat al mansardei, gata să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina partea a doua Imperialului, Adagio un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale tipului cu ochelari. Anume ca nimeni să nu vadă cum se Întăresc și se destind mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să nu se transforme Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asemenea foarte grea. M-am întors stângaci în prag, încercând să nu lovesc de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte din lumea asta îmi provoacă durere. Am ridicat piciorul pe sub masă și am încercat s-o împing. Ea îmi ghici gândul și lăsă scaunul jos pe toate cele patru picioare. — Copilăros, zise. Mai târziu în aceeași seară, ne-am trezit discutând cu un cuplu de excursioniști din Londra. Pe-atunci eram plecați de acasă de aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din cealaltă parte a insulei. Asta îmi ajunse ca să ridic ochii din pahar, clipind. — Ce? Ea puse ghidul turistic pe masă și-și trase ochelarii de soare pe vârful nasului. — Trezirea! — Știu, am zâmbit. Cred că-i din cauza căldurii. Își împinse ochelarii la loc și, preț de o secundă, se uită țintă la mine. — Ar cam trebui să-ți conservi energia, Sanderson. Nu-mi ești de nici un folos în starea asta. M-am prefăcut jignit. — Doar asta sunt pentru tine? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Când m-am apropiat, fata s-a ridicat în capul oaselor ca să caute ceva în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-a urcat în gât. — Clio. Clio Aames se opri din ceea ce făcea, se întoarse și își împinse ochelarii de soare, ca o bentiță, peste părul lung și negru. — Fi-r-aș a naibii să fiu ei, zise ea. Uite cine a venit. Am ajuns sub copac și m-am aplecat, iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]