6,395 matches
-
cea mai mică idee... SAINTE-BEUVE, Caiete din l847 Zilele trecute, am dat peste un carnet cu adrese de dinainte de război. La fiecare pagină, a trebuit să pun cruci și precizări sinistre: Exilat... Dispărut... Mort... Ucis în luptă... Împușcat de inamic... Împușcat de ai săi... ALFRED FABRE-LUCE, Jurnal din Europa l946-l947 I Am trăit mereu cu certitudinea că acea casă care le adăpostise dragostea, iar mai târziu nașterea mea, era mult mai aproape de noapte și de constelațiile ei decât de viața acelei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
căruia se strânseseră toți. Nikolai întinsese gâtul, nemaiputându-și stăpâni curiozitatea. Mașinăria dădea afară o panglică lungă, de hârtie, de care comisarii trăgeau, citind-o ca pe un ziar: „Iată! Acum e limpede, anunțase o voce invizibilă dindărătul ușii, citiți: împușcați-i ca pe niște dușmani ai revoluției, afișați în locuri publice...“ Nikolai înmânase scrisoarea, sărise pe cal și, părăsind curtea, îi văzuse pe „dușmanii revoluției“, pe care-i duceau îndărătul clădirii. Nici nu mai știa câte execuții de felul ăsta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu înseamnă că trebuie să-și revizuiască atitudinea, ci mai degrabă că este obligat să-și asume deciziile, chiar dacă (și mai ales dacă) ele coincid cu ceea ce alții așteaptă de la el. Pușca are și o semnificație de pedeapsă. Vinovații sunt împușcați. Se poate deci ca în visele respective să fie evidențiată culpabilitatea, fondată sau nu, simțită de către persoana în cauză. Secure Securea exprimă separarea directă și brutală, dar necesară pentru înălțarea spirituală a omului. Ea rupe pentru a elibera sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prezența sa în scenele prinse în direct, în acele exclusivități (scoops) și în angajarea lui în inima acțiunii. La moartea sa, în mai 2000, Reuters a redifuzat una dintre depeșele care îi plăceau lui Schork: «Îndrăgostiții din Sarajevo mor îmbrățișați, împușcați de lunetiști». Doi tineri îndrăgostiți (el sârb, ea musulmană), ca eternii Romeo și Julieta, au murit unul în brațele celuilalt pe un pod din Sarajevo. Acest text, puternic și banal în același timp, evocă și transpune ceea ce a devenit un
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”. Publicând de la Ambigua, Stăniloae Împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai Întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînoadă proiectul traducerii operelor lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cont propriu și cu mari riscuri, precum toate celelalte personaje ale autorului, tânărul încercase să evadeze din lagărul totalitarismului trecând Dunărea înot, alături de femeia care îl iubea, evreica Estera, dar nu reușise decât să se reîntoarcă acasă, după ce femeia fusese împușcată. Scris în condițiile libertății depline de expresie, romanul numește clar termenii antagonici: în socialism, pe de o parte sacerdotul adevărului ființei sociale și sentimentale - Matei Popa, iar pe de altă parte urmăritorul securist, necruțător până când va fi el însuși amenințat
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
ei, Raluca, pentru care pregătiseră rock-ul, care se cântă nu se mănâncă!? Am renunțat, mai ales că Raluca m-a recunoscut de când m-a crescut cu biberonul când eram mic, singur în pădure, fără părinții pe care i-au împușcat vânătorii în fața mea. Vulpea: Și ce facem, mâncăm gâze, șopârle și rădăcini și, la doi pași, o gospodărie plină de găini?! Lupul: Pădurarul nu glumește când pune mâna pe armă și trage. Știi ce-a pățit bunica ta, Dumnezeu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
moment dat, Nelson, care se agita printre luptători, s-a aplecat în față și a căzut în genunchi. A întins brațul stâng către căpitanul vasului, Hardy; cel drept îi fusese amputat după bătălia de la Santa Cruz, în 1797. - M-au împușcat în șira spinării - a mai apucat să spună. După trei ore, a murit. După această victorie scump plătită, Anglia a obținut controlul maritim în zonă pentru o vreme de 100 de ani. Ca orice mare om de stat - comandant de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mult din scutece -, Milton și Tessie căzuseră de acord că Își doresc o fetiță. Capitolul Unsprezece tocmai Împlinise cinci ani. Găsise de curând În curte o pasăre moartă și o adusese Înăuntru, să i-o arate mamei. Îi plăcea să Împuște, să dea cu ciocanul, să spargă lucruri și să se ia la trântă cu taică-său. Într-o casă atât de masculină, Tessie Începuse să se simtă În plus ca femeie; se vedea, peste zece ani, prizonieră Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O să stau eu de vorbă cu niște oameni. Trecură din nou prin sala. Zizmo se opri și privi În jos, cu subînțeles. ― Nu mi-ai complimentat covorul din piele de zebră. ― E foarte frumos. ― L-am adus din Africa. Am Împușcat-o cu mâna mea. ― Ai fost În Africa? ― Am fost peste tot. Ca tot restul lumii din oraș, se Înghesuiră Împreună. Desdemona și Lefty dormeau Într-o cameră situată exact deasupra dormitorului Linei și al lui Zizmo și În primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să nu mori de Încântare, Îi spuse Zoë fratelui ei. ― De ce nu-ți ții gura? ― Nu te Înfuria pe mine, spuse ea, oarbă la ceea ce avea să-i aducă viitorul. Nu eu mă mărit cu el. Ar trebui să mă Împușcați mai Întâi. ― Dacă vrea să se mărite cu un preot, spuse Milton, să se mărite cu un preot. La naiba cu ea! Roșu la față, se ridică de la masă și o luă la goană În sus pe scări. Totuși de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fix. Ești liber. Asta Îi spusese comandantul. Doar atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căliți În lupte, care știu să folosească forța În mod adecvat. Dar cu Garda Națională e altă poveste: luptători slăbiți, care au fost chemați de la casele lor Într-o luptă iscată brusc. Sunt lipsiți de experiență, speriați. Înaintează pe străzi, Împușcând tot ce mișcă. Uneori merg cu tancul până pe peluzele din fața caselor. Intră pe verandele oamenilor și le dărâmă pereții. Tancul din fața Casei Zebrei se oprise momentan. Aproximativ zece trupe Îl Înconjoară, ochind un lunetist aflat la etajul al patrulea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi dau eu seama ce se Întâmplă, fața lui era lângă a mea. Așa că până la urmă am făcut-o și eu. M-am aplecat, am Închis ochii, mi-am desfăcut buzele și l-am lăsat pe Jerome să-mi Împuște În gură un jet de fum lung și murdar. Fumul mi-a umplut plămânii, care au Început să mă usture. Am tușit și i-am dat drumul afară. Când am deschis ochii din nou, Rex ținea Obiectul de după umăr. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mara? Da. Sper că nu vom încasa gloanțele Gardienilor fără să le răspundem, nu? întrebă Sergiu. Bineînțeles că nu. Cineva trebuie să-i instruiască cât de cât pe ai noștri. Fiecare trebuie să știe cum să țintească și cum să împuște pe cineva. Cine? Mă ofer eu, Corvium, zise tot el. Dar mi-ar trebui arme și muniție pentru că nu putem să învingem cu creta. Am impresia că se va rezolva problema asta cel târziu mâine dimineață. Ne-ar mai trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată. E antiglonț. Ridicasem mantia și o arătasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin. De fapt, puțin mai mult, din motive pe care le voi explica mai târziu. Curând, totul fusese ca înainte. Înainte de a fi împușcat. Mantia era, într-adevăr, antiglonț, la fel ca ale lor. Totuși, eu nu eram. Mă simțeam de parcă aș fi murit. Ceea ce mulți ar fi găsit intrigant e faptul că glonțul nu l-am găsit în partea din față a mantiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ce am uitat să nu-mi lipesc ochiul de lunetă? La naiba! De fiecare dată uit! O tresărire a celor de lângă mine mă aduse înapoi. Pe monitor, lunetistul părea să fi încremenit. Parcă nici nu-și dădea seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să se miște ușor. Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar în momentul în care o atinsese cu o ușoară bufnitură, sufletul său părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alarmat? "Păi, ocupați-vă de ei! Nu mai avem arme?" " Nu cred că înțelegi, bătrâne. Avem musafiri de ăia mari. Crede-mă că mi-ar place să mă ocup de ei, dar nu cred că e chiar înțelept să-l împușc pe Ministru în acest moment", zise Sergiu. Ministrul la intrarea principală? întrebă Ana chiar înainte de a i se scurge sângele din obraji și de a fugi pe ușă spre parter. O urmai, nu de dragul de a fugi după ea, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
celui mai înalt în grad dintre voi... eu n-am nimic împotrivă, zisei cu prefăcută sete. Se uitară unul la altul și dădură să plece, împleticindu-se. François, condu-i afară pe acești "domni". N-am vrea să-i găsim împușcați de colegii noștri de pe hol. Cel din fața mea, care purta Rombul Argintiu, stătea ca o statuie. Nu îndrăznea să respire, nici măcar să clipească. Ceilalți doi se îndreptau către ușă. Îngenunchează! Se opriră un moment, conștientizând că viața unuia dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ars se împânzi peste tot. Cei doi care trebuiau să iasă din colegiu nu se poate să nu fi auzit mărturia morții. Ochii săi încă mai erau fixați, dar goi. Nu se prăbuși, cum o făcuse lunetistul când fusese împușcat de Sergiu, și nici n-am simțit cum sufletul său se desprindea de corp. O fi o chestie arbitrară! Cu toate astea, în fața mea stătea un mort. Capitolul 16 Am îngenuncheat în fața sa, i-am pus o mână pe obrazu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
temnițele Gardienilor? Tăcerea mea și vocea sa intimidatoare umpleau toată încăperea. Era atât de încrezător și de dominant, încât propria mea încredere începea să se zgâlțâie puțin. Dacă nu reușeam să fac ce am putut în cantină, când am fost împușcat? Dacă voi muri aici? Acum... ce e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos, așa că... Apăsă trăgaciul și proiectilul porni, ieși din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în interiorul mantiei. Eu eram Corvium! Vedeam și trăiam prin el! Era mânat de o ură care-i mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i făcea mâna rece să tremure. Cu pași rapizi trecu de prima fereastră. Fusese împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cadavrul, cu dreapta prinse pistolul de la șoldul acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl lovise cu piciorul și care acum se culegea de pe jos. Așteptă să li se întâlnească privirile și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă în piept și, ca să fie sigur, smulse un She'le'ri din cel de-al doilea TEG pe care l-a omorât și îl spintecă pe ultimul, pornind de la buric până la mijlocul bustului. Clasic! Imaginea, care îmi ardea retina, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Avem mai puțin de o oră!" "Și noi ce naiba facem?" "Chiar așa! Am stat atâtea zile aici și ne-am riscat pielea și acum murim că n-avem unde să mergem?" Da! Ce dracu'? Afară nu putem ieși că suntem împușcați! Aici nu putem rămâne că vin tancurile și în mai puțin de o oră or să vină și avioane care or să facă fărâmițe bucata asta de moloz în care stăm acum!" Deci pentru ce am stat noi aici?" În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]