36,508 matches
-
Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tabernacolul nu era un element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată: Înapoia unuia din pilaștrii laterali ai bisericii văzu furișați doi bărbați cu rasa dominicanilor, care urmăreau scena cu luare aminte. Mai cu seamă unul dintre cei doi Îi atrase atenția, cu figura lui scheletică și cu gura lui ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de scalvi ai Serenissimei. Odată intrat pe teritoriile Padovei, trebuia să mă alătur unui convoi de negustori care urma să coboare până la Florența. Acolo l-am cunoscut pe Rigo di Cola. Dar nu erau negustori, mi-am dat seama de Îndată. - Ești sigur? - Cum nu se poate mai sigur. Deși Încercau să se dea drept membri ai breslei, păreau mai curând oameni de arme. Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la vedere, Însă dedesubt... - Ce ai văzut? - Când am trecut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei să-i faci una ca asta vechiului tău tovarăș de arme? Nu-ți amintești cum ți-am apărat spatele, În câmpie la Campaldino? - În câmpie la Campaldino ți-am văzut spinarea, alerga Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trase mai aproape. Paznicul Îi citi ceva În privire și se grăbi să se ridice, făcând doi pași Îndărăt. - Intrarea În magazie e interzisă pentru cine nu face parte din breaslă. Iar depozitele sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat În jur. Dar nu era nimeni pe care să Îl cheme În ajutor. Priorul veni și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile... bâigui paznicul confuz, făcând Încă un pas Îndărăt. - Arată-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fixeze masa baloturilor. Dante i se adresă pe un ton Îngrijorat. - În balotul de sus, zise el arătând spre acela În care descoperise prima placă, sunt ascunse niște fâșii suspecte. Ciumă, adăugă el mimând un fior. Va fi ars de Îndată, În afara zidurilor. Voi trimite eu cele necesare, cât mai curând. Să nu te atingi de el În nici un caz, să nu lași pe nimeni să se apropie și să nu spui nimănui ce știi, ca orașul să nu fie cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul, Încercând din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul cu dumnezeul tău. În adâncul conștiinței, simțea că Îl jignise. Dar de ce, la urma urmei? se Întrebă el furios, alungând de Îndată acel sentiment. Dialogul pe care Îl Întrerupsese era doar o convorbire cu neantul. - Prin cele șapte ceruri, Profetul ajunge la casa lui Dumnezeu cel puternic și milostiv, pe aripile lui Buraq, fermecatul cal Înaripat. Acolo sus, El a revelat tainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată după moartea sa. Prea multă lume l-ar fi vrut dispărut și era firesc ca zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de ceea ce reprezentase. Poate că auzise altceva decât obișnuitele șușoteli ale conjuraților. Se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
element ce se lega În mod enigmatic de toată povestea. Repede, priorul o porni spre Santa Croce, la atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
informat. Însă, dacă Îl descoperă oamenii lui Bonifaciu... Sienezul devenise cadaveric. Un tremur violent Îi scutura mădularele. Genunchii i se Îndoiră și se lasă să alunece pe jos. - Atunci am fi pierduți... - Ce legătură are papa? replică Dante, alarmat de Îndată. În momentul acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă de a face era un conflict cu Caetani. Celălalt Își mușca buzele, neliniștit, fără să răspundă. Apoi păru să se hotărască, În sfârșit. - Credincioșii și-au pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zi, iar stelele și celelalte astre abia În a patra, zise el pe un ton potolit. Dante se apropie de baza catedrei, Încrucișându-se cu elevii care se Îndreptau spre ieșire. Arrigo Închisese codicele. Își ridică privirea, recunoscându-l de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo... Mă bucur că v-ați găsit timp să asistați la umila mea disertație. Dar veniți, să părăsim spațiul acesta sufocant. Afară, În umbra răcoroasă a claustrului, ne vom putea continua conversația mai În largul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de viață ai Împăratului, asupra căruia m-ai putea lumina mai bine. Relația lui Frederic cu Elia da Cortona. Arrigo Își mijise ochii pentru o clipă, ca și când rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce? - O sarcină diplomatică. Să Împace disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei, răspunse Arrigo după un moment de reflecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
versuri cu adevărat emoționante, un model pentru toate spiritele Îndrăgostite. Și Într-adevăr... Dante fremătă. Cardinalul se oprise din nou, iar acum răsfoia fascicolul ca și când ar fi căutat ceva. - Și Într-adevăr, Își reluă el zisele, versurile acelea devin de Îndată o modă și mulți tineri entuziaști Îți imită stilul, cântându-și iubirile atât de asemănătoare cu a dumitale. Și v-ați dat și un nume, Credincioșii Iubirii, nu-i așa? Prelatul se opri din nou, parcă așteptând o confirmare. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază pe care Mainardino o introducea parcă din Întâmplare: „... i-a fost adusă lui Frederic vestea morții unuia dintre fiii săi, novice la franciscani. Iar Frederic l-a plâns”. Îndată după asta, episcopul revenea asupra faptelor de la curte. Dante se opri să reflecteze, frământându-și buza cu dinții. Putea oare să fie vorba de fiul pe care l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strălucirii divine. Acea lumină care cheamă la ființare și numește lucrurile. Dinainte de glasul lui Adam. Dinainte de Facerea Însăși. Fiat lux, prima Sa faptă! În cădere, fascicolul se desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el, aplecându-se să adune filele căzute. Mari opere ale geniului anticilor s-au pierdut dintr-un gest nechibzuit. - Nu se va Întâmpla nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Călugărul Încuviință și se făcu nevăzut. Trecuse poate un ceas, când fu anunțat că cei după care trimisese se aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată privirea, ca și când s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sau mai târziu. În stelele acestei nopți era indicată ora exactă a smintelii dumitale. Omul ședea pe unul dintre sarcofagele romane alipite de peretele Baptisteriului. Capul, Înfundat În gluga hainei de călătorie Își ascundea trăsăturile, Însă Dante Îl recunoscu de Îndată. Făcu câțiva pași spre el. - Sănătate dumitale, messer Marcello. Și eu știam că te voi Întâlni, Într-o bună zi. Sau poate că ar trebui să te chem după adevăratul dumitale nume, un nume celebru, de demult. Cuvintele sale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și cum s-ar fi pregătit să meargă la un joc de quilles sau la o partidă de vânătoare. După aceea, i se făcu foame. Un moft, un capriciu: îi trebuiau ouă, „potrivit de moi, dar nu cleioase!“, a specificat, de îndată, în chiar locul unde se afla, pe malul canalului îngust, la -10 grade, lângă cadavrul lui Belle de jour: și asta i-a contrariat, de asemenea, pe oameni! Unul dintre jandarmi, care se întorsese după ce depusese cocheta cu galoane, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acestui episod, n-ar fi prea greu, dar la ce bun? Adevărul este cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o văzu de îndată, ocupat cum era să privească pantofiorii de vară, din crep și piele tăbăcită de culoare neagră, ale căror vârfuri și tălpi erau acoperite cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind. Barbe își găsea consolare în sporovăială și în cireșele în alcool pe care le adusese de la Castel în mai multe borcane. Îi dau cuvântul: — L-am găsit de îndată schimbat, imediat ce micuța se instalase în casă. A început să se plimbe prin parc ca un bondar mare și bolnav atras de miere. Făcea tururi și iar tururi, fie că ploua, că ningea sau că era vânt. De obicei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cuvânt, ne-a introdus în biroul judecătorului. Mai întâi nu văzurăm nimic, dar auzirăm două râsete. Unul gros ca o flegmă, pe care îl cunoșteam. Celălalt, cu totul nou pentru mine, dar pe care am învățat să-l recunosc de îndată. Un nor de fum urât mirositor plutea în întreaga încăpere, ridicând un paravan între judecătorul cel masiv așezat la biroul său, cel care stătea în picioare lângă el, și noi ceilalți care nu știam ce să facem. Apoi, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era un bărbat de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]