5,200 matches
-
ziduri de la poluri, Ne congelezi de vii femeile și pruncii, Blestemul preoțesc l-arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu acte-n tribunal Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure, lacuri, râuri, fabrici, zăcăminte, Vor îngheța în ghețuri de ochi și oseminte... Cum Dumnezeu, ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii... Iar ceara
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii... Iar ceara netopită pe muc de lumânări Din ceară de zăpadă în beciuri și cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de friguri Să ne îngropi cu tot cu păsări, flori și linguri În bezna de la geam, sub streașina drept stradă În albele morminte din neguri de zăpadă...? Iar porții
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
fi-vor hrana vie când ai să ne usuci În gheața altor lumi mai bune și mai drepte... Dar, cât mai trebuie românul să aștepte? Cum Dumnezeu, îi congelezi de generații Și îți supui la chin supușii: sinistrații, Și îi îngheți de mici și-nchizi congelatorul În care îi arunci trîgându-le zăvorul... Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai credincioși să îi îngheți pe vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți , Cern oameni de zăpadă în casa lor cavou Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
zăpadă în casa lor cavou Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale Și viscolești cu ură, întroienești cu jale, Și ne îngropi cu țara într-o imensă groapă Și lacrima ne-o-ngheți în cristalin sub pleoapă... Iar tu, conducător de țară prin servicii, Prin mercenari tocmiți și dumnezei ai fricii, Absolvă-ne de stele și de blestem de grad De tine, șef de diavoli și dumnezeu de iad...! Referință Bibliografică: BLESTEM DE
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CUM? Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului primăvara cuvintelor a înghețat în cornul inorogului cu ochii de jad. coama sa a ars odată cu o candelă, în centrul lotusului. alb sau roz, sau albastru, a lăsat sensurile să curgă pe pleoapa închisă a inimii a uitat să cearnă legendelor firele. se lasă
CUM? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346782_a_348111]
-
curgerea anilor, se află un rost... în curgerea lui ieri prin azi vine mâine, în curgerea durerii se naște bucurie - în cugere de timp, mai naște-un anotimp, în curgeri de ploi cad lacrimi de stele și în iarnă se îngheață în țurțurii grei, dar o inimă multiplică iubirea-n fulgi cristalizări de ape din adânc de suflet, în curgeri de cuvinte apar albe poeme - le scrie trist penelul când arde dorul și vise nu mai poate ține-un braț de
ÎN CURGERI NE RISIEditura Pim de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346993_a_348322]
-
decât frumosul, frumusețea? ("Fuga în materie a spiritului etern." -Marin Sorescu) Și pentru că toată lumea dă verdicte , am și eu unul, ca o inegrare în regula excepției. Că tot era vorba despre frumusețe. FATA? O minune ce nu se consumă precum înghețată într-o zi toridă a singurătății! Nu e un verdict și e prea tranșant? Poate, dar nu-i nimic. Mă mențin la suprafața (i)realității cotidiene...Aș putea fi fericit, îmi spui, și lacrimile curg ca și cum cineva mi-ar fi
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
în tropot. Ca-n lutul de pe deal ei n-au odihnă, Când văd c-ai lor urmași azi altora se-nchină, Se duc spinări plecate, ei oamenii cei vrednici Căci biată țară ajunse în mână de nemernici. Cu ochii-s înghețați, nu pot măcar nici plânge, Dușmanii țării-s azi cu noi de-același sânge, Durerea-n a lor suflet nu poate să încapă Când singuri azi românii țara își îngroapă. Se mișcă des pământul și ape-și ies din văd
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului Se lasă toamna pe alei stimată doamnă și noi în timp alegem amintiri rămase culese din tristețe dar cine ne condamnă că-n vise moi și dulci, natura înghețase? O prea frumoasă doamnă, acum este târziu și este început de iarnă, iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, nimicitoare, cu povești să te-ncălzească în simțire iar tulburarea dacă-ți
STUDIU PSIHOSOMATIC. SINESTEZIE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346392_a_347721]
-
smulgi pomii din rădăcină, să-ți sădești ecoul urmelor de la malul mării, să strigi: -Mă iubește lumina! Înainte să-i răspund inimii, îi așez sub picioare un preș alb. -Inimă, ai intrat de mii de ori pe porțile cerului, ai înghețat de mii de ori în aburul verii, nu-ți lăsa visul să zboare necontrolat, pune-i cununa de frunze în timpul meu! Mă-nverzesc lângă tine. Îți împletesc fundițe din lumina nopții, să luminezi, acum, aici, fă-mă stăpâna cerului! Referință
RĂSPUNSURI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346467_a_347796]
-
în pârâiașe grăbite? Zăpada din „Doruri albe” - pornește de la o pierdere și devine câștig. Pornește de la durere și se preface-n bucurie. Pornește de la litera moartă și se transformă în ființă vie. Zăpada îngrașă, ține de cald, protejează. Dar și îngheață. În ea germinează cuvântul precum grâul în țarină. Autorii poate nu-și dau seama perfect că scriind o carte, își rescriu, de fapt, sufletul. Și dacă în suflet totul e alb, cum poate ieși cartea, decât înmiresmată de doruri albe
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
la ușă; Apare-n prag... minunea mea, Strălucind precum o stea! Miroseau, să-mi rupă nasul, Borș, friptura și sarmale; Și măslina chiar și cașul, Toate mă băgau în boale, De-mi curgeau la gură... bale! Prăjituri din cele fine, Înghețată cu alune, Băutură de afine, Câte-au fost... nu pot a spune; Și șampanie cu spume! Și din când în când, minunea, Mă tot privea... mă admira! Stârnea, dulce, pasiunea! Eu mă simțeam că-s cineva, Dar parcă-mi mirosea
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
cunoaștem pe Cel Înălțat. În drum spre punctul primordial Cu fulgerul uimirii mele Am tăiat timpul în două, La fel cu fiecare jumătate nouă, Așa până la infinitul cu stele. Am tăiat spațiu în două Și iarăși pe fiecare parte până-ngheață Timpul care învățase doar să plouă Peste punctual începutului de viață. ...Și așa mereu, am tăiat val după val, Până când am ajuns la punctual primordial. Când să-mi odihnesc trupul trist Am văzut că nu mai exist. În căutarea lui
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
trebuiau să facă viitorii cobai? Fiecare trebuia să aducă un șoarece viu, acesta urmând sa fie sacrificat pe altarul medicinii. Fell Sool sacrifica șoricelul, îi scotea ficatul după care îl introducea într-o mică linguriță de ceai pe care o îngheța. Pacientul bolnav trebuia să înghită acea bucățică de gheață cu ficatul inclus fără prea multe mofturi. Datorită faptului că se știa ce înghite unii clienți aveau grețuri. Desigur că neobișnuiții pacienți continuau consumul de produse alcoolice tari. Astfel că nu
MOUSE LIVER SF de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346533_a_347862]
-
la soare. - Nu mergi în apă? o invită Gelu pe Ana. - Așa de dimineață? - Să-ți alungi orice urmă de somn, dacă încă nu te-ai trezit complet. - Nu-i prea rece apa la ora asta? - Crezi că ai să îngheți? Văd că sunt zeci de turiști în apă, așa că dacă ei nu pățesc nimic, nici tu nu vei păți. - Bine, dar nu merg prea departe chiar dacă știu să înot cât de cât.. - Vedem noi până unde ajungem. Gelu o ajută
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
și mor... ...mor încet, rațional, printre litere, sunete și strigătul lupului înfometat de negând. impuls catarhic mă aruncă în cuvintele unei cărți cu filele goale. vidul îl simt iubit. brațele-mi devin limbi de foc ale cuvintelor... le repet calm, înghețând în celula de viață în care, hotărârile luate sunt doar pumn de analgezice... otrăvuri, iluzii... subconștientul îmi recită poeziile pline de metafore. le gust, degust, le linșez una câte una, zâmbind. le tai liniștea suprafeței... de undeva, de niciunde, o
O ZI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348377_a_349706]
-
porumb. Era așa de înalt că nu ne vedeam din el. Ne jucăm pac-pac, cu pistoale făcute de noi cu țeavă din tulpina de șoc. Unii eram Armata Roșie, alții fasciștii. Intoteauna câștigau ostașii sovietici care au trecut pe sub Oltul înghețat cu „țigară aprinsă”. Pe atunci nu sesizasem ironia din această ... poveste. --Și la noi, la Ușurei, până la colectivizare oamenii aveau lanuri de porumb foarte bogate. Dar ... după ce le-au luat atelejele, boii, caii ... s-a ales praful de toate. Au
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
jumătate căi, jumătate oameni. Am dat să mă ridic de pe bolovanul pe care ma odihneam, dar o mană ușoară, ca un gând, se așeza pe umărul meu. - Tinere, stai liniștit! Sunt sculpturile mele! Nu te speria... Am tresărit. Sângele îmi înghețase în vene. Mi-am întors capul și, surprins, am văzut un bărbat cu barbă, înalt de acoperise cu umbră să soarele. - Dar cine ești dumneata? De unde ai apărut ?! - Cum, nu ma cunoști? Sunt Rodin și vin din paginile „Jurnalului de
DESPRINDEREA DIN STÂNCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348466_a_349795]
-
că e analfabet. * Pentru că n-a găsit mâncare în casă, bărbatul s-a săturat și a plecat. * Juriile abia au făcut față injuriilor. * A prins un crap cu icre și un somn cu vise. * Era o femeie cistită. * Când au înghețat prețurile, speculanții au luat foc. * Poetul scria cu creionul, pentru că era în pană de talent. * Această femeie s-a ridicat pentru că este căzută în matematică. Referință Bibliografică: PARADOXURI...de tot râsul (4) / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PARADOXURI...DE TOT RÂSUL (4) de JANET NICĂ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348509_a_349838]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > GUST LINIȘTEA Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1194 din 08 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina mi-a înghețat pe trup, în diminețile când îmi căutam amintirile... Azi, am împachetat iluziile și le-am vârât sub nori, nu mai vreau să aud zgomotele unor vise ce mă obosesc ... Deschid pleoapa sufletului și văd pe retina clipelor cum nemărginirea ne
GUST LINIŞTEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348515_a_349844]
-
de față joacă rolul unei lumini magice care aruncă umbrele într-un scenariu de simboluri clasicizante după un acord de credo maiestuos. Sentimentul încercat e acela din clipa când Hefaistos nu îi ascunde lui Prometeu faptul că noaptea îl va îngheța: „Uscat de razele fierbinți ale soarelui, vei vedea ofilindu-se floarea trupului tău. Noaptea va veni prea târziu pentru tine, ascunzând ziua sub mantia ei de stele...” Revelațiile traumei existențiale coboară în textele scriitorului a cărui conștiință e dominată de
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
azi la portița/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușa fină/ Pentru rază de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpănă de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biată pisicuța/ Are-o pată pe lăbuța,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavata/ Cu un covoraș de vata./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
s-ar crede când mama plângea de dragul meu la mijlocul serii nici să mă dau de mâncare la câini la urletul lupilor nu am învățat când au strigat vecinii moare moare tata ne-apucînd să își ia rămas bun nici când au înghețat bocancii în dedesubtul privirii tale nu am strigat abia acum știu eu cum e să mori fără să fii în cărțile morții abia acum știu eu ah eu cum e să-ți cadă munții în hîrciogul gândului știind că ai
AH EU de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345159_a_346488]