2,404 matches
-
buze vede vinete și supte - Ea zâmbind și trist se uită, șopotește blând din gură: " Sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură". III Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și - Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. Și Narcis văzîndu-și fața în oglinda sa, izvorul, Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. {EminescuOpI 80} Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca să o prindă, Când cu ochii mari, sălbateci, se privește în oglindă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc: {EminescuOpI 81} {EminescuOpI 82
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea luminată; Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plângi, gândind aiurea! " - " Știu mai bine ce-ți priește, Cum am spus așa rămâne; Pentru drumul cel de mâne De cu azi te pregătește! Mâna Ea la ochi și-o ține, Toate mințile-și adună, Să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-nțelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Și tu ești muritoare? " {EminescuOpI 173} - " Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine". - " Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voiu să știi asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voiu naște din păcat, Primind o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Toate cântecele pier, Sboară pasările toate De neagra străinătate; {EminescuOpI 183} Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sânul, Codrul - frate cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cânii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiamă. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură; Zică toți ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgești nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te chiamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera și nu ai teamă; Te întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făcut ca la carte! Să mergem chiar acum, băieți, și să vorbim cu toți colegii noștri din toate clasele și să ne adunăm cu toții în fața cancelariei să cerem osândirea celui care este vinovat de moartea celui pe care l-am îndrăgit cu toții, răsună din spatele clasei vocea lui Sergiu Sergheiov. Această replică mi-a ajutat mult și nicicând nu mă gândeam la vreun ajutor în încercarea mea. Deși mai era puțin timp din pauză, era de ajuns. Până când diriginții s-au înapoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
soarta lor. Acea pornire sufletească ce te împinge la a-i da neputinciosului întins lângă un perete mantia de pe tine ca să știi că doarme liniștit și bine. Gloanțele lunetiștilor cădeau ca picăturile de ploaie pe tablele noastre dragi, iar muzica, îndrăgită a unora, displăcută altora, e înăbușită într-un fel miraculos de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Înalte și stufoase dar mai ales susurul apei Uzului sporeau farmecul unei nopți de vis. Au vorbit despre ei, despre școlile lor, despre profesori și procesul de Învățământ. Apoi au trecut În revistă toate cântecele de muzică ușoară, toți cântăreții Îndrăgiți de tineretul acelor ani, timp În care Va s-a simțit inferior, era cu un an mai mic decât ea și Învăța la un grup profesional, avea să ajungă muncitor electrician În timp ce Xenia era În clasa a X-a la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
căpătă alte dimensiuni iar peisajul diurn se transformase și prinsese contururi noi. Umbrele nopții acopereau oglinda apei care se liniștise și scăpăra numai atunci când pe șoseaua ce duce spre Bacău se nimerea câte o mașină cu faruri puternice. Rică Olaru Îndrăgea să pescuiască noaptea, nu neapărat pentru capturi record cât pentru bucuria de a se afla În preajma apei, cu un foc alături de cort și ... „de vorbă cu mine Însumi”, cum spunea adesea. Mai venea „pe baltă” și pentru a folosi bine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și-l făcuse „prieten”. El, zbirul serios și corect, avea mare Încredere În elevul acela liniștit și necăjit, Îl testase câteva luni, apoi Îi Încredință câteva responsabilități și „funcții” care Îl degrevau pe pedagog, lăsându-i mai mult timp
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă În orice moment, punând mult devotament și dăruire În totul. Am Îndrăgit-o nespus și a devenit un membru al familiei, fără doar și poate. Povestea ei ne-a impresionat până la lacrimi, În ziua când a venit la cabană, căutând ceva de lucru. Se născuse undeva În nordul Moldovei, Într-o familie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eu care altă dragoste ar fi ca un intrus care e gata să fure din timpul tău prețios. Și tu ai avea vârsta mea, dacă inima ți-ar fi plină de iubire și strălucire, așa cum o simt eu acum. Te Îndrăgesc și te admir chiar dacă aceste trăiri ale mele nu vor fi Împărtășite niciodată. Îți MĂRTURISESC... chiar dacă ai să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de minuni, și mai apoi se consternau până la pământ, de mai multe ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine!”. Nici nu știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi cât te prețuiesc, lăsându-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat” de către ființă În adevărul ființei și devine ca atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mine pentru partida aia execrabilă de sex! Ce prostie! Chris era mult prea concentrat asupra lui pentru ca eu să mai contez în vreun fel. Idiotul! am exclamat. Cum s-a jucat cu mine! I-a făcut pe toți să-l îndrăgească! Și asta numai fiindcă el se simte un neadaptat! Cum m-a dus de nas... Hei, fetițo, fii mai blândă cu el, m-a întrerupt Nola, ca și cum ar fi fost cel mai ușor lucru din lume. Nu e vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lua de-acolo. în schimb, mi-a făcut cunoștință cu o grămadă de tipe dependente de droguri. Pe care, la început, le-am privit circumspect. Dar, pe măsură ce săptămânile au trecut, am descoperit că, la fel cum sfârșisem prin a-i îndrăgi pe toți cei de la Cloisters, și acum începusem să-i consider prieteni pe unii dintre oamenii de la întâlnirile DA. Am cunoscut-o pe Jeanie, tipa frumoasă și slabă care condusese întâlnirea DA de la Cloisters atunci când îmi înfruntasem dependența pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acea zi că nu suntem suma imperfecțiunilor care ne delimitează și că ne putem defini lăsându-ne spiritul liber, iar dincolo de reflexia părerilor celor din jur, existăm într-o formă primară așteptând să fim modelați de suflete pe care le îndrăgim de-a lungul timpului. Marius îmi făcu din ochi, semn că sunt pe drumul cel bun. Dacă n-aș fi văzut toată faza, aș fi spus că te descurci... Vă cunoașteți? Așa ni s-a părut la amândoi, i-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
știu ce mult îți place ție să te lauzi. Și dacă e adevărat? îi strecură veninul în suflet Erjika. N-am cum să te cred... nu pe tine, fiindcă simt că mă urăști. Ba cred că am început să te îndrăgesc, altfel de ce ți-aș mai fi spus toate astea? Mă gândeam că ar fi interesant să fii în aceeași cameră cu noi când se va întâmpla totul, să-l vezi cum se comportă și să-l lași să meargă până la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca să nu fiu exclus de tot din rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai răsăriți, nu mă dădeam în lături de la prostioare pentru care doamna mă certa dar nu le spunea părinților neapărat. Știam eu că mă îndrăgește, chiar dacă uneori, ”uitam de temele pentru acasă”, dar nu mă prindea vreodată cu lecția neînvățată. Pe asta mă și bazam. Doar că, la ultima ședință cu părinții, pentru că se cam adunaseră poznele, cred că s-a umplut paharul. De unde știu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
căsătorindu-se la timpul potrivit - băiatul cu o fată drăguță, viitoare mamă a unor copii sănătoși, iar fata cu un băiat frumos și plin de bărbăție, evident militar. Și, în cele din urmă, prosperând în demnitatea vieții lor de pensionari, îndrăgiți de urmași, și, după o viață fericită și câtuși de puțin zadarnică, în plinătatea bătrâneții, aveau să coboare în mormânt. Aceasta este cu siguranță povestea a nenumărate perechi căsătorite, și tiparul vieții oferite de ea avea un fel de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el se întorcea din nou și parfumul orhideelor era estompat de mirosul acela dulce-sărat al scursorilor care-mi umpleau trupul pe dinafară și pe dinăuntru, peste tot, care-mi curgeau prin vene, care-mi umpleau gâtlejul. Vai, comoara mea, cum îndrăgește omul în zece ani ceea ce până atunci îi făcuse greață. Săracul Bálint. Lui nu i-am făcut-o niciodată și ce mult m-a rugat. Și numai asta m-a întristat puțin. Dimineață, domnul Ulrich m-a dus în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu totul, nu-ți poți da seama de asta! - Așadar, pe lângă faptul că scrii o literatură nepotrivită, care am aflat acum că va fi și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și îndrăgită de cei mulți? - Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de originalitate și - cel mai important - a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
castelului. Kanbei reveni repede la Muntele Hirai, se înfățișă înaintea lui Hideyoshi și i-l prezentă pe fiul lui Goto. — Să-l crești bine, spuse Hideyoshi. Va fi o dovadă de bunătate. Pare un băiat reușit, nu-i așa? Hideyoshi îndrăgea copii și privi cu afecțiune chipul lui Iwanosuke, mângâindu-l pe cap. Poate că Iwanosuke încă nu înțelegea; nu avea decât șapte ani. Fiind într-o tabără străină, cu oameni necunoscuți, nu făcea decât să privească totul în jur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]