4,538 matches
-
care și-l atribuie o persoană într-o anumită relație/situație. Această dinamică se poate defini și prin cantitatea de energie investită în relație: o atitudine dominantă cere multă energie, una de supunere puțină energie; c. a treia dinamică descrie înclinația persoanei către acțiune, direcția în care își investește energia. Pornind de la aceste trei dimensiuni, F. Lacombe (2005) identifică următoarele atitudini relaționale 80 (pp. 183-208): Atitudinea deschisă (de afirmare a propriei persoane). Este atitudinea ce se caracterizează prin afirmarea propriilor nevoi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reaminti mult mai bine succesele decât eșecurile, inspirațiile, flerul decât gafele, lipsa de fler. În mintea și sufletul nostru, amintirea despre propria performanță va fi mult mai valoroasă decât cea reală. Atunci când atribuim cauzele (evenimentelor prin care am trecut) prevalează înclinația spre "self-service": cauza evenimentelor pozitive vom fi, cel mai adesea, noi; cea a evenimentelor negative va fi atribuită, de regulă, celorlalți. Pentru a evita orice dubii în această privință, este suficient să știm sau să ne amintim de tendința generală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tendințe: procesul de reevaluare a realității, a unei realități eterogene și enigmatice, un labirint în care autorul se pierde. Pentru această nouă ipostază s-a folosit în literatura de specialitate termenul „intrarealitate”. Literatura de aventuri se înrudește cu fantasticul prin înclinația pentru senzațional. Se poate identifica această legătură în romanul politist. Unii creatori de literatură fantastică au scris și istorioare cu peripeții palpitante, dar spre deosebire de senzaționalul din cărțile de aventuri, în care se urmărește soarta eroului, insolitul fantastic țintește dincolo de destinul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
identificat existența a trei etape în prevenția suicidului: prevenția primară, intervenția în criză și postvenția. Fiecare terapeut ar trebui să aibă capacitatea de a asista o persoană cu risc suicidar crescut. A întreba presupusa persoană cu risc suicidar dacă are înclinații autodistructive nu previne cu nimic declanșarea comportamentului suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în care consideră că pacientul din fața sa se afla într-o situație
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot varia sub aspect istoric. Wendt afirmă că sistemul de state a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale supranaturale: "Charisma este ruptura continuității legale sau tradiționale; ea sfărâmă instituțiile, repune în cauză ordinea stabilită și constrângerea obișnuită pentru a apela la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
starul). Există o strânsă dependență între câmpul bunurilor simbolice legitime și cultura școlară ca instanță de consacrare (clasicii sunt predați și înscriși în programe). Ceea ce explică și faptul că "operele de artă "pure" nu sunt accesibile decât consumatorilor dotați cu înclinație și competență, care sunt condițiile necesare pentru aprecierea lor" (1992, p. 209). Actorii și logicile lor Actorii • Consumatorii Sociologia lui Bourdieu a fost concomitent o sociologie a educației (1964 și 1970) și o sociologie a anumitor practici: practica amatoare a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
amatoare a fotografiei (1965) și frecventarea muzeelor (1966). Acest paralelism a avut ca rezultat stabilirea unei corespondențe între "capitalul cultural" învățat la școală (depinzând el însuși, în mare măsură, de cel al familiei) și un ansamblu de "practici culturale", confirmând înclinațiile și competențele dobândite. Această sociologie a consumurilor a fost deci o sociologie a înclinațiilor. În cazul particular al picturii, ea este o sociologie a "ochiului" și a percepției (Bourdieu, 1968 și 1981). Înclinația estetică este o capacitate de a decoda
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
stabilirea unei corespondențe între "capitalul cultural" învățat la școală (depinzând el însuși, în mare măsură, de cel al familiei) și un ansamblu de "practici culturale", confirmând înclinațiile și competențele dobândite. Această sociologie a consumurilor a fost deci o sociologie a înclinațiilor. În cazul particular al picturii, ea este o sociologie a "ochiului" și a percepției (Bourdieu, 1968 și 1981). Înclinația estetică este o capacitate de a decoda operele, de a sesiza semnificația lor. Deși este întotdeauna trăită, (re)prezentată ca "înnăscută
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și un ansamblu de "practici culturale", confirmând înclinațiile și competențele dobândite. Această sociologie a consumurilor a fost deci o sociologie a înclinațiilor. În cazul particular al picturii, ea este o sociologie a "ochiului" și a percepției (Bourdieu, 1968 și 1981). Înclinația estetică este o capacitate de a decoda operele, de a sesiza semnificația lor. Deși este întotdeauna trăită, (re)prezentată ca "înnăscută", și deși relația dintre amator și operă are loc prin încântare, ea este rezultatul unui efort de inculcare. Astfel
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
privire pură" sau "artă pentru artă"), este produsul unei învățări. Această privire "pură" a amatorului își găsește analogia la artist. În acest sens, nu putem separa sociologia "ochiului" și a privirii de cea a producătorilor de pictură, toți uniți de înclinații (habitus) comune. În studiul condițiilor sociale de producere a acestei priviri formal "pure" și în detașarea de orice preocupare materială, teoria câmpului a găsit numeroase prelungiri (1979). Acestor înclinații estetice "pure" li se opune "cultura populară", a cărei caracteristică este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a privirii de cea a producătorilor de pictură, toți uniți de înclinații (habitus) comune. În studiul condițiilor sociale de producere a acestei priviri formal "pure" și în detașarea de orice preocupare materială, teoria câmpului a găsit numeroase prelungiri (1979). Acestor înclinații estetice "pure" li se opune "cultura populară", a cărei caracteristică este, invers, că rămâne atașată de plăcerile simțurilor, în afara oricărei elaborări intelectuale. • Producătorii de credință Împotriva tradiției istoriei literare sau a istoriei artei, Bourdieu a căutat întotdeauna să demonteze mitul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru acest caz, este cel al bunurilor jurnalistice, produse ale unei "scriituri" industriale; fie se mențin în afara oricărui public imediat. Bourdieu evocă gradul lor inegal de legitimitate. El se raportează la instanțele care le consacră, la independența producătorilor și la înclinațiile estetice ale publicurilor. Din acest punct de vedere, el distinge trei tipuri de bunuri (1971), după un mod continuist: bunuri legitime (muzica și literatura clasice); în curs de legitimare (cinema, fotografie, benzi desenate); ilegitime (bucătărie, croitorie, bricolaj, grădinărit). Concurența între
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
spunem că ar fi absurzi. Sclavia s-a dus, grație Cerului, și pe de altă parte, dispoziția noastră de a ne apăra bunul nostru, face ca Spolierea directă și naivă să nu fie ușoară. Un lucru a rămas totuși. Această înclinație primitivă pe care o poartă în ei toți oamenii de a împărți pe din două lotul complex al vieții, aruncând Osteneala asupra celuilalt și păstrând pentru ei înșiși Satisfacția. Rămâne de văzut sub ce formă nouă se manifestă această tristă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
facem? Ne imaginăm un intermediar, îl adresăm statului, și fiecare clasă, rând pe rând, vine să-i spună: "Voi care puteți să luați în mod loial, cinstit, luați de la public, și împărțim." Vai! Statul nu are decât o prea mare înclinație să urmeze diabolicul sfat; căci el e compus din miniștri, din funcționari, din oameni, în sfârșit, care, ca toți oamenii, au la inimă dorința și profită întotdeauna cu grabă de ocazia de a vedea mărindu-se bogățiile și influența lor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
celelalte sunt mai amare. Martori: dezmățul, lenea, risipa. Ca urmare, atunci când un om, lovit de efectul care se vede, nu a învățat să le discearnă pe cele care nu se văd, acesta se abandonează unor obiceiuri funeste, nu numai din înclinație, ci prin calcul. Acest lucru explică evoluția fatal dureroasă a umanității. Ignoranța îi înconjoară leagănul; deci ea se determină în actele sale prin primele lor consecințe, singurele, la originea sa, pe care poate să le vadă. Numai pe termen lung
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în spatele a ceea ce se vede se găsește ceea ce nu se vede. Voi încerca să pun în lumină acest lucru. Demonstrația mea nu va putea fi decât o repetare a celei precedente căci este vorba de o problemă identică. Este o înclinație naturală a oamenilor să meargă, dacă nu sunt împiedicați de violență, către ceea ce este ieftin adică spre ceea ce, la o satisfacție egală, le economisește din muncă indiferent dacă acest lucru ieftin le vine de la un abil Producător străin sau de la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
împiedicați de violență, către ceea ce este ieftin adică spre ceea ce, la o satisfacție egală, le economisește din muncă indiferent dacă acest lucru ieftin le vine de la un abil Producător străin sau de la un abil Producător mecanizat. Obiecția teoretică adresată acestei înclinații a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență, în inerție. Or, ceea ce o determină este tocmai munca scoasă din starea de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din starea de inerție, dar disponibilă. Și acesta este motivul pentru care i se opune, în ambele cazuri, același obstacol practic, violența. Legislatorul interzice concurența străină și interzice concurența mecanică. Căci ce alt mijloc poate exista pentru a opri o înclinație naturală tuturor oamenilor decât să le fie luată libertatea? În multe țări, este adevărat, legislatorul nu lovește decât una din cele două concurențe și se mărginește să suspine în privința celeilalte. Aceasta nu dovedește decât un lucru, și anume că, în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fiecare s-ar putea deda la tot felul de întreprinderi oneste fără teamă și fără incertitudine. Toate carierele ar fi deschise tuturor; fiecare ar putea să își exercite facultățile în mod liber, după cum ar fi determinat de interesul său, de înclinația sa, de aptitudinea sa sau de circumstanțe; nu ar exista nici privilegii, nici monopoluri, nici restricții de vreun fel. Apoi, toate forțele guvernului fiind aplicate la prevenirea și reprimarea înșelăciunilor, fraudelor, delictelor, crimelor, violențelor, este de crezut că ele vor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a livra, de asemenea, în proprietatea comună un bun propriu, atunci oh! Comunismul îi oripilează. Înainte distribuiau Monitorul industrial, acum propagă cartea Proprietății. Ca să ne mirăm de acest lucru, ar trebui să ignorăm inima omenească, resorturile sale secrete și ce înclinație are pentru a se transforma într-un abil cazuist. Nu, domnule, nu ardoarea luptei m-a făcut să văd sub acest unghi doctrina protecționistă, ci dimpotrivă, tocmai pentru că o vedeam sub acest unghi înainte m-am angajat în această luptă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și viața lor în comun. Atât timp cât ei nu caută nici să perturbe securitatea, nici să restrângă libertatea, nici să uzurpe proprietatea celuilalt, nici în mod direct, nici în mod indirect, dacă ei își fac rău își fac rău lor înșiși. Înclinația acestor oameni va fi întotdeauna să meargă în deșerturi îndepărtate pentru a urmări realizarea visului lor. Oricine a reflectat asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și toți din exces de libertate, el este precedat de cei dispuși să se supună din frica de destin. Aceștia îl creează pe primul. Este nevoie mai întîi să apară vidul hotărârii proprii pentru ca el să poată fi umplut de înclinația altcuiva de a decide în exces. E nevoie ca frica de destin a celor mulți să se întîlnească în chip armonios cu excesul de libertate al celor puțini pentru ca faptul de a hotărî în privința multora să se petreacă altfel decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
false maturități. Și în acest punct cred că a intervenit eroarea lui Andrei. Cu dotarea lui de excepție, el a simțit nevoia să se confirme opunîndu-se. Întâlnirea lui cu Noica a căzut în raza acestui refuz de principiu, a unei înclinații dizolvante care, într-o măsură, e semnul oricărei personalități precoce. Deși a teoretizat de timpuriu și într-o manieră aproape romantică, necesitatea întîlnirii cu autoritatea gurului, spiritul negației care-l domină i-a refuzat din capul locului condiția unui discipolat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și altceva. Simt tot mai mult nevoia de a face prospecții în zonele spiritului, ale minților tinere; simt nevoia să regăsesc flacăra vieții într-un ceas când începe extincțiunea. Poate îmi caut astfel, indirect, posteritatea? Nu știu, dar tentația prospecțiunilor, înclinația de a găsi zăcăminte spirituale, se trezește periodic în mine. De astă dată am fost provocat de o întîmplare din afară. Mi s-a cerut în mai multe rânduri să-l conving pe Eliade să facă o vizită în țară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]