2,340 matches
-
povesti întâi ceva despre noi, ca să te fac să te simți în largul tău. Desigur, doar dacă vrei să afli câte ceva despre noi. — Vă rog, spuse Vultur-în-Zbor și mai potrivi încă vreo alte trei piese în puzzle. Virgil Jones se încruntă. — Cred că aia merge în capătul de sus, zise el puțin răstit. Vultur-în-Zbor încercă - nu se potrivea. — O, înțeleg! spuse Vultur-în-Zbor. Merge aici! Piesa fu potrivită la locul ei la capătul de jos al jocului. Știi, întotdeauna mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i trecuse prin cap nici unul la lumina mohorâtă a lumânării. Erau strânși în jurul mesei joase de răchită, Vultur-în-Zbor iarăși fără rochie și Virgil fără pălărie, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vezi că e gol. Ești de acord acum că motivația acestor două descrieri are mult mai puțin de-a face cu natura - atât a fântânii, cât și a mea - decât cu felul în care ne vezi pe amândoi? Vultur-în-Zbor se încruntă. — Iartă-mă, spuse Virgil Jones. Văd că ești nedumerit și de ce n-ai fi? Dar ia aminte: eu însumi sunt alcătuit din materie, care, la rândul ei, e compusă din particule și mai mici și așa mai departe, până la ultramicrocosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu jumătate de gură, dar Virgil era departe, pierdut în gânduri. — Știi, așa sunt și cei din K, continuă el. împietriți. Și de ce oare? ridică el din umeri, parcă îndepărtând o greutate de pe ei. Păi, din cauza blestematelor de dimensiuni. îSe încruntă.) îți amintești vorba mea, că trebuie să-ți ții mintea fixată asupra unui singur lucru, cum ar fi Prepelicarul. E singura metodă de apărare. Știi, Efectul e mult mai puternic în K. Mult mai aproape de Grimus. îi scoate din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
peste tot în cântece. Diferența este crucială. Vezi tu, Ragnarak, înseamnă cădere. Distrugere totală. Un lucru mult mai teribil decât amurgul. Vezi cum o singură literă poate denatura o mitologie? — Cum faceți rost de cafea aici? întrebă Media. Grimus se încruntă la auzul întrebării fără rost. — Gândesc, deci există, rosti el. Lui Vultur-în-Zbor i se păru că Grimus era încântat de nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu 15%. Crater. Simt un gol În stomac la fel de mare. — Acțiunile acelea au fost recomandate călduros de tine, se răstește Abelhammer. Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu botul jacheta Barbour de Împrumut. Orice-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult mai puțin Îngrijorată pentru ea. —OK, ai Înțeles. Rod nu e băiat rău odată ce Înveți cum să te porți cu el. Dacă-l convingi că tot ceea ce vrei tu este ideea lui, e fericit ca un copil. Momo se Încruntă. —De câte ori vorbești de bărbații de la serviciu, Kate, o faci ca și cum noi am fi mamele lor. Suntem mamele lor. Am pe cineva care să se țină de fusta mea la serviciu, iar acasă mă așteaptă același lucru. Ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spus. Dar eu am zâmbit grațios pe tot parcursul vizitei, chiar și la ceai, cu copiii, când Barbara s-a Întors spre Donald și i-a spus: „Ce ciudat, Emily seamănă cu Richard când zâmbește și cu Kate când se Încruntă!“. Urma să mâncăm mâncare italiană În seara aceea la cină. Spălasem și uscasem o grămadă de crușățea, ardeii grași roșii fuseseră copți și apoi curățați cu aceeași grijă neprecupețită cu care Îmi rupeam coaja de la juliturile din genunchi În școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ascult la a valului cânt, La gemătul dulce din vânt. Natura de jur, împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, {EminescuOpIV 4} {EminescuOpIV 5} Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gîndirei se-ntrece Și calu-i turbat Sbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul se-nnalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pace și dând cu ochii de Va Îl Întreabă cu un glas voios și cât se poate de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Toată lumea era În jurul lui Va. Toți Îi puneau Întrebări de tot felul și În timp ce ochii mari și capul interesat de cunoaștere se Îndrepta mereu spre altceva, iar pe fața cu obrăjorii trandafirii se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te las pe tine să o descoperi, că vom sta acolo o vreme sau poate ... totdeauna! Valerică a simțit că ceva important pentru viața sa este pe cale să se Întâmple, nu a Întrebat nimic, așa era regula stabilită: Când sunt Încruntat să știi că ori sunt foarte supărat ori sunt extrem de ocupat și-atunci să nu mă deranjezi cu nimic, ai Înțeles?! Nu a Întrebat dar a privit cu interes splendoarea ce se deschidea În fața sa. Un sat, care și de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
parcării Își ținea socotelile pe timpul zilei și seara. M-am aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și i-au scos de-acolo micuța pasăre măiastră. I-au rupt aripile, au Închis la loc colivia și le-au spus tuturor: „Bibi e fericită“. Am rămas tăcut pînă a terminat de tras din țigară, privindu-l cum se Încrunta În sinea lui pe măsură ce-și depășea emoțiile. Probabil că-i urai pe soții Hollinger. Suficient cît să-i omori? Domnule Prentice, dacă aș vrea să-i omor pe soții Hollinger, n-ar fi din cauză că i-aș urî. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
permisele de muncă, nu? Stafful nostru provine exclusiv din Comunitatea Europeană. Cabrera se ridică puțin din scaun, Încercînd să depisteze În geometria lui vreun indiciu referitor la activitățile mele. Zgomotul monoton produs de mașina de tenis Îl făcu să se Încrunte. Nimeni n-are niciodată vreo certitudine cînd vine vorba de domnul Crawford - un antrenor de tenis cu o mașină care să facă treaba În locul lui. Măcar dumneavoastră stați locului de regulă. — Slujba mea se desfășoară aici, domnule inspector. De dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o rachetă balistică? — Hai, că mă omori, zise unul dintre cei trei. Și ce cauți pe-aicea, omule? Am crezut că ești vreunul ca ăia de vin să ne vândă fistic și ibrice de pe care se cojește arama... Omar se-ncruntă, dar nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun. Înainte să spună orice altceva, căută printre ulmi, pân’ la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vârf precum o căciulă pe un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie a blestemelor pentru mulți. Nu-l dărâmă, că le e frică, le spusese Baroun, încruntând din sprâncene ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că era toată în alb, ca o porumbiță. Că avea un hijab ca spuma de mare, de sub care ochii ei cenușii, precum boaba de strugure, se făcuseră întunecați și tăiau ca privirea de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin geam, cu viză cu tot. Ghazal, care povestea toate astea, zice că nu va uita niciodată: la aeroport, femeia cu armă, care o controlase, pipăind-o conștiincios pe tot corpul, la sfârșit o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-sa. Dogarul a zis de-a dreptul: - Sterică tată, eu am uitat să te întreb: pe Lina ai pus-o în actul casei? Se făcuse liniște. -în actul casei? se mirase cârciumarul. Nu-i trecuse prin minte. Și o dată se încruntase. Ce, adică n-aveau încredere în el? - Apăi, locul cu casa e totuna? - Este. - Păi dacă este, ce mai vorbă! Parcă o să stau numai eu în casă? - Doamne ferește, de ce v-ați luat? 91 - Atunci? Socrul nu știa ce să spună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încă. - Haideți la culcare, le spuse. E târziu. Cel mic o întrebă: 127 - Mamă, adică moșul ăla care dă pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș Crăciun, de e și-n cartea de citire... Muierea se încruntă. - Fugi de-acilea! Numai la ăi bogați nimerește! Ce să caute la noi? Și-ar pierde cizmele prin noroaie! - Copiii spun că dacă lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Veniți atunci de la munci de noapte, osteniți, fără gând la Dumnezeu. - La ce ne trebuie nouă biserică? Avem una, la domnu Stere. În fiecare zi ne împărtășim. Și râdeau gros, uitîndu-se unul la altul, cu înțeles. Cel cu registrul se încrunta, închidea cartea cu danii și pleca. - Du-te matale singur în rai, rânjea Tănase după el. Pe la prânz, funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi învățaseră damblaua. Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și pe urmă, ca și când și-ar fradus aminte, se încrunta deodată, spunând mînios: - Eu pe lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]