2,497 matches
-
de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și zăvor și te crezi nemuritor; încuiat cu patru chei, nu ai vrut să știi de alții; uită-te la brazii-nalții cum se-ajută între ei. Limba-i trasă ca pe gresii, cu ea fulgeri, cu ea tuni; nu mai ai ce să adunidirijat doar de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ușa de la baie, pe care n-o percep pentru câteva clipe, cum sunt cufundată sub apă. ― Jemima? Mă ridic cu o tresărire și mă uit ca o nebună prin încăpere după un prosop, după care-mi amintesc că totuși am încuiat ușa. ― Da? ― Am vrut doar să văd dacă e totul bine. Ai nevoie de ceva? ― Nu, sunt bine. Mulțumesc, oricum. ― A, bine. Mă duc să mă apuc să pregătesc cina. ― Brad? ― Da? Îi aud pașii, când se întoarce la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca o soră. Aha. Nu cu mult timp în urmă asta ar fi spus și Ben despre mine. ― Ei bine, eu știu pe cineva care chiar este îndrăgostită de tine. Întind mâna și-o așez pe coapsa lui Brad. ― Dacă încui ușa, promiți să spui tot? Brad se duce la ușă și o închide ușor. Să mă ierte Dumnezeu pentru ca mă comport ca o femeie ușoară, dar nu mă pot abține, e pur și simplu irezistibil. Îmi încrucișez mâinile la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de fapt îngrozitor de strălucitoare, și atunci foarte puțini bărbați sunt destul de puternici ca să se potrivească cu ea. Crede că e extrem de retrasă, și că dacă n-ar fi fost vorba de valoarea publicitară a interviului întâmplător, Alexia s-ar fi încuiat în casa ei frumoasă și n-ar mai fi ieșit decât dacă ar fi fost să facă un alt film. Mai crede că e fantastic de nesigură, ceea e de altfel surprinzător pentru cineva atât de tânără, de frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eram în patul meu, la New York. Eram la Cloisters, unde o tipă nebună de legat încerca să mă trezească în miez de noapte. Probabil că era una din pacientele alea sonate, care scăpase din camera din pod în care fusese încuiată. —Bună, am răspuns eu. întoarce-te în pat, am adăugat pe un ton prietenos, dar hotărât. Acum, speram eu, avea să mă lase să mă culc la loc. — Sunt asistenta din tura de noapte, mi-a explicat ea. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi giugiulit și mângâiat un copilaș dulce-foc doar ca să descopăr că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțit că panica începe să-mi mustească prin toți porii. Nu aveam nici cea mai mică intenție să rămân și să fiu supusă unui astfel de tratament! Dar mi-am adus aminte că doctorul Billings îmi spusese că porțile erau încuiate. în ziua când venisem, tata trebuise să se prezinte prin intermediul unui interfon ca să i se deschidă poarta. Iar zidurile erau într-adevăr înalte. Mult prea înalte pentru ca o gogoașă neîndemânatică, așa cum eram eu, să le poată escalada. Mă întrebam cum Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pieptul lui era lipit de al meu, coapsele lui erau lipite de ale mele și puteam să-i simt respirația pe obraji. în timp ce așteptam să mă sărute, deja plănuiam cum să dau afară pe toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre mine și Luke era de netăgăduit. Nu era prima dată când regretam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oferit eu. Mi-aș fi dat și viața, ce să mai vorbim de cei cincizeci de penny pe care-i aveam în pușculița roșie, în formă de cutie de scrisori, pe care mi-o dăruise mătușa Julia. Dar pușculița e încuiată în casă, mi-a atras atenția Claire, după care amândouă s-au prăbușit, zguduite de un râs malițios. Mama s-a întors și a zis că trebuie să stăm în fața casei pentru ca bărbatul să ne vadă atunci când ajungea la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
probleme cu potolul, pentru că Angela părea să nu mănânce niciodată. O auzisem spunându-i lui Misty că avea probleme mari cu glandele și cu metabolismul ucigător de lent. Ceea ce putea fi adevărat. Nu exista decât varianta asta sau Angela se încuia în baie, de trei ori pe zi, și halea, în secret, conținutul unui supermarket de dimensiuni medii. Ori una, ori alta. Bănuiam că era vorba de a doua variantă. îmi închipuiam că, pentru menținerea unui fund așa de mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu Anna? Nici o problemă, a zis Josephine. Sunt multe alte informații vitale pe care ni le puteți furniza. în special legate de copilăria lui Rachel. Mama, tata și cu mine am înțepenit toți deodată. Nu știam de ce. Doar nu mă încuiaseră în dulapul de bucătărie, nu mă bătuseră și nici nu mă lăsaseră să mor de foame. N-aveam nimic de ascuns. Aș vrea să vă întreb despre o perioadă pe care Rachel și-o amintește ca fiind extrem de traumatizantă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Totuși, când te cuprinde nebunia scrisului, nu poți lupta cu ea. Fugi de acasă. Ca un hoț, tiptil, tiptil, să nu te simtă copilul. Te încalți încetișor, apeși pe clanță fără să faci vreun zgomot și ieși, fără să mai încui, făcându-i semn bonei să încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin cap că bona/ mama/soacra ți-a zis că nu a mâncat bine piureul de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
nu poți lupta cu ea. Fugi de acasă. Ca un hoț, tiptil, tiptil, să nu te simtă copilul. Te încalți încetișor, apeși pe clanță fără să faci vreun zgomot și ieși, fără să mai încui, făcându-i semn bonei să încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin cap că bona/ mama/soacra ți-a zis că nu a mâncat bine piureul de fructe sau că are un pic
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
că nu vine acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ceva nu este în regulă. Cam asta-i tot, mai multe nu știu să vă spun. Abia am ajuns și noi. Pop clătină din cap după care se apropie de camion, încercând să deschidă portiera din dreptul șoferului. E încuiat! îi spuse Drăgan. Am încercat și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam. Nu-i nimeni în cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plus, puținele date de care dispuneau, dar măcar cunoșteau ultimul loc unde fusese acesta înainte de a i se pierde urma. Locul unde găsiseră camionul abandonat era puțin mai la deal de unde se afla el acum. Apăsă pe butonul telecomenzii și încuie mașina după care porni voinicește pe drum în sus. Demaraseră cercetarea plecând de la ipoteza că șoferul se îndreptase spre oraș. Pe drumul forestier sau prin pădure. Ba chiar se gândiseră că acesta s-ar fi întors la exploatarea forestieră de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu o urmă de scorțișoară. Înaintaseră apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era închisă, probabil că la plecare polițiștii se asiguraseră că totul este încuiat și în ordine. Oprindu-se în mijlocul încăperii, Cristian privi atent în jur. Cercetă din ochi toate ungherele. Ileana rămăsese un pas în urma lui, așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distanță de poartă, cercetând încă o dată locul. Dăduse ocol gardului căutând să vadă dacă în interior se află cineva. Nu văzuse nici o mișcare dar, neputând stră bate cu privirea prea departe, încă nu se hotăra să intre. Poarta nu era încuiată, numai un zăvor rudimentar o ținea închisă. I-ar fi fost ușor să-l deschidă, însă, deocamdată, ezita să o facă. Chiar lângă intrare, tras ceva mai la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își luase toate măsurile de prevedere necesare, dădu dispoziție să se intre în clădiri. Făcuse apelul nominal în fiecare dormitor, asigurându-se că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se retrage și el în camera sa de sub acoperiș, încuiase cu mâna lui toate ușile, punând apoi cheile la loc sigur, în sertarul biroului său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos, de sub garnitura de cauciuc ieșea o ureche din oțel beton. Același lucru îl văzu și pe buza chepengului, formând împreună o pereche de belciuge. Boris voise să se asigure astfel că, după închiderea capcanei, va putea să o și încuie. Se lipi de marginea exterioară, scoțând numai puțin capul afară. În dreapta, vedea botul vehiculului de teren în care desigur că se afla Godunov, care supraveghea atent capcana. Nu prea știa ce ar fi putut face. Dacă sărea din remorcă, Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-a răspuns: "Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă." 17. El n-a vrut s-o asculte și, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: "Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, și încuie ușa după ea!" 18. Ea avea o rochie pestriță, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, și a încuiat ușa după ea. 19. Tamar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pe femeia aceasta, scoate-o afară, și încuie ușa după ea!" 18. Ea avea o rochie pestriță, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, și a încuiat ușa după ea. 19. Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și și-a sfîșiat haina pestriță; a pus mîna în cap, și a plecat țipînd. 20. Fratele ei Absalom i-a zis: "A stat fratele tău Amnon cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să meditez. Prinsese parapon pe doamna de la etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada ochilor negri), după ce zăvorâse bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]