5,366 matches
-
uneori de câine, W.C.-ul peste linii deșertat... Să nu-i uităm pe T.T.R.-iștii prin Telefonice Centrale, Pe stâlpi, Cantoane, sau în Stații, pe poduri, ziduri, prin canale ! Sau casierele din Stații, dacă le cerem, ne mai vând bilete Îndură, pe cât pot și ele " frigul", iar de la unii, multe "epitete"... La "Info", ne-mbulzim cu trupul ; prin vocalize ample vrem relații ; Fetele-ncearcă să-și convingă Șefii că n-au trimis noile informații... O lume știe că se fură-n
DE ZIUA C.F.R.-IȘTILOR ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374852_a_376181]
-
fi capabil de a trece altfel și mult mai ușor față de orice vicisitidine a vieții și a societății, care în permanență exercită presiuni... Forța la om este o utopie, însă spiritualicește vorbind de taria interioară a aceluia ce știe a îndura, știe de a nu se lega de orice lucru banal, știe a face binele dacă este în posibilitatea lui și nu răspunde la rău decât cu bine, aceasta este cea mai mare putere!! Nu cea/cel care înșeală, care nu
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe Măritul Soare, care intensifica
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
și Cultural și care cuprinde o capelă închinată Sfântului Nicolae și mai multe cabinete medicale pentru desfășurarea activităților sanitare. Revenind, în rândurile următoare, la a vorbi despre Părintele Nicolae Bordașiu, vom observa faptul că, oarecum, ca răsplată, parcă, pentru suferințele îndurate în închisoare, Sfinția Sa îl întâlnește pe Părintele Profesor Constantin Galeriu - acest duhovnic, părinte și paroh al întregii țări - la Biserica „Sfântul Silvestru“ din București. Cu Părintele Constantin Galeriu am avut o activitate deosebit de fructuoasă în parohia «Sfântul Silvestru». Era un
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
conștient că ea trece mai întâi prin Dumnezeu; El este primul în suferință. Și prin acest adevăr, înțelege că o suferință oricât de mică care îl atinge pe om, ea îl atinge cu mult mai mult pe Dumnezeu. Astfel Dumnezeu îndură pentru un bine pe care l-a prevăzut și dacă tu ești dispus să suferi ceea ce suferă Dumnezeu și trece prin El pentru a ajunge la tine, această suferință devine într-adevăr divină, disprețul devine onoare, amărăciunea devine dulceață și
SUFERINȚA, UCIDEREA – TRAGEDII PĂMÂNTEȘTI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374928_a_376257]
-
Isus Cu pietre ei dau în speranțele toate Și revărsarea de har o resping. Au noaptea-n privire, mint și urăsc Chemarea divină nu vor s-o audă Cu toate acestea eu tot îi iubesc Împreună cu Domnul ce veșnic se-ndură. Nu vor să audă de iubirea cea sfântă Și de mântuirea oferită în dar... Atât timp cât îngăduie să Îl slujesc, Eu tot am să spun de cerescul Lui har. Cluj Napoca, 18 iulie 2015 Îndrumare Am calea brăzdată de urmele Lui Nimic
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
dar faptele curate nu-mi ajung. Sufletul meu l-aș transforma în mir să-Ți spăl cu el sfințitele picioare, dar sufăr fiindcă sufletu-mi nu are într-însul purități de elixir. Știu că Tu m-ai ierta,văzând ce-ndur și mi-ai primi ofranda cu iubire, dar cum s-ating a Ta Dumnezeire cu mirul meu ce nu e încă pur ? Doar lacrimile mele îndrăznesc picioarele-ndelung să îți sărute și parcă simt lumină în derute și de credință
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MIERCURI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374967_a_376296]
-
văd pe cer cocorii, E semnul harului divin ce îmi aduce zorii, Deși nu merit, sunt iubit de Dumnezeu Preasfântul, Așa îmi spune Biblia, așa spune Cuvântul. Am fost cândva un răzvrătit, ce n-accepta Calvarul, Dar Dumnezeu S-a îndurat și m-a trecut hotarul, El m-a ales dintre cei mulți, din gropile pieirii Și mi-a deschis un drum curat, un drum al izbăvirii. Ce aș fi fost de Dumnezeu nu se-ndura de mine? Pe ce cărări
E TIMP DE POCĂINȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375007_a_376336]
-
Calvarul, Dar Dumnezeu S-a îndurat și m-a trecut hotarul, El m-a ales dintre cei mulți, din gropile pieirii Și mi-a deschis un drum curat, un drum al izbăvirii. Ce aș fi fost de Dumnezeu nu se-ndura de mine? Pe ce cărări aș fi umblat, prin ce văi și rovine? Nici nu-mi doresc ca să gândesc, privind acum trecutul! Îi mulțumesc Domnului meu, că a plătit tributul! Acum vorbesc de Dumnezeu, de Duhul Sfânt, de Domnul, Îndemn
E TIMP DE POCĂINȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375007_a_376336]
-
am. Simt frumuseți și pace, gingășie Și mult mai mult de ce știu să exprim, Un zbor curat și lin spre veșnicie, Nădejdea vie-n cerul Tău sublim. Îmi amintesc și nu uit să spun lumii, Că Dumnezeu cândva S-a îndurat, C-a dat salvare omului și humei, În clipa când a fost crucificat. Apoi mai știu, m-ai așezat pe Stâncă Când rătăceam fără un țel precis, M-ai ridicat din valea cea adâncă Și mi-ai trasat un drum
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
însumi mă urăsc și mă detest,/ Străin cum sunt de eul tău celest.// Îmi vei șopti mereu, îmi vei șopti:/ Mă cauți, știu, dar nu mă vei găsi.// Acesta-i felul tău de-a exista:/ Întreaga lume e absența ta.// Îndură-te! Mai vino când și când./ Eu te aștept mereu, și-n trup, și-n gând./ Și sufletul mi-e vraiște, deschis./ Mai vino când și când. Măcar în vis.// Începe-o zi sinistră, ca un hău./ Sunt dincolo de bine
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
fără pată, Iubire, pe care o contești. Ce pot să fac? Să te păstrez? Să-ți iert purtările trufașe? Când totul luptă ca un crez Iubirea nu e ucigașe! Nu mai e loc de suferință, Nu mai am anii să îndur, Te rog să crezi, să ai credință Nu mai sunt de mult un trubadur. Mă îndrept spre liniștea cerească, Nu pot să iau mai mult cu mine, Eu voi pleca din farsa asta, Tu vei primi ce-ți face bine
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
va fi asta, Omama, că eu acum n-am vreme de scris. Vei vedea tu când va fi.” Nu mi-a spus nimic despre ceea ce va urma cu plecarea băieților la Domnul și toate cele necazuri pe care le-am îndurat în timp. M-a cuprins în lumina dumneaei ca într-o îmbrățișare extrem de vie. Am mai stat ațipită o vreme, apoi l-am auzit pe Andrușca și m-am ridicat să-l iau în brațe să eructeze, să-l alint
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și-n tihnă, sub clarul de lună, Aprinde văpăi din amnar. Din limbile roșii de foc, Scântei dănțuiau pe mălini Și luna se prinse în joc, Pe ochii-i de patimă plini. Stejaru’-ndură să-i vorbească De iapa de cuarț dintr-un crâng, Cu sălcii ce par să zdrobească Oglinda de lac ce o plâng: „Pe ea o-mblânzești dimineața, Când roua îi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Cum era Ajunul Sfintei Marii, nu se îndură să zădărnicească sacrificiile nepoțeilor de a ține postul, așa că născoci în grabă ceva bun dar inofensiv, reducând astfel și tentația iminentă a cozonacilor ce se umflau în pene de mama focului, în tăvile aliniate ordonat pe măsuța joasă și rotundă
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
Cum timpul meu bate metănii, Să nu se piardă-n afințit. Și te aștept o noapte-ntreagă Dar nu mai știu de mă trezesc, Ori poate soarta mă dezleagă, De jocul nostru pământesc. Cu frumusețea feții tale Ce nu mă-ndur să o privesc, Îmbracă-a noastre trupuri goale, Cu haina albastrului ceresc. Când zorii zilei se arată Tu niciodată n-ai lipsit, Umila-mi ființă apăsată, Primește viață-n răsărit! Referință Bibliografică: SOARELE MEU / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SOARELE MEU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375385_a_376714]
-
Toată lumea știe bine, Port baston și sufăr mult, Dar să îl arunc nu-mi vine Cum nu-mi vine să v-ascult. Sunt convinsă că nu vreți Haina mea să o purtați Fiindcă știu că nu puteți În tăcere să-ndurați. Eu port straiul cu plăcere Fiindcă Bunul Dumnezeu Mă ridică din cădere Când mă doare și mi-e greu. Astăzi eu nu mă înfurii Căci poetul meu de sus Mi-a șoptit din colțul gurii Ieri m-a-ntâmpinat Isus. Dar voi
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
2017. După fiecare vizită în România îmi trebuie cam o săptămână până mă reconectez la cotidianul „din afară”. Din inerție, continui să vibrez pe lungimi de undă autohtone, nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei tatonări de alternative. Și, în ciuda lamentărilor precum că, pasămite, „ la noi nimic nu funcționează”, eu observ nu numai
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
mult După fiecare vizită în România îmi trebuie cam o săptămână până mă reconectez la cotidianul „din afară”. Din inerție, continui să vibrez pe lungimi de undă autohtone, nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei tatonări de alternative. Și, în ciuda lamentărilor precum că, pasămite, „ la noi nimic nu funcționează”, eu observ nu numai
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
castitate, cu nouă chei la brâu... Am vrut să mă retrag apoi, după un nor de ploaie Ca să m-absolv de vină, să mi se spele viciul Dar mintea mi-e fixată, cuvântul tău o-ndoaie Nu știu cât pot să mai îndur, de frumuseți, supliciul.... Antonela Stoica 3 Februarie 2017 © Referință Bibliografică: SUPLICIU / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUPLICIU de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375503_a_376832]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iată! vine-ntreaga țară ca un tunet, ca un val, neputând să-ndure iară legi în boluri de cristal. Ca o mare ce-și adună valu-n pântecu-i de-azur ochii noștri rid făcură tot strângând amaru-n șnur. Mulți viteji puseră cârma peste noi și mândra țară se jucau de-a ,, scapă turma,, făcând
SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375505_a_376834]
-
în lumea largă pe unde norocul mi-a purtat pașii și am putut să văd nemijlocit frumuseți ale naturii și ale minții și mâinii omenești. Depănând firul scrierilor mele, mă gândesc, că până la vărsarea râului în mare, poate se va îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut și să mai pot așterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească. Despre lumea aceasta a scrierilor mele adunate, cum frumos spune în „cărțile vieții” și despre “armăturile sinelui izvodite
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
și fierbințeală Și totul e o toropeală. La umbră-s patruzeci de grade Lumea întreagă parcă arde. Bătrânii, copilașii, cardiacii La adăpost, precum gândacii. Sună sirenele de zor, Unii plăpânzi suferă, mor. Canicula s-a instalat Și este greu de îndurat. Fac slujbe specifice popii Ca Domnul să trimită stropii. Pământul să îl răcorească, Natura din nou să-nverzească. E totul ars, pe câmp, pe dealuri. Apele scad toate-ntre maluri. Dunărea albastră seacă-n valuri Și mâlul se depune-n
CANICULĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371899_a_373228]
-
1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Centurionul Gaius Cassius rememora evenimentele în urma cărora își recăpătase vederea în după amiaza acelei zile când fusese răstignit Iisus din Nazaret. Urmărise, pe măsura puterilor sale, procesul și calvarul pe care îl îndurase cel numit de o parte dintre iudei: Mesia. Procuratorul Ponțiu Pilat îl delegase de puțin timp pe Gaius Cassius să urmărească anumite activități militare și îndeplinirea anumitor porunci date de el. Din cauza faptului că Gaius suferea de albeața ochilor, procuratorul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și șolduri. Pe alocuri cozile biciului intraseră adânc în carne și lăsaseră urme tumefiate. Trupul lui Iisus din Nazaret atârna într-o poziție inertă acum și vânătăile se zăreau pe toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri date cu flagrumul. Știa că tânărul învățător fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl loviseră doriseră să-l audă țipând sau cerând îndurare, lucru pe care condamnatul nu-l făcuse nici când
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]