2,548 matches
-
nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol; ... d) culturile de cânepă trebuie să fie menținute în condiții de creștere normale, conform tehnologiei de cultivare, timp de cel puțin 10 zile după înflorire, astfel încât să poată fi efectuate controalele prevăzute, în conformitate cu legislația națională și comunitară; ... e) producătorul agricol trebuie să depună la A.P.I.A., până la data de 1 septembrie, inclusiv, a anului de recoltă, următoarele documente: ... 1. declarație privind varietățile de cânepă
ORDIN nr. 246 din 23 aprilie 2008 (*actualizat*) privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/249388_a_250717]
-
kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma "Breil", într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioadă de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
și agricultură, apoi creșterea albinelor, a viermilor de mătase, a plantelor textile: cânepă și inul, pescuitul (...)'. Microzona satelor de la malul Dunării (ex. Tufești, Gropeni) s-a remarcat, incepand cu ce-a de-a doua jumătate a secolului XIX, printr-o înflorire a meșteșugurilor feminine, în special țesăturile. Din categoria țesăturilor specifice acestei zone semnalam: foita, scoarță, pelitarul, covorul, dușegul, velința, macatul, fete de pernă și cearșafuri, ștergarele și perdelele de borangic. O notă aparte a acestei microzone o conferă cusăturile pe
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
și agricultură, apoi creșterea albinelor, a viermilor de mătase, a plantelor textile: cânepă și inul, pescuitul (...)'. Microzona satelor de la malul Dunării (ex. Tufești, Gropeni) s-a remarcat, incepand cu ce-a de-a doua jumătate a secolului XIX, printr-o înflorire a meșteșugurilor feminine, în special țesăturile. Din categoria țesăturilor specifice acestei zone semnalam: foita, scoarță, pelitarul, covorul, dușegul, velința, macatul, fete de pernă și cearșafuri, ștergarele și perdelele de borangic. Orașul Brăila existând că unul dintre importanțele centre comerciale a
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
opere literare în finlandeză până în secolul al XIX-lea, când a început o perioadă de romantism național. Atunci, [[Elias Lönnrot]] a cules poezii populare finlandeze și kareliene și le-a publicat sub titlul "[[Kalevala]]", finlandeză. A fost o epocă de înflorire a poeților și romancierilor de limba finlandeză, cum au fost [[Aleksis Kivi]] și [[Eino Leino]]. Numeroși scriitori ai epocii renașterii naționale au scris în suedeză, ca poetul național și . După ce Finlanda și-a dobândit independența, a crescut numărul , cei mai
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
loc și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. A fost construit și Palatul Comunal, clădirea-simbol a orașului, la capătul unei perioade în care a apărut și s-a dezvoltat o industrie iar orașul a devenit nod feroviar în 1870-1880. Au apărut școli (Seminarul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
eforturile elevilor și o revistă școlară bilingvă, în română și romani, care promovează integrarea romilor. Deși prezența le era atestată documentar încă din secolul al XVI-lea, evreii buzoieni au constituit o comunitate importantă mai ales începând cu perioada de înflorire culturală și economică din secolul al XIX-lea, fiind în mare parte negustori și meseriași. Un cimitir evreiesc a apărut în 1853 și o sinagogă în 1885. În perioada interbelică, 10% din populația Buzăului era evreiască, procent semnificativ la nivelul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie. În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orașul ca un important centru politic și militar. Craiova a fost în evul mediu și un centru cu un important rol militar și strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a forțelor militare și centru de
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
a ciumei din 1795, a marelui incendiu din 1796, și datorită transformării orașului în teatru de război în urma atacului turcesc al pașei Pazvan-Oglu din Vidin, în 1806. În primele două decenii ale secolului al XIX-lea, Craiova se bucură de înflorire economică și urbanist-edilitară; un număr tot mai însemnat de locuitori se ocupă cu meșteșugurile, comerțul și serviciile publice. Craiova ajunge un nod comercial, administrativ și cultural de prim rang. Redresarea orașului după dezastrele de la începutul secolului a venit în deceniul
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
1859 și 1862 comisia centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune în Principatele Unite, Curtea de Casație pentru două Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității. Perioada dintre Unire și câștigarea independenței cunoaște o mare înflorire. În 1866 se construiește Gimnaziul, astăzi Colegiul Național „Unirea”, în anul 1867 "Spitalul județean și comunal", în anul 1873 "Grădina Publică". Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX cunoaște aceeași dezvoltare înfloritoare în așa fel încât se înființează
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
orașului. O altă etnie care s-a ocupat cu comerțul, au fost evreii. Ei sunt menționați în documente încă din anul 1525. În număr mic la început, a crescut considerabil după 1838, prin venirea masivă din Galiția. În perioada de înflorire a comerțului (1869-1899), numărul evreilor a ajuns la 3742 locuitori. Lipovenii veniți din Rusia înainte de 1880 au ocupat locurile de la periferia orașului, ocupându-se până astăzi cu grădinăritul. Etnia rromă s-a stabilit la marginea orașului în suburbiile Rediu și
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota că: "„portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre și Marea Neagră în Anglia, Franța și Italia”." Se recunoștea că înflorirea orașului se datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat. Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ 112.000 de locuitori, al cincilea oraș al țării, fiind devansat doar de București, Chișinău, Iași și Cernăuți. În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est. Descoperirea tezaurului de la Bărboși, format din 3.700 de monede de argint cu inscripționările grecești "Gallati" și "Kallatiasy", ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile Pârvan
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
mai scăzută temperatură înregistrată la Fălticeni a fost -32.5 °C (în data de 18 februarie 2008). Temperaturile medii anuale de primăvară sunt destul de scăzute (+1,5 °C în martie și +8,1 °C în aprilie) ceea ce are drept consecință înflorirea târzie a pomilor și prin aceasta evitarea înghețurilor și brumelor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Fălticeni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră, de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
și începutul secolului al XX-lea, orașul cunoaște o perioadă de modernizare și dezvoltare, ce transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea statutului de capitală a Moldovei, într-un oraș important și modern din cadrul Ducatului Bucovinei. Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului lui Franz Des Loges (1846-1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcția de primar al Sucevei timp de aproape un sfert de secol, între 1891 și 1914. În această perioadă sunt
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Carpații Orientali și Subcarpați, municipiul Moinești se caracterizează printr-o așezare colinară strategică ce a permis dezvoltarea unui oraș împărțit în mai multe zone principale: centru (strada Tudor Vladimirescu), Lucăcești, Văsâiești, Hangani, Micleasca, Măgura. Moinești a cunoscut o perioadă de înflorire economică în perioada 1950-1980 ca urmare a dezvoltării extracției petrolului. După 1990 declinul economic a cunoscut aspecte dramatice: În anul 1840 un industriaș moineștean, evreu, a construit o distilerie de petrol lampant la periferia satului Lucăcești. Câteva instalații primitive de
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
Monumentul Independenței, respectiv Crucea Eroilor. Se dezvoltă la sfârșitul sec. al XIX-lea pe baza exportului de cereale, în 1892 este legată la rețeaua feroviară a României. La începutul sec. XX se construiesc principalele edificii publice, este perioada de maximă înflorire economică naturală a orașului. În perioada interbelică apar noi mici industrii, activitatea de bază rămâne cea portuară, prin Corabia desfășurându-se cea mai mare parte a comerțului fluvial cu cereale din zona. În vremea regimului comunist, portul este închis. Este
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În 1919, Banatul se unește cu România și în Timișoara se instaurează pentru prima dată administrația română. Ocupația sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
scos la lumină 300 de morminte și 600 de vase. Această necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din epoca bronzului și în siturile din cartierele Fabric și Mehala. Epoca fierului, legată de înflorirea civilizației geto-dacă, este și ea reprezentată. Au fost descoperite ceramică, monede romane din aur și bronz precum și un cuțit la Pădurea Verde. Din perioada romană au fost descoperite monede, fibule și un vârf de lance în cartierele 1 Mai și
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
în care nu erau comunitați militare, urmau să se organizeze ca și comunele grănicerești cu primari și consilieri comunali. Ca primă măsură a fost evident o politică de maghiarizare, dar totuși, pentru Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă de înflorire, sub aspect economic și demografic. Instituțiile de credit investesc sume importante în dezvoltarea industriei locale, la trecerea în secolul XX aici există numeroase întreprinderi: două fabrici de spirt, o turnătorie de fier, o fabrică de chibrituri, o fabrică de cărămizi
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
fost reședința raionului cu același nume din cadrul regiunii Bacău. În 1968, el a revenit la județul Neamț, reînființat. Din 1989, după o primă perioadă de decădere și reorganizare, orașul începe să se îndrepte spre o nouă perioadă de dezvoltare și înflorire. În orașul Târgu Neamț se află două monumente istorice de interes național Cetatea Neamț (secolele al XIV-lea-al XVII-lea), monument de arhitectură; și muzeul-casă memorială „Ion Creangă” (1833) din localitatea Humulești, clasificat ca monument memorial sau funerar. În
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
puternic incediu distrugător, iar Sub domnia împăratului Vasile I-ul, un alt cutremur a prăvălit partea de apus a edificiului, la 9 februarie 869. Reparația s-a executat rapid, în anul uemător, 870, deoarece imperiul era într-o perioadă de înflorire. Un cutremur deosebit de violent, din 25 octombrie 986, a provocat bisericii asemenea stricăciuni încât s-a gândit închiderea ei definitivă. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates. In fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
preocuparea anumitor familii de a-și venera strămoșii sau de a-și arăta obâșia socială devine aproape obsesivă. În Imperiul Roman "arborele familiei" și "cartea casei" erau indispensabile oricărei familii nobile. În perioada medievală, genealogia cunoaște o nouă perioadă de înflorire datorită relațiilor sociale stricte însă prima lucrare cu caracter genealogic cunoscută este "Incunabulul anonim", apărută în 1467 la Strasbourg. După acest moment întreaga Europă este cuprinsă de o frenezie a tipăriturilor cu tabele genaelogice, printre cele mai importante fiind "Thesaurus
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
orice menționare cu privire la clădiri ce ar fi putut să servească drept chilii pentru călugări sau călugărițe funcția de schit a acestui lăcaș la acea dată fiind pusă sub îndoială. Odată cu accederea ierarhică a mitropolitului Nifon (1850-1875) începe o perioadă de înflorire pentru mănăstirile și metoacele ce țineau de Mitropolia de la București. Acesta face o vizită în zonă constatând că "[...]nu se află aici nici o altă urmă care să arate că a existat aci, cândva, acel așezământ, decât o mică biserică ruinată
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]