2,200 matches
-
din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau masa Împreună la un restaurant, prostituata se plînge, nu foarte deprimată, că singurii bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează sau ce face ea acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că ni-l desenează pe Sașa, un saxofonist Înalt și slab, bîntuit de geniu, și ca atare complet necunoscut dar intrînd des În crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori de la poliție. Doi oameni Înspăimîntător de diferiți, așadar condamnați să nu se poată Întîlni decît prin, și aici pe sărite, straturile primare ale vocabularului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați, ni se spune, detestați de toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales jazz, dar și giga și gavota foarte la modă pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limbi ? Nu-i imposibil, avînd În vedere că Amanda a scris-o la 28 de ani, cînd se instalează o insuportabilă mîncărime pentru acte În aproape unsprezece limbi. Mai ales că-i franțuzoaică. Farah fosta soție a lui Șimon se-mprietenește cu Jenny nevasta lui Peter ziaristul american care-a lăsat-o gravidă pe Naema ultima iubire a lui Alfred care este prietenul lui Șimon. Așa cum e firesc, Șimon (cizmar) și Alfred (român) sînt ultimii doi evrei din Kabul. (Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucru în odai-a mea. Mă sfiisem întîi să luăm lecțiile în odaia mea și propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mantu, vine acum din Delhi, unde era, profesor secundar, ca să ocupe un post de lector în Government Commercial School. Pare să aibă treizeci de ani, e scund și slab, și locuiește într-o cameră vecină cu a mea. Ne-am împrietenit foarte repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu știu ce rău și se teme. E un băiat bun, care vorbește englezește închizînd ochii. Râde mult." "Ceremonia mariajului lui Mantu, începută
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cer de soție. Am să le spun că ne iubim, și d. Sen nu poate să ne refuze. Știi cât de mult ține la mine, ai văzut cum el însuși m-a adus în casă, m-a îndemnat să mă împrietenesc cu tine. Nu mai continuai, căci Maitreyi dădea semne de o suferință și de o turburare neașteptată. Mă apropiai iarăși, încercai să o iau în brațe, dar se împotrivi. ― Tu nu știi un lucru, îmi spuse. Nu știi că noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
afle ce făcea, unde se ducea, pe cine vedea, dar până la urmă, s-a convins și el că, oriunde ar fi existat acest Adrian, el nu se afla în București. Evident, doctorul știa - și știa asta de mult, de când se împrieteniseră - unde locuiește Leana. Probabil că era unul din puținii care-i călcaseră în casă. Dar nici el n-a spus nimic... Și, pentru mine, adăugă cu un alt glas, unul din lucrurile cele mai misterioase ale acestei povești e și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avea o memorie extraordinară și-i plăcea să povestească. Fusese pe vremuri institutor sau cam așa ceva, și se spunea că, după ce-o ascultase pe Leana la "Floarea-soarelui", venea acolo în fiecare seară, și, fiind om în vârstă, Leana se împrietenise cu el și-i povestise multe. Dar când detectivul L-a rugat să-i spună ce-și mai aduce aminte de Leana, omul s-a codit. Își închipuia, poate, că e vorba de o anchetă judiciară și îi era teamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să anunțe pe nimeni. Nu cred că e în toate mințile. Intră în vorbă cu oamenii și se prezintă contele de Saint-Germain... Își reaminti de această întîlnire când observă că, într-un chip ciudat, scenariul începe să se repete. Se împrietenise în acel an cu Linda Gray, o tânără californiană care, între altele, avea, pentru el, marea calitate de a nu cunoaște gelozia. Într-o seară, pe neașteptate, când încă nu umpluse a doua ceașcă cu cafea, îi spuse: - Am aflat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am fost trimis corespondent în România... Chiar înainte de a junge la București, învățase românește, atât cât îi trebuia ca să poată citi și ca să se descurce singur pe stradă și prin magazine. A avut norocul să-l cunoască, și să se împrietenească, destul de repede, cu doctorul Gavrilă, în posesia căruia se găseau albumul de familie și toată documentația adunată de Profesor. - Ce articol extraordinar aș fi publicat! Omul reîntinerit prin trăsnet! Cu fotografii, cu documente, cu declarațiile profesorului Roman Stănciulescu, ale doctorului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
discute în interviu; se mulțumise să citeze concepțiile clasice indiene, de la Upanishade la Gautama Buddha, referindu-se de asemenea la câteva interpretări contemporane, mai ales la comentariile lui Tucci. Reușise să-și păstreze anonimatul; era un tânăr orientalist, care se împrietenise de curând cu Veronica. Reușise mai ales să-și păstreze aceeași figură pe care începuse s-o construiască în august, cu părul adunat pe frunte, cu o mustață blondă, groasă acoperindu-i buza de sus. În seara când rămăseseră singuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umbla purtând în cap povara gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face Zâna mea când sunt eu plecat? Nu care cumva...” se întreba Mitruță. „De o bucată de vreme s-o împrietenit la cataramă cu vecina Crenguța, nevasta lui Iordache. Nu știu cum se întâmplă, dar prea des îl găsesc pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
om de știință, un biolog, care se numea Hirohito și era împăratul Japoniei. Voia neapărat să-l cunoască pe creatorul Ierbarului Complet al Munților Carpați și l-a invitat în Japonia. Un alt cap încoronat, cu care Grădinarul s-a împrietenit, e Regele Razei de Soare. Acesta are două fiice gemene, Clorofila și Hemoglobina. Și el și gemenele se bucură de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Crawford. Și bunica ta la un moment dat. Dar nu și acum. El locuia de multă vreme În Newtongrange. Crawford nu se Înțelegea deloc cu tatăl tău vitreg, Ian Robertson. Ăsta a fost un pentru tine motiv suficient ca să te Împrietenești cu el iar el te-a inițiat În breasla străveche și nobilă a francmasoneriei. Într-o noapte, cînd era beat, ți-a istorisit adevărata poveste a tatălui tău natural. Nu era mort 000000000000000000000000000000000000000000000000 Aud vocile și apăs butoanele de pe telecomandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scuteau de vorbit cu celelalte mame, mult mai pricepute ca mine la tot ce ținea de creșterea copiilor. Nu le făceam față, eram pe dinafară, s-ar fi prins, cărțile erau un bun pretext pentru eschivă. Cu vremea m-am împrietenit cu ele, au înțeles că tot cititul ăla era treaba mea, „n-are încotro, săraca“, eram profesoară la Universitate (mult mai târziu au aflat că sunt și scriitoare). Ca să scriu, o vreme m-am dus prin cafenelele de lângă casă (alea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
învețe pentru a da diferențele pentru liceu, să obțină și diploma de bacalaureat, considerând că liceul era un stadiu superior de instruire, deși deja absolvise o instituție similară. În pluton avea un student basarabean, refugiat în România, cu care se împrietenise. Relația se dovedi de bun augur, studentul îl ajuta să învețe la trigonometrie, parte a matematicii care nu se studia în școlile normale. Stăteau în aceeași cameră și discutau până la ore târzii din noapte. În conac îi surprinse cutremurul. Ioan
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și exemplul personal fiind hotărâtoare uneori. În mod obișnuit era repartizat cu plutonul de mitraliere la una dintre cele trei companii de pușcași din Batalionul III, ca întărire. Comandantul batalionului era un locotenent, tot învățător în civilie, cu care se împrietenise. Amiciția îi ajutase pe amândoi. După fiecare luptă urma o liniște nefirească, pe timpul căreia se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Toader. ― Unde ai văzut, la ruși, lucru fără normă? - a răspuns bătrânul, după care a continuat: Vaniușa, tractoristul, era un tip șugubăț și prietenos. Îi cam trăgea cu nașparlia. Tot timpul avea asupra lui bidonul plin cu samahoancă. M am Împrietenit cu el. Când mă vedea, mă Întreba de departe: ― Șto tî delaeși, Costea? Idi siuda! Și, scoțând bidonul de la șold, mi-l Întindea: ― Pajalusta, Costea... De multe ori, când pleca, mă lua cu el o bucată de drum, să-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul” - paznicul meu - am Început să mă Împrietenesc. Într-una din zile, În drum spre gară cu remorcile doldora de bușteni, accelerez motorul de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să le placă la copii, că altfel nu le cumpără nimeni. Deci vânzătorul acela le dădea viață din nou. Nu era un vânzător de jucării, ci un vrăjitor de jucării. El le dădea suflet din nou, și ele se puteau împrieteni cu alți copii, dacă își găseau copilul potrivit. Și atunci jucăriile din pod s-au dus la Vânzătorul de jucării, care era Vrăjitor. Și i-au spus: - Le dai la toți copiii care trec pe aici câte o jucărie, ca să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
placă la copii, și atunci bebelușii care treceau pe acolo primeau câte o jucărie pe gratis, că ei nu aveau bani și munciseră jucăriile pentru prețul lor. Și dacă vrăjitorul le-a dat viață la fiecare, fiecare jucărie s-a împrietenit cu câte un copil. Și, tocmai atunci, zece copii s-au născut. Ei erau la început, așa că aveau nevoie de jucării. Le-au dus mai întâi niște jucării mici, ca pentru bebeluși, pe care le aveau în pod. Și apoi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții interesante. Victor era destul de tomnatic, dar prin ținuta sa apărea ca un domn distins, manierat. În zilele ce urmară, Olga dobândi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]