KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

de babushka ei. ă Cine este tatăl fetiței? întrebă el în cele din urmă. Un strigăt disperat veni din partea Liliei. ă Nu mi-a spus niciodată, spuse Zoia, înfruntând privirea lui Porfiri. și nu vă va spune nici dumneavoastră. Porfiri încuviință. Se aplecă asupra flăcării unei candele și își aprinse țigara. ă De ce? Nici ea nu știe? ă Ea nu va vorbi despre asta, spuse Zoia printre dinți, ca și cum ar rosti un blestem. Nu va spune nimănui. Cuvintele aveau intonația plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Oricine este trimis trebuie să înceapă de la Haymarket înspre exterior. ă Pare o slujbă bună pentru Salitov. Porfiri clipi des și se înclină. ă Ar fi bine să menționeze și numele lui Govorovîn timpul cercetărilor. ă Foarte bine. Nicodim Fomici încuviință și își strânse buzele gânditor. Că veni vorba de Virginski, spuse el după o vreme, să știi că solicită să fie eliberat. ă Acesta este un tânăr ciudat și neprevizibil, spuse Porfiri în timp ce își apridea o țigară. ă Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
la perspectiva unei discuții cu ofițerul de poliție. Un rânjet încet contorsionă trăsăturile lui Salitov. ă Foarte bine. Tu. Vorbește. Privirea lui Keșa zbura anxioasă între patron și polițist. Salitov ridică fotografia. ă Așadar, îi cunoști pe oamenii ăștia? Keșa încuviință. ă Vorbește! lătră Salitov la el. ă D-d-d-da. ă Numele? I-ai auzit vreodată adresându-se unul altuia pe nume? ă Cred că d-d-da. ă Bun. Deci care sunt numele lor? ă Acesta este Ra-Ra-Ra-Ra. Bâlbâiala băiatului se uscă. ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
nevoie să-mi spui mie că ăsta-i Ra-Ra-Rataziaiev. Vreau să știu despre celălalt. Bărbatul cu care vine aici. ă Govorov. De data aceasta numele fu rostit fără bâlbâială într-o regurgitare bruscă și involuntară. ă Govorv? Ești sigur? Keșa încuviința cu inistență. ă Govorov deci. Ce poți să îmi spui despre acest Govorov? Kesha ridică din umeri fără nonșalanță. Era mai degrabă o tresărire care anticipează durerea decât un gest neajutorat. Părea disperat să afle oare ce voia Salitov să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cinci ruble și secțiunea următoare, vreau să spun cea anterioară, de tradus. Dacă munca nu este satisfăcătoare, cele cinicizeci de copeici vor servi drept compensații pentru efortul tău, iar noi nu te vom mai angaja niciodată. S-a înțeles? Virginski încuviință fără a-l privi pe Osip Maximovici în ochi. ă Vadim Vasilievici, cutia cu banii, te rog. Vadim Vasilievici dădea din cap în timp ce se retrăgea în camera din fund. § Afară, cu aerul rece lovindu-i fața, Salitov începea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
care renunțase în drozhki. Privirea jinduindă a lui Dmitri îl făcu să îi ofere băiatului tabachera. Dmitri luă o țigară plin de dorință și își trase obrajii în timp ce Porfiri i-o aprindea. ă Turcești? întrebă el după primul fum. Porfiri încuviință. ă Îți plac? Dmitri ridică din umeri. ă Vorbeam despre administrator, îți amintești? Când ai transmis mesajul piticului Goriancikov, ai trecut și pe la magazia administratorului. Nu ți-a dat Govorov un mesaj și pentru el? Dmitri își mușcă interiorul gurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
niciodată că Govorov drept un abstinent, confirmă el. ă Poate că își aducea propria votca? sugeră Porfiri. Hai să vedem, începu el să recapituleze. Refuza votca, dar accepta vițelul - chiar dacă asta se întâmpla în postul Crăciunului, nu-i așa? Dmitri încuviință. Porfiri continuă: ă E evident că nu era un credincios fervent. ă Dar cine este în zilele aste? spuse Salitov. Mai mult, sunt surpins că te aștepți de la criminali să mai și postească. ă Nu știm dacă este criminal, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul său și scoase fotografiile pe care Salitov le confiscase de la patronul tavernei. Le răsfirase și le împinse spre Prințul Bikov pe cele care conțineau figuri masculine. Prințul își strînse buzele a dezgust și încuviință. ă Da. Acesta este Ratziaiev. În toate este Rataziaiev. Porfiri adună fotografiile. Prințul Bikov își întoarse privirea tremurând. ă Ocazional mai făcea și pe agentul de distribuție al unei edituri. Tot prin intermediul lui Govorov. ă Atena? Numele îi scăpă fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
sus. Nu se auzi niciun răspuns. ă Trebuie să te duci, insistă Tolkachenko către Iakov Borodonici. ș-apoi, cred că vei fi mai în siguranță la poliție decât aici. Trecură câteva clipe până când Iakov Borodonici înțelese ce se întâmplă. Apoi încuviință și se grăbi înăuntru. Imediat ce ușa se închisese, culoarul fu din nou cufundat în întuneric. Pașii de pe scări se făcură din nou auziți. Insintctiv, Tolkachenko se dădu înapoi și se lipi de perete. Reuși să discearnă o umbră neclară ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și nu mai rosti nimic. La rândul său, Porfiri Petrovici începu să clipească des. ă O luptă? se întrebă el cu voce tare. ă Le-am dat o șansă, spuse Salitov, hotărât, înainte ca Tolkachenko să poată să răspundă. Porfiri încuviință. ă Mai întâi, hai să stingem lumina de acolo. Salitov încuviință la rândul lui și îi făcu semn lui Iakov Borodonici, ducându-și o mână peste gât și arătând înspre lumină. Iakov Borodonici se uită la el, stupefiat de brutalitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
să clipească des. ă O luptă? se întrebă el cu voce tare. ă Le-am dat o șansă, spuse Salitov, hotărât, înainte ca Tolkachenko să poată să răspundă. Porfiri încuviință. ă Mai întâi, hai să stingem lumina de acolo. Salitov încuviință la rândul lui și îi făcu semn lui Iakov Borodonici, ducându-și o mână peste gât și arătând înspre lumină. Iakov Borodonici se uită la el, stupefiat de brutalitatea gestului. În cele din urmă, clipi cu ochii larg deschiși și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă Da, acesta este Govorov, confirmă Tolkachenko. Expresia lui era unimită, intrigată, ca și cum el fusese dus de nas de bărbatul care zăcea mort pe podea. Porfiri încuviință distrat. ă Dar ai spus că se aflau doi bărbați aici? Ai spus că ai auzit două voci, nu-i așa? ă Da. Așa este. Porfiri arătă spre cadavru cu o țigară neaprinsă. ă O vocea era a lui? Tolkachenko

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
confirmat. Ești de acord? întrebă el din nou. ă Sunt de acord. Firele uimite ale sprâncenelor sale tufoase se adunară într-o privire încruntată. ă În cazul ăsta, cum de îți explici...? ă Cele două voci din apartament? Prokurorul Liputin încuviință nerăbdător. ă Govorov era actor și mim înzestrat. Sunt de părere că își vorbea sieși. Mai mult ca sigur că era beat. Dacă mai fusese și otrăvit, atunci poate că și delira. Cu toții ne cerăm în gând cu alții. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă goală de votcă lângă cadavru, spuse Porfiri. Puțină votcă se pare că a căzut și pe covor. ă Ai face foarte bine să testezi și aia. Porfiri încuviință. ă Regret că prokurorul Liputin nu este aici să observe munca mea, spuse el. Avea în mână o bucată de hârtie de turnesol, pe care o înmuie în lichid. Un roșu intens se întinse peste ea instantaneu. O arătă martorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
actor, spuse Porfiri. Doctroul ridică din sprâncene. Turnă lichidul într-o eprubetă, pe care o puse într-un suport de lemn. Se întoarse brusc către diener. ă Am nevoie de sulfat de fier, soluție de potasiu și acid clorhidric. Diener-ul încuviință și se îndreptă spre cabinet, de unde aduse stilcuțele una câte una. Folosindu-și ambele mâini pentru a le înclina și stabiliza pe fiecare, Pervoiedov picură o cantitate mică de granule sticloase verzi deschis în centrul unui filtru de hârtie. Ținu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și ai rămas și după emancipare? ă Unde să mă fi dus? și-apoi, trebuia să am grijă de mica Soneșka. ă Sofia Sergheievna? ă Sigur că da. ă Aș vrea să vorbesc cu dumneata despre Stepan Sergheivici. Marfa Denisovna încuviință. Îi datora bani stăpânei dumitale, nu-i așa? ă Nu asta conta. ă De ce spui asta? Corpul Marfei Denisovna se răsuci în sus și în jos într-un tremurat exagerat. ă Sunt numai bani. Unele lucruri sunt mult mai importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
vorbit. ă Mi s-a ordonat să vă întreb pe dumneavoastră. Ochii bătrânului îl părăsiră pe Ulitin, aproape descumpăniți. Ulitin se temea că exagerase. ă Cineva cu numele ăsta a fost aici. ă Între acele date? Bătrânul călugăr abia de încuviință. ă Registrul mănăstirii va confirma asta. ă Mulțumesc. Ulitini dădu să se ridice. Ochii reveniră asupra sa. Mișcările ochilor păreau să îi consume ultima fărâmă de energie pe care cel pe moarte o mai avea. ă Nu mai ai nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Dar sunt sigur că este un fals. ă Însă ai identificat mirosul hârtiei ca fiind al ei? ă Da. Deși, oricine poate cumpăra o sticluță de parfum. ă Ar trebui să fie cineva care cunoaște ce parfum folosește? Porfiri Petrovici încuviință. ă Menajera, de exemplu, sugeră Liputin. Porfiri Petrovici își strânse buzele, ca și cum ar fi impresionat. ă Alaltăieri, când am fost la văduva Ivoglina, am observat un miros neplăcut în aer. Tocmai îmi stinsesem țigara și este binecunoscut că fumului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
sunt de niciun folos. Pentru Dumnezeu, Porfiri Petrovici! Ce-ai făcut până acuma? ă Am urmărit piste. ă și unde te-au dus? Porfiri își ridică brațele neputincios. ă Foarte bine că mă voi ocupa eu acuma de caz. Porfiri încuviință supus. ă și care va fi pasul următor, excelența voastră? Liputin păru să fie distras de o zgârietură pe colțul biroului lui Porfiri. După o vreme îi aruncă o privire timidă și aproape rușinată lui Porfiri. ă Care ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Lui Porfiri nu-i venea să creadă. Nu putea înțelege cum de putea purta o conversație despre un samovar furat la așa de puțin timp după cele văzute în apartamentul Zoiei. Simți însă nerăbdarea lui Salitov și, întâlnindu-i privirea, încuviință când acesta îi făcuse senm că intră în camera lui Virginski. Te-a bătut fiindcă cineva v-a furat samovarul? întrebă Porfiri furios, spunându-și că, dacă Kezel s-ar întoarce acum acasă, l-ar ucide fără niciun regret și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
gura, din care nu ieșea niciun cuvânt, ci doar sânge. Porfiri deschise ochii și studie vânătăile de pe fața doamnei Kezel și simți nevoia să atingă locul unde pielea ei fusese sfâșiată. ă Pavel Pavelovici, răspunse ea în sfârșit. ă Virginski, încuviință Porfiri. și a avut dreptate? Soția lui Kezel se uită la podea. ă Nu el l-a furat, nu-i așa? Dumneata i l-ai dat. Dumneata i l-ai dat știind că soțul dumitale își va da seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mie să-i vorbesc, spuse el șoptit. Salitov se trase înapoi de sub atingerea sa. ă Ce mai contează? spuse el nervos. Porfiri trecu pe lângă Salitov, până la tejghea. Cămătarul se mișcă incomfortabil, așteptând. ă Îți amintești de mine, spuse Porfiri. Cămătarul încuviință. ă Ultima dată când am fost aici, am vorbit despre studentul Virginski. L-ai văzut recent? ă A fost aici ieri. Ochii bărbatului se mișcau dintr-o parte în alta, căutând o scăpare. ă Să amaneteze un samovar. ă Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de laudanum pe care am găsit-o. -A fost acolo! Strigătul lui Porfiri era sfâșietor. Dar și noi am fost, nu-i așa? imploră el disperat. ă Noi am avut tot dreptul să fim. ă Du-te, comandă Porfiri. Salitov încuviință fără tragere de inimă și îi întoarse spatele magistratului investigator. § Lângă intrarea case de amanet a lui Limașin se afla un stand de cărți. Porfiri se pozitionă la capătul opus, atfel încât să poată spiona ușa cămătarului fără a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
nicio scamă pe haina sa neagră. Barba dădea dovadă de o perfecținue sculpturală, iar părul său lung avea consistența unui coif. His neatness went deep. ă Pot să mă așez? Porfiri se înclină de la brâu făcând această cerere. Celălalt bărbat încuviință precaut. Porfiri luă loc de partea cealaltă a biroului și îl privi pe Osip Maximovici cu insistență. ă Aș vrea să te cunosc mai bine, Osip Maximovici. Simt că avem multe în comun. ă Avem? ă Da. știi că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pe femeia asta în ochi. ă I-o voi duce eu, spuse Porfiri uitându-se la adresă. Ce vei face acum? ă Nu știu. I-am scris tatălui meu. O altă scrisoare. Nu cea pe care ați găsit-o. Porfiri încuviință. ă Vrei să o distrug pe cealaltă? Virginski dădu din cap. Porfiri ieși de după biroul său și îi întinse mâna. Pavel Pavelovici i-o luă. ă Aceasta este o perioadă grea, spuse Porfiri. Foarte grea. Ai nevoie de tatăl dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]