3,404 matches
-
interval mai lung de timp a greșelii ar fi cu mult mai mare. Să nu ne grăbim deci în a apela automat la mijloace punitive, coercitive, în a sancționa o stare de fapt - greșeala - pe care nici nu o cunoaștem îndeajuns. Au o mare frecvență cazurile în care ne sancționăm adesea pe noi înșine, greșeala copilului fiind o replică în miniatură a comportamentului nostru necontrolat de dinainte. Sancțiunea noastră instantanee îl inhibă pe individ, obligându-l de multe ori să devină
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a tuturor acelor semnificații care transformă propriul mediu înconjurător (Umwelt) într-o lume (Welt)107. Deslușim mai bine, în lumina acestei concilieri provizorii dintre cele două lumi, fondul polemicii lui Ricoeur cu structuralismul, sintetizat în alt loc printr-o exclamație îndeajuns de semnficativă: „Ca și cum limbajul nu ar fi, dintotdeauna, proiectat în afara lui însuși prin chiar forța sa ontologică!”108. Faptul că operele literare îmbogățesc, la rându-le, limbajul printr-o experiență unică, nu cu totul străină de cea cotidiană (din moment ce aceasta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asupra căruia să se poată interveni în mod operativ”150. În acest sens, Silvano Tagliagambe 151 propunea spre reflecție un pasaj din Orașele invizibile, considerând că textul lui Italo Calvino (un autor, de altfel, foarte îndrăgit de epistemologi) ar ilustra îndeajuns de convingător caracterul selectiv și relațional al noțiunii de model 152. La o lectură atentă a pasajului invocat de Tagliagambe ne putem da seama că între cele două „lumi” (Eudossia „reală” și desenul ei din covor) se stabilește un raport
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realism fenomenologic, mitic, psihologic ș.a.m.d. Toate acestea încearcă să cuprindă imaginea unei realități polimorfe, adeseori irevocabil scindată. Roger Garaudy plasa, încă din 1963, operele unor autori ca Saint-John Perse și Kafka sub semnul unui „realism nețărmurit”169, fapt îndeajuns de edificator cu privire la ambiguitatea conceptului, care, adeseori, are tendința de a ne spune fie prea mult, fie prea puțin. Și asta pentru că realul însuși pare să conțină adeseori „mai mult decât ceea ce acțiunea nemijlocită și cotidiană extrage din el, mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
simplificând mult lucrurile din rațiuni de ordin teoretic), marii parametri ai sistemului generic se reduc la trei tipuri de constante (tematice, modale și formale), Genette preferă totuși să așeze - în locul amintitei triade - o „rezervă de virtualități generice”: Ne va fi îndeajuns deci, pentru moment, să stabilim că un anumit număr de determinări tematice, modale și formale relativ constante și transistorice (...) desenează oarecum peisajul în care se înscrie evoluția câmpului literar și, într-o largă măsură, determină ceva precum rezerva de virtualități
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
până și cea mai prozaică însemnare este „încadrată” implicit de formule din speța acelui let’s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (ca de pildă: „acum ne jucăm” sau „acum scriu/citesc o poezie”), ea devine, într-un mod îndeajuns de evident, ficțională. Așadar, putem vorbi, încă, despre o dihotomie implicită între „realitate” și „ficționalitate”, însă nu trebuie să uităm că această opoziție este una pur funcțională, excluzând orice asumpție metafizică 243. Prin urmare, vom numi poezie metatranzitivă acel segment
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că ele reprezintă, pentru ochiul care le privește cu sporită atenție, „un izvor de bucurii pe cât de la îndemână, pe atât de sobre și de sigure”. Că această voluptate contemplativă nu provine doar din simpla adecvare a cuvântului la obiect este îndeajuns de evident. Dar atunci ce anume ar putea să o provoace? Răspunsul cel mai nimerit poate fi găsit, după cum sugeram mai devreme, tocmai în predilecția scriitorului pentru stările intermediare, pentru acel entre-deux care zdruncină orice încremenire în certitudini. De altfel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu autoreflexivitatea sau autoreferențialitatea, pentru simplul motiv că nu limbajul ca atare este obiectul meditației, ci tocmai relația, raportul care se stabilește între cuvinte și lucruri. Că, în ultimă instanță, această poezie vorbește și despre posibilitatea și imposibilitatea reprezentării este îndeajuns de evident, dar nu se poate contesta nici faptul că o face într-un limbaj direct, transparent, substituind aplecarea către obscuritate cu argumentele rațiunii și ale bunului-simț. De aceea nu este cu totul inadecvată afirmația conform căreia poezia lui Francis
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
plan - cel puțin la un nivel superficial - „adevărul personal”, acela al apartenenței la un mediu (părinții, bunicii, casa, prietenii, pe scurt lumea în care scriitorul a copilărit). Ceea ce poate surprinde în cazul acestui portret al artistului în copilărie, creionat cu îndeajuns de tandră autoironie (dacă ne gândim că în alte împrejurări Lowell se arată necruțător cu propria-i biografie), este abundența detaliilor în aparență nesemnificative, mulțimea amănuntelor inexplicabile, care sfârșesc prin a crea un fel de mister, o magie sui-generis. Aceasta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu numai în scrierile reprezentanților neoavangardei italiene, ci la câțiva poeți lombarzi din deceniul al șaptelea 279 - favorizează confruntarea și, în ultimă instanță, fuziunea dintre limbajul literar și cel cotidian, dintre stilul „înalt” și cel „plebeu”. În prelungirea experimentelor amintite - îndeajuns de diferite, dar având ca fundal aceeași obsesivă preocupare față de posibilitățile și limitele pactului cu realitatea - se situează scrierile lui Roberto Deidier, neîndoielnic una dintre cele mai interesante voci ale poeziei italiene de astăzi. Dacă avem în vedere și împrejurarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Pao (1982), Rimini (1985) sau Camere separate (1989). Singura sa carte care se pretează la o lectură în cheie poetică este Bilete pentru prieteni, din 1986, asupra căreia vom zăbovi în cele ce urmează. Titlul volumului funcționează ca un semnal îndeajuns de edificator în privința intenței auctoriale de a inventa un nou gen. Acela fără pretenții, spontan și relaxat, în aparență, al biletului. Că însemnările adunate sub acest titlu provocator reprezintă, în fond, un tip cu totul particular de poezie, vom încerca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a lăsat, nu de puține ori, sedus: banalitatea materială, de structură și îndeajuns de evidenta vulgaritate. Dacă citim cu atenție un alt articol polemic, celebru și el în epoca dintre cele două războaie, aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
provocată de textele propagandistice din deceniul anterior, din care transpar cu claritate nu atât implicațiile negative ale tranzitivității, cât pericolul dispariției definitive a adevăratei poezii. În plus, nu trebuie să trecem cu vederea împrejurarea că, la Nichita Stănescu vom întâlni îndeajuns de numeroase poeme în care delirul imagistic și jocul liber al semnificațiilor cad în planul secund, fiind puse în slujba unui tip special de reprezentare iconică. Un poem ca Baladă 334, de pildă, rămâne, în mod irevocabil, în ciuda aparentei autoreflexivități
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
descrie cadrul unei posibile narațiuni, cu personaje prinse parcă în durata unui film de câteva minute (durata lecturii poemului) în care nu se întâmplă nimic”360. Iar acest cadru, în cazul de față, este individualizat prin câteva detalii discrete, însă îndeajuns de impregnate de livresc pentru a sugera o anumită melancolie, asimilabilă, la rigoare, lirismului. Bunăoară „liniștea binefăcătoare”, egreta focului din sobă, lichidul liniștitor din sticlă, solitudinea și chiar așteptarea „marelui prieten” sunt semnificative tocmai în măsura în care favorizează alunecarea în alt plan
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
multor atitudini și opinii, pe când noi luăm în considerare, în mod obișnuit, prin anchete și sondaje, doar una sau câteva. La fel, o atitudine sau o opinie se poate manifesta în mai multe comportamente, în timp ce noi înregistrăm unul, poate nu îndeajuns de relevant. În al treilea rând, strâns legat de observația de mai sus, în cercetare este nevoie să fie bine precizate elementele atitudinii și ale comportamentului. Aizen și Fischbein (1977) consideră că atât pentru atitudine, cât și pentru comportament putem
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
o zînă drăgălașă, cu glasul aurit”... Însă sacralitatea este, aici și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează „de la rîs pînă la plîns”, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte a acestei retorici generale care Încearcă să se constituie, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
venea din spate și, socotind că nu fusese destul, îi mai trăgea o lovitură de bâtă ori de picior. Fotografiile și imaginile filmate care au rămas de-atunci arată că, adesea, cel lovit nici măcar nu mai reacționa, primele lovituri fiind îndeajuns de puternice pentru a amorți corpul cât să nu le mai simtă pe următoarele. Dar cel ce lovea simțea iar nevoia s-o facă, de parcă avea o datorie de împlinit. Apoi cei bătuți erau predați Poliției, care, pentru a căpăta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii sleiți abia dacă-i puteau umple scobitura pieptului. Gura era însă neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu doar semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și agitând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celebra sa carte La France Byzantine) despre raporturile dintre intelectual și cultură, despre conceptul de cultură însuși, despre modalitatea de a o conserva și dezvolta. Or, până la G. Călinescu, această frământare ideologică, aceste preocupări interesante și fecunde n-au fost îndeajuns oglindite literar, problematica intelectualului fiind, în literatura apuseană de azi, circumscrisă numai la dilema angajării. G. Călinescu e, după G. Călinescu știința noastră, primul romancier care, în proza scrisă în ultimele două decenii, o atacă frontal, în toate implicațiile ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casa ei pentru că a văzut odată o furnică acolo. Când vedea o insectă, Jeanina se plângea de dureri de cap, dureri de stomac, tremura și avea palpitații cardiace. Ea se confrunta de asemenea cu o mare problemă "că nu este îndeajuns de bună" (ex. În performanțele școlare), "face mereu greșeli", "îi sâcâie pe ceilalți", sau "va fi într-un accident"în care ea sau părinții ei vor fi răniți. Mama, Carmen, se descria pe ea însuși ca fiind "cronic anxioasă" și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu mă poate ierta. Trebuia să fi fost împușcat. Ar trebui să fie o închisoare în Nuremberg pentru noi". Mulți supraviețuitori ai holocaustului trăiesc sentimente de vină pentru că au supraviețuit, iar familiile lor au murit sau pentru că nu au luptat îndeajuns împotriva sistemului nazist (Krystal, 1968)275. Copiii pot experimenta PTSD în mai multe feluri decât un adult, dar ei pot avea propriul lor mod de manifestare a PTSD. Amintirile copiilor și fricile unui eveniment traumatic pot generaliza frica la un
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]