4,220 matches
-
Sinteza capătă aici o nuanță a unui provizorat benefic și just, necesar în perspectiva unei lucidități ghidate de conceptul adaptării și corelat unui proces de mișcare a spiritului care împrospătează mereu doctrinele fără a abandona cuceririle trecutului, înnobilând tradiția cu îndrăzneață inițiativă creatoare. Un set de categorii diferit de cele ale tabelei kantiene construiesc o concepție asupra interiorului (asupra personalității) care funcționează după alte legi ale cunoașterii decât cele ale științei consacrate obiectelor lumii și care coboară din înălțimea abstractă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
afirma că "adevărul înseamnă să atingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru"65). Calea până la conținutul manifest este spațiul privilegiat al reflexiei active, ea intervenind măcar ca un controlor al întregului proces, dacă nu ca un luminător al cadenței îndrăznețe cu care avansează intuiția pre-discursivă. Teritoriul misterului nu se poate restrânge decât dacă ofensiva gnoseologică a subiectului este condusă de un for auto-referențial perfect lucid și inspirat, care degajă spațiul intențional conform unui plan elaborat după principiile unor ierarhii ale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fost greu de conceput sau dificil de susținut. Nu de puține ori solicitarea colectivă a reclamat inițiative destinale și cognitive cu rol prescriptiv, iar liderul de grup a sacrificat propria interioritate pentru succesul acțiunilor comune. Conștiința de sine trează și îndrăzneață poate asuma soarta spirituală a unei întregi comunități. Iar acest fenomen este în genere posibil în măsura în care, structural, funcțiile mentale capătă o patină socială definitorie care devine mediu permisiv al schimburilor informaționale și actante. Capitolul 9 Conștiință de sine și pattern
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
orientării reflexive globale. Poate aici mai mult ca oriunde zestrea personalității își încredințează patina reflectorie. Aici, în laboratorul propriilor înainte-testări, "rămâne" o mare parte din specificul personal, aici fiind locul predilect al încercării intelectuale care anticipează în jocul unui proiect îndrăzneț elemente ale demersului exploratoriu în care se angajează conștiința obiectelor lumii. Pare că cele două instanțe sunt ireconciliabile și că universul de semnificație al inteligenței îndreptate spre exterior nu va fi niciodată compatibil cu specificul concentrărilor lăuntrice. Pare că metodologia
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ideal. Autorul îl instalează în nebunie ca într-o nouă realitate, securizantă, prin care „farsa jocului de-a viața” este suprimată. Prin Immanuel Lang, B. a intenționat să dea glas impasului unei generații trăindu-și crepuscular aurora iluziilor. Un subiect îndrăzneț, tratat într-un limbaj somptuos liric, propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce și-a enunțat motivele, într-un crescendo de oratoriu spre un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
cu numeroase curricula postmoderne. Dar și acestea se dovedesc mult prea extravagante pentru a nu stârni noi suspiciuni. Mai ales tendința gândirii postmoderne de a înlocui obiectivitatea cu subiectivismul și raționalitatea cu iraționalismul generează spaime. Astfel încât anticipăm că doar sinteze îndrăznețe, „ultramoderne” vor putea conduce la apariția de curricula polivalente, pentru formarea lui multidimensional man, a „omului total”... În paginile care urmează vom urmări această devenire descriind curricula implicite, curricula clasice, curricula moderne și curricula postmoderne. Apoi vom consemna tendințele evolutive
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bogăția de sensuri ale expresiei grecești. De altfel, nici limbile moderne nu permit o traducere foarte exactă a acestei uimitoare locuțiuni străvechi care desemna prețuirea elevată acordată de întemeietorii culturii și civilizației euroatlantice formării umane prin educație. Doar o hermeneutică îndrăzneață poate dezvălui aceste sensuri subtile. Putem lua ca punct de sprijin pentru interpretarea noastră o aserțiune esențială a lui Platon: Hosper pateres tQs sophías eisin kai hegemónes ( (Wsper patere" thv" sofía" eisin kai h(gemóne") - „șCei vechiț sunt părinții înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Rosenkreutz? Desigur, nu! Era doar numele unei mișcări, personificarea mistică a unei doctrine. În germană, „Christian Rosenkreutz” înseamnă „Creștina Cruce cu Trandafiri”. Celălalt document ne dovedește că avem de-a face nu cu o mistică revelatio, ci cu un program îndrăzneț și doar aparent lipsit de pragmatism. Confessio nu este un „sunet de trompetă” precum Fama - este o chemare adresată tuturor savanților Europei să se adune atunci când „trâmbița Ordinului va suna cu toată puterea” pentru a rosti cu glas tare „ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Oxford nu numai că se scindase de „invizibili”; trecuse în cealaltă tabără, fiind gata să declanșeze o vânătoare de vrăjitoare. Doar John Heydon a îndrăznit să-și bată joc de această metamorfoză cameleonică. După întemeierea Societății Regale, în anii Restaurației, îndrăznețul astrolog și alchimist a scris The Voyage to the Land of Rozicrucians (Călătoria în țara rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă - și „Societatea rozicrucienilor” - descrisă în Fama fraternitas, utopia „invizibililor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
biologic și a celui psihogenetic. Unii exegeți, moderniști și postmoderniști, au admis că, într-adevăr, un curriculum educațional adecvat nu este altceva decât o continuare a programului genetic după care se produce dezvoltarea fizico-psihică a oamenilor. Este o viziune realmente îndrăzneață, cu perspective fabuloase pentru viitoarele „curricula supermoderne”. 12.9.5. Curriculum bazat pe demersuri transdisciplinaretc "12.9.5. Curriculum bazat pe demersuri transdisciplinare" Acest model a fost propus de către L. D’Hainaut (1980)29. Este o creație specială pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
arta, muzica, teatrul, literatura); disciplinele „problemelor morale” (problemele sociale). Această bizară categorisire era considerată „democratică”, întrucât „cunoașterea” era restructurată în acord cu structura motivațională a intereselor cognitive ale elevului aflat în proces de formare și socializare. O tentativă și mai îndrăzneață i-a aparținut, în același an, lui Philip Phenix. Lucrarea sa Realms of Meaning (1964) abandona total tradițiile eficientismului și ambițiile pozitiviste ale teoriei curriculumului 8. El propunea o „nouă filosofie a educației” care anticipa gândirea pedagogică postmodernistă de pe pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne. Avem de-a face cu un domeniu științific nou, nestrăbătut încă de pioasa pedagogie creștină. De aceea deschiderea „cutiei Pandorei” solicita exploratori îndrăzneți. Se poate considera însă că pionierii au apărut, încă din anii ’70, pe valul „revoluției sexuale”. Ei (de fapt ele!) au fost: Mary Daly (1973); Germaine Greer (1970); Adrienne Rich (1976); Kate Millet (1971); Robin Morgan (1970); Ti-Grace Atkinson (1974
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să realizeze o hermeneutică fenomenologică autoconsistentă pentru abordarea problematicii teoretice și practice a curriculumului 144. Ei s-au mulțumit să-și fundamenteze demersurile pedagogice pe teoriile maeștrilor. În 1989 însă, William M. Reynolds a realizat, în acest sens, o tentativă îndrăzneață. În lucrarea sa Reading Curriculum Theory: The Development a New Hermeneutic, Reynolds 145 a supus unei critici nemiloase teoriile tradiționale ale curriculumului, utilizând o metodă de interpretare a textelor elaborată de Paul Ricœur (1981)146. Reynolds a citit, în manieră
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
recepționat și comentat în acest fel. S-a pierdut perspectiva hermeneutico-fenomenologică adoptată de Reynolds pe baza sugestiilor lui Ricœur. În realitate, Reynolds nu s-a limitat la o analiză livrescă și scolastică. El a propus ceva cu totul nou și îndrăzneț pentru teoria curriculumului: o arheologie a gândirii curriculare scrise, menită să dezvăluie, dincolo de „molozul” verbal, o lume a subtextelor, susceptibilă să surprindă și să orienteze fenomenistica primară a formării umane autentice. În 1991, David Kennedy a comentat corect valoarea deschiderii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Ulise Polytropos, un om de rând care a reușit cumva să o păcălească pe însăși nemiloasa Ananke și să-și ia singur soarta în mâini, pentru a-și îndeplini destinul după voia sa. Este atât de vechi și de îndrăzneț tâlcul acesta, încât trebuie dezvăluit mereu și nu trebuie uitat niciodată. Dar nu așa cum fac criticii literari și esteticienii care văd în Odiseea o „epopee”, adică o născocire frumoasă spre adormirea copiilor și încântarea soțiilor credincioase. Ci așa cum fac hermeneuții
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ultimele cuvinte ale generalului Maurice de Nassau: “eu cred ca 2 și cu 2 fac 4”.) Astfel, cel mai bun matematician, dacă este ateu, va afirma Descartes, nu poate fi niciodată sigur de cunoașterea sa. Urmîndu-și neclintit hotărârea, Descartes merge îndrăzneț pînă la punerea sub semnul întrebării chiar a experienței inteligibile, aparent de nezdruncinat, respectiv faptul că .) Dacă în Discurs filosoful menționează acest fapt doar în general cînd scrie: ), în Meditația I-a abordarea este punctuală, prin presupunerea că rațiunea nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
comunitate. Prin urmare, teoria normativă a comunității trebuie să fie atât afirmativă explorând și identificând contribuțiile comunității la înflorirea umană -, cât și critică, atât timp cât analizează gradul de deviere de la standard a anumitor comunități precum și consecințele acestei îndepărtări. Standardul atât de îndrăzneț propus ca idee de Selznick ar trebui să permită, între altele, pluralitatea morală. 2.15. Comunitar / non-comunitar Prin comunitate, Nisbet înțelege ceva ce merge mult mai departe decât o comunitate locală. Termenul ar include toate formele de relaționare care sunt
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
viziunea poetică -, P. reușește să definească strălucit rolul unor capi de serie ca Eminescu sau Ion Barbu pe traseul devenirii poeziei românești. P. a fost și un teoretician remarcabil, interesat de punctele nodale ale studiului literaturii și propunând adesea soluții îndrăznețe și ingenioase. De altfel, multe din preocupări sunt convergente cu - și uneori independente de - investigațiile de ontologie și semantică a ficțiunii demarate de critica americană în deceniile al șaptelea și al optulea. Conceptul central al teoriilor sale este acela de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
creat o lume supraomenească. În opera lui nu poate fi vorba despre ceva în afara omului, ci despre treptele supreme pe care le poate atinge spiritul lui. Este adevărat că viața a fost exprimată de Michelangelo cu o fantezie atât de îndrăzneață încât se ridică peste tot ce s‑a cunoscut excepțional până la el și după el. Referitor la tema întregului ansamblu, așa cum se deduce din iconografia formală a lucrării, ea trebuia să glorifice puterea divină întărită prin restaura‑ rea disciplinei bisericești
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
voința să le abandoneze. Michelangelo a avut caracteristicile omului universal; s‑a dovedit a fi sculptorul titanic al bărbăției și frumuseții umane, așa cum a demonstrat prin operele: David, Moise, Pietà, Judecata Universală, Geneza; a fost arhitectul celei mai înalte și îndrăznețe cupole a lumii din bazilica sfântul Petru din Roma; el a fost și cea mai profundă voce poetică a vremii sale. Într‑un secol de involuție literară în care majoritatea poeților îl imitau pe Petrarca, Miche‑ langelo dă dovadă de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Războiului pentru Independență. Epurat din presă în 1944, B. va avea de suferit ani mulți de închisoare politică. Într-o primă ipostază, B. se arăta preocupat de actualitatea „încă fumegândă” a literaturii. Cronicarul nu se angajează în judecăți de valoare îndrăznețe, practică un comentariu moderat, animat de vibrație și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
în 1945. Având alături o altă "Uniune" CSU în 1949 CDU obține 31% din voturi, ceea ce îi permite să-l numească pe Adenauer cancelar, funcție pe care o păstrează până în 1963. Reorganizarea Germaniei de Vest a impus ca aspectele foarte îndrăznețe din programul de la Ahlen să fie abandonate, cel de la Düsseldorf, acceptat în final, fiind mai moderat. Sub conducerea lui Adenauer, RFG-ul s-a refăcut economic, s-a integrat în NATO și a pus bazele construcției europene. Înlocuitorul său, Erhard
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Monseniorului Affre, arhiepiscop al Parisului, apărătorul păcii și al fraternității, colaboratorul ziarului L'Ère nouvelle. Creștin- democrații erau afectați, dezbinați de conflictul dintre conservatori și socialiști și în final învinși de victoria celor dintîi, care nu le-au iertat ideile îndrăznețe de ordin social. În iulie, Le Peuple constituant, pe care Lamennais îl fondase în 17 februarie, a încetat să apară; L'Ère nouvelle i-a supraviețuit numai cîteva luni. Din această traiectorie rapidă, trebuie reținute două aspecte. În primul rînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
abținere" și visa la un partid care să semene cu Zentrum, capabil să se înțeleagă cu liberalii, dar pe baza unui program. El pregătea astfel compromisul "clerico-moderato". În al treilea rînd era vorba chiar de poziția lui Murri față de ideile îndrăznețe. El cerea acționarea în mod independent față de Biserică, revizuirea principiului de neparticipare a catolicilor la viața politică, implicarea muncitorilor în gestionarea întreprinderilor. În loc să se viseze la revenirea mitică a unei ipotetice unanimitas christiana, el recomanda catolicilor să înfrunte societatea modernă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Archambault, filosof, discipol al lui Blondel, teoretician al Partidului Democrat Popular, autor, în 1913, al unui Essai sur l'individualisme, în care îl studia pe Laberthonnière: "Multora dintre creștini-democrați le reproșăm faptul de a nu fi căutat (...) cu destulă măreție îndrăzneața tradiție care i-ar fi împins spre anvangardă, în loc să îi paralizeze în fluctuațiile moderate pînă la transformarea, prea deasă, în ultima și necuviincioasa remorcă a reacțiunii"11. Causticitatea față de cei care aleseseră acțiunea concretă în Cetate era dură, și totuși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]