2,188 matches
-
era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și, găsind un bolnav, îl mângâie, atingându-i rana cu mâna. După ce îl mângâie și-l îmbărbătă puțin, plecă singur. Începu să-l doară mâna, încât credea că are ciumă, și această închipuire era atât de vie încât n-o putea înfrânge. Atunci, cu un gest hotărât, își vârî palma întreagă în gură, spunându-și: „Dacă ai ciumă la mână, vei avea și la gură”. Făcând aceasta, închipuirea îi dispăru și, odată cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că are ciumă, și această închipuire era atât de vie încât n-o putea înfrânge. Atunci, cu un gest hotărât, își vârî palma întreagă în gură, spunându-și: „Dacă ai ciumă la mână, vei avea și la gură”. Făcând aceasta, închipuirea îi dispăru și, odată cu ea, și durerea de mână. 84. Dar când se întoarse la Colegiul Sfânta Barbara unde locuia și unde, în vremea aceea, asculta prelegerile, cei din colegiu, care știau că intrase în casa ciumată, fugeau de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
transfigurare a celei de-a doua. Relațiile erotice Silvia/Antipa sunt imaginare, dar puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
creează și pe sine însuși, împlinind rolul unui farsor. Destinul e generat de propria imaginație:,, (...) avea cinismul să încerce până unde poate împinge glumă, cât de mare este puterea farsei? Sau totul este doar întâmplare, coincidență, destinul nostru nefiind decât închipuirea noastră?” Simte dispreț față de ideea scrisă ( deși cameră să, înțesata de cărți, induce inspirația, asigură starea de securitate, el își închipuie, trăiește ficțiunea). Transferul în planul imaginar este atat de intens, încât se identifică unui Dumnezeu domestic: ,,Lumea sărbătorii căreia
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din ei harpoane de foc, cu care tu să-mi sfîșii, măcar în închipuire, îmbrăcămintea?!... S-a oprit o clipă, și-a tras răsuflarea, apoi s-a aplecat spre mine, prinzîndu-mă cu toată palma de umăr: Spune-mi: ce vrei să bei, ca să te îmbeți? Fac eu cinste. Cu cît devenea mai rea, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în care Diego triumfă, pe terenul de fotbal, asupra unor adversari ca Margaret Thatcher, Tony Blair și Bush Jr., unul mai perfid ca altul. Animațiile astea sînt atît de naive încît mai c-ar putea fi luate drept miștouri la adresa închipuirilor revoluționare ale lui Diego, dar cum să le iei așa atunci cînd Kusturica îți tot aduce aminte din off, cu vocea lui cea mai venită din suflet, că golul înscris cu mîna de eroul său a fost un act justițiar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut În revistă erau din nou atât de strălucitoare, cu piepturile bombate și uniformele dichisite, Încât am pus pe seama Închipuirii prăbușirea pe care o zărisem cu coada ochiului. 3 Pe lângă lipsa de experiență justificată, tânărul versificator rus nu mai avea de Înfruntat un handicap special. În contrast cu vocabularul bogat al versului satiric sau narativ, elegia rusă suferea de boala gravă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acel dud cu Zaheu printre ramurile lui. Dar să vă spun o taină a mea: de câte ori auzeam Sfântă Evanghelie cu dudul și Zaheu totdeauna mă rugăm să-l pot vedea real, că eu îl vedea doar în mintea mea, în închipuire. Doamne, Doamne, ce bucurie mare că mi s-a împlinit dorința. Cu lacrimi de bucurie sărutam pământul și-l îmbrățișam cu sufletul și inima știind că pe acolo a trecut și Domnul meu, al nostru, al tuturor. Doar urma pașilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și-l îmbrățișam cu sufletul și inima știind că pe acolo a trecut și Domnul meu, al nostru, al tuturor. Doar urma pașilor a mai rămas, care ne cheamă și azi să venim și să vedem, fiecare cum poate, în închipuire sau realitate. Cu acest sentiment de bucurie, de parcă explodam de fericire am intrat în curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în afirmația că oricum antumele sunt partea propriu-zis realizată a unei opere care e, totuși, cum spuneam, împreună cu postumele, un tot solidar, rotund și concentric, în ciuda hiatusului aparent. În ipoteza, în fond lipsită de rost, dar inevitabilă ca ispită a închipuirii, că poetul nu ar fi murit atât de timpuriu, și o mare parte din materialul rămas ar fi trecut desigur în antume, e greu de imaginat ce formă ar fi căpătat în stadiul ultim mai ales acele poeme lungi aruncate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Preot VICTOR MOISE A FOST O SINGURĂ DATĂ Am intitulat unele însemnări din viața mea „A fost odată” cu intenția de a preciza că faptele și gândurile pe care le consemnez au existat, au fost, s-au petrecut, nu sunt închipuiri, iar prin timpul de perfect compus am vrut să spun nu numai că este vorba de fapte petrecute în trecut ci și că faptele, gândurile și motivațiile de atunci nu mai au realitate în prezent. Ambii termeni sunt legați de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a lucrat la psalmii săi, ci, de-a lungul timpului, mulți poeți dotați, având libertatea chiar de a recrea în cadrul canonic al cărții. Sunt fascinată de acest fel de creație, care-i scutește pe poeți de orgoliu, de penibile, egoiste închipuiri. Creația mi se pare strâns legată de iubire, de acel UNUM al universului despre care scria Novalis în Material pentru enciclopedie, 1798-99. Întuneric, frig, dar totuși este luna mea cea mai frumoasă. Sub semnul zăpezii, sub semnul lui Victor, al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail unde nu cunoșteam pe nimeni, nimeni. Pe stradă se vorbea mai mult rusește. Orașul, mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și peisajul sălbatic al munților care pătrund adânc În apele mării te aduc Într-o lume nepământeană. Piscuri Înzăpezite, stânci Înnegrite de vreme, locuri sălbatice și primejdioase, monahii săraci și tăcuți te apropie de un alt tărâm pe care nici o Închipuire nu o poate plăsmui. Bisericile, ruga călugărilor și sihaștrilor, credința celor care au trecut pe aici au rezistat vremurilor de barbarie și au Încurajat umanitatea În fața răului, a pornirilor de distrugere și dezumanizare când creștinitatea răsăriteană era sugrumată de cuceritorii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
universul "prim" de care m-am îndepărtat. Ar trebui, pentru asta, să încerc să uit câte ceva din ceea ce știu, să uit înțelepciunea învățată căutând viața așa cum mi se arăta la optsprezece ani, când universul era alcătuit dintr-o enormitate de închipuiri și de întrebări. Nu știu da suma de adevăruri solide la care am ajuns, după aceea, și constituie totuși un univers artificial căruia mă supun ca unei legislații. Cred că am dat o bună folosire vieții, însă doar conform acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
confruntări cu fiarele savanelor. * Nu am nici un ghid, nici un însoțitor, nici măcar o hartă, dar, în "Pagini aurii", dorm o mulțime de povești pe care le voi visa, trezindu-le la viață. Simt o poftă mistuitoare de vis, o eliberare prin închipuire, simt chemarea către gânduri călătoare. * Hai să încep de aici, de pe Strada Zorelelor. Nu că-i atât de frumos, toamna, pe Strada Zorelelor. Nu am fost niciodată pe Strada Zorelelor, dar ce importanță are realitatea... Minciuna este delicioasă, nu adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că-i atât de frumos, toamna, pe Strada Zorelelor. Nu am fost niciodată pe Strada Zorelelor, dar ce importanță are realitatea... Minciuna este delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Conductelor, Colțului, Ghiocel, întârziind o clipă doar pe Gălăgiei și Cimitirelor, unde se ajunge (Doamne ferește) prin Intrarea Fanfarelor și, dincolo de Strada Caporniței (pariez că nimeni nu știe ce este o "Caporniță"), obosit de o stare de inexplicație, mi-am odihnit închipuirea pe o bancă de pe Strada Motocicletei. Minunat răgaz de desfătare... Am avut noroc. Mi-a povestit un domn care s-a așezat, politicos, pe aceeași bancă, după ce mi-a cerut permisiunea. * Eram de vârste apropiate; chiar de același contigent, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îndeplinească datoria. Motocicletele sunt făpturi cinstite. Va pleca de una singură, poate doar cu Demidor, într-o aventură mare, mare, pe toate șoselele, drumurile și cărările care îi vor ieși în cale. * Dar în câte locuri nu m-a dus închipuirea în aceste zile de toamnă. În timp ce lumina pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevăr și tot lor le este îngăduit să creadă în minciună. Nu m-am vindecat, în ce mă privește, de nici una din aceste două situații. Mi-am închipuit, mai demult, că între ambele există relații adverse; cu timpul am adăugat închipuirii mele o corecție, amestecând adevărul cu minciuna, acceptând că există și această îndoielnică doctorie cu care suntem tratați atât de des sub formă de mixtură. Acum sunt convins că multe din întâmplările și evenimentele vieții fac parte din această categorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și această îndoielnică doctorie cu care suntem tratați atât de des sub formă de mixtură. Acum sunt convins că multe din întâmplările și evenimentele vieții fac parte din această categorie "specială", în care adevărul se amestecă în doze diferite cu închipuirea și realitatea cu visul. În adolescență eram fermecat de raporturile elegante ale reperelor geometrice și credeam că în viață există corespondențe tot atât de ferme ca în manuale. Am învățat însă repede că lucrurile, în practică, în viață, sunt condiționate altfel, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]