384,087 matches
-
de vin în restaurantul lui Tauber din strada regina Maria, și-a făcut apariția în birt un anume Dumitrescu, care, dându-se și el măcelar și negustor de vite din București, s-a așezat la masa tovarășului de profesiune Sidac. Începând discuția asupra chestiunilor profesionale ce-i priveau, Dumitrescu i-a spus între altele tovarășului Sidac că lojează la Otelul Imperial împreună cu un prieten al său cu care Sidac ar face cumpărături de porci avantajoase la Noua Suliță. La propunerea lui
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Și sufletul se umple de-o lumină, Ca-n aur o Madonă bizantină Dintr-o celebră frescă, prin zenit... 20 aprilie 2007 Gravură Poeții din Ardeal prind, rând, să vină. Un, cu Omir, în Lwov, hunedorean. Ci cu Olahus să începi, latină Liră-nstrunând. Regent, episcop, șpan. Și doi tribuni, ba trei: un Mureșan Și un Coșbuc, un Goga, Olt, lavină. Un Iosif, un Isac, în cel rădvan. Aron Cotruș, în mâini cu flori de mină. Un Blaga, împăcând dorul cu mintea
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru cuceritorul, amintindu-și încă un substantiv. Ceilalți tăcură și femeia începu plîngerea. În chip ciudat, Hunarus era cam stingherit și Agillus îl bănui că nu traduce cu acuratețe. Foarte autoritar, îl invită să tălmăcească întocmai, că altfel va fi rău de el. Povestea era simplă. Acuzatul își neglija nevasta ținîndu-se cu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Le-a acoperit cu staniol Și le-a băgat în congelator. S-a-mpiedicat De mine. Mi-a tras un picior în ficat, Apoi s-a spălat cu grijă pe mîini. Era o duminică luminoasă de primăvară, clopotele bisericii de vizavi Au început să bată, apoi s-a auzit: "Doamne, miluiește!" Ea și-a scos, atentă, mănușile, apoi le-a aruncat în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
seara asta am vrut să mă bag Sub pătură și să plîng. N-am putut: Nu simt nimic, nu îmi mai amintesc nimic. Doar un tremur și-o creștere-a pulsului, Senzația că ceva cald, cald îmi lipsește, Că voi începe să dîrdîi tot mai tare, Pînă-am să îngheț. Tristan Poveștile lor nu fac doi bani. Aseară Iar ne-am certat. Am vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
crengi fructele mari, Ascunse-n frunze, rotunjind cerește Dorințele ce le purtăm, hoinari Prin roua plină de primejdii grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi și flori scoțîndu-le din minți. Culesul va începe către seară? Cine din noi va înțelege, blînd, Că Dumnezeu în carne ne coboară, Spre-a le lua cu mîna Lui din vînt? Și-a le mușca-n miezul mustos, cu sîmburi, Ca să simțim că nu mai sîntem singuri...
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]
-
a luat o femeie cu cracii ca de lapte Clipocind printre poalele halatului de pânză scoarță Scrobit să nu se boțească la noapte Cât o să mă ia la giugiuleală și harță... Tot căutând Aia prin dulapul De unelte medicale A-nceput să mă doară capul Dintr-acea ridicare de poale. Toate bune și fără fasoane, Numai că pereții și ușile Erau pavazați, ca paraclisurile, cu icoane: Femeia Ceea cu Puradelul la sân și de-a bușile, Prin toate luminoasele saloane, înfipte
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
trois. Și asta pentru că Eminescu era homosexual. Și Caragiale. Caragiale, la fel. Mă rog, hai să nu exagerăm: bi. Bisexuali. Astfel se explică de ce Eminescu tot îi cerea scrisorile înapoi. Să nu-l compromită. Scrisoarea a treia - și celelalte. Nu începe scrisoarea unu cu o aluzie vădit sexuală: De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea, ce să zică? Fiecare încearcă să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
linia de tramvai am un zâmbet precar-dubios pe care cel mai adesea îl port înăuntrul meu Cerul e moale-lânos și probabil mișcarea circulară a norilor mă face să simt o vagă amețeală dacă nu chiar embrionul obscur al unei bucurii începe să-mi zvâcnească sub tâmple Ajung în dreptul semaforului am un zâmbet precar-dubios îl port înăuntrul meu ca pe o busolă care (fără să știi s-o folosești) - tot pipăind-o în buzunar - îți dă (cât de cât) sentimentul Nordului
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
viermii prolifici pe mări legănați în marginea orașului sferic. zadarnic prevestitor de pace măslinul le-ar aminti că vina celor căutați stă în cristale ei urcă, tălpile uriașe rup brazde gata stă să izbucnească fumul din dave libațiile, carnavalul să-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se trezească * Aila e o lume și lumea asta e dincolo de lume când o îmbrățișez simt sfâșierea lumii încă nu știu dacă eu fac parte din lume sau lumea face parte din mine dar o copleșitoare stare mă face
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
i-ar fi invitat înăuntru, ceea ce-i făcu s-o rupă la fugă. Gândul că fuseseră descoperiți umbri pentru o clipă întâmplarea cu adevărat uluitoare care era dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și Rață priviră înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
nu mai aibă vreo nemulțumire. În plus, când Nane încercă să-i povestească despre peruchier și despre transformările miraculoase, tatăl lui nici măcar nu-i răspunse, ci continuă să surâdă, aninat de lumea lui invizibilă. în ziua de Crăciun, când zăpada începuse să se topească sub soarele de decembrie, Nane trecu în curtea ospătăriei și-și strigă prietenul. Rață era gătit cu hainele de sărbătoare și pe la marginile căciulii se vedea că fusese de curând ras pe cap. El își frământă de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Dunării, timpul se zărghise cum era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nori, știuse dinainte că el urma să treacă pe acolo și-i aținuse, după cum le era învoiala, calea. Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâș. Acesta îl scotea din sărite cu stăruința, îndrăzneala și calmul lui netulburat. Pe dinăuntru începuse să-l răscolească o mânie care se înăsprea grabnic, dând în clocot și care-i înfierbânta măruntaiele și-i încețoșa gândurile. Chibzuind, așa aprins, că nu avea cum să-l evite, Anghel Furcilă a tras cu sălbăticie aer în bojoci
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai aștepta la nimic și începuse să creadă că i-a sunat ceasul de pe urmă, a apărut de aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, făcut de Egreta, fata lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. Băiețelul năstrușnic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
să ne ajuți până la capăt, că zău, nu știu ce ne-am face altminteri spuse soacra și-și șterse pe furiș cu dosul palmei o lacrimă care-i alunecase pe obraz. Trecu o săptămână, apoi încă una. Evis se simțea mai bine, începuse și niște exerciții de fizioterapie, dar singură nu se putea ține pe picioare. Matei ar fi plecat, dar nu se putea, nu-l lăsa inima. I se părea cumva neprofesional să rămână, dar cu totul lipsit de etică să plece
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
nu știa mai nimic, probabil că nici nu avea să afle vreodată de ce se îmbolnăvise, cum se traducea în limbajul sufletului? De ce tocmai ea? Ce avem cu toții comun este morbul morții, încerca el să relativizeze, dar era deja implicat, lucrurile începeau să doară. Realiza că era o traducere a cărei miză era chiar viața. Iar cuvintele lui năvăleau la geam, se poticneau pe culoar sau rămâneau smerite în așteptare la patul tinerei femeii. De parcă cea mai fidelă traducere ar fi fost
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Să așteptăm cel puțin jumătate de an, până atunci, vă repet, nici un fel de efort. Dacă ați terminat de tradus am să vă rog să mai rămâneți o clipă, adaugă doctorul, întorcându-se spre Matei. - A fost o zi grea, începu trecându-și cu un gest absent degetele prin părul grizonat și cu un gest vag îi făcu semn să se așeze. Știți, este vorba de o operație reușită, dar totodată nereușită. Nu vă deranjează dacă îmi aprind o țigară, nu
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu bună seara și nici să termine cu noapte bună...de unde ai avut matale tăria să aștepți și cum de nu ai înnebunit, cum de nu ți-ai legat bărbatul în casă, să nu mai plece niciodată și să nu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
seamă cei aflați în preajma debutului în volum, se vor cruci probabil și vor scuipa în sân oripilați, dar îi asigur că povestirea mea este reală, lucidă, obiectivă. Cum arăta un debut poetic în a doua jumătate a anilor '70? Să începem cu începutul: se debuta greu, chinuitor, temător, poticnit, dar mai ales zăbavnic. În toată țara nu existau decât câteva edituri literare mai răsărite, a căror crăiasă era neîndoielnic bucureșteana Carte Românească. Prestigiul acesteia era imens, dar dacă nu erai într-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
și astfel, topul de hârtie cretată ce cuprindea poeziile dactilografiate impecabil, strâns între elegante coperți negre cartonate pe care se lăfăia titlul inițial, Pământ de flori, împrumutat de la un poem din interior, era gata de predat editurii. De-abia acum începeau frământările: cui să le dai?, cărui redactor?, de la ce editură din cele atât de puține ? Cartea Românească, Eminescu, Albatros? Unde vei fi tratat (condescendent) măcar cu un pospai de politețe, de nu cu minim interes? Din aceste întrebări încuietoare m-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
ediție colectivă. Directorul editurii, Marin Preda, l-a desemnat pe colaboratorul extern a cărui opinie fi-va literă de lege, în persoana poetului Ion Caraion (după 1989 s-a dovedit că acesta fusese, din păcate, și altfel de colaborator). Sitele începuseră deja să funcționeze: din vreo 70 de manuscrise depuse s-au separat prin cernere la moara editurii numai zece, care i-au fost trimise prin curier poetului. Între timp, eu stăteam ca pe jar. La început de martie 1977, când
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Rândurile următoare aș fi vrut să nu le scriu niciodată. Dar aseară buchiseam ceva pe laptop, cu Luna plină de dincolo de geam arzându-mi parcă spatele. Din seara aceea târzie și îndepărtată a cafelei savurate în biblioteca lui Ciobanu am început să mă tem de deochiul Lunii, fiindcă asta m-a frapat cel mai tare la plecarea de acasă (unde o lăsam pe Ileana cu Mona de nici șase luni în brațe; Radu, de patru ani jumătate, se afla în Berceni
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]