4,243 matches
-
o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama zilei mele de-acum și, dacă tăceți o clipă, cum tac apele adânci din fântâni, poate-o să auziți ce îmi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putea apăra ca lumea. Dar în mintea lui, îl trecu pe colonel pe lista persoanelor de care se va ocupa ulterior. Când ieși, în sfârșit, din sediul Districtului 19, se lăsase întunericul peste capitala Imperiului Isher. Ridică ochii spre stelele înghețate ce licăreau printre toate reclamele luminoase și se simți mai în largul său decât în seara precedentă. Întrezărea, încetul cu încetul, posibilitatea de a-și desluși calea prin labirintul existenței în lumea asta. I se păru că s-a descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fotoliul judecătorului - să folosești numele sacru al Maiestății sale în susținerea intereselor dumitale meschine? Fara simți fiori prin tot trupul. Sentimentul tainic că este un membru al marii familii a Împărătesei îi sugeră brusc imaginea a zece milioane de tribunale înghețate ca acesta și a miliarde de oameni răuvoitori și împietriți ca acest judecător care se interpuneau între Împărăteasă și supusul ei loial, Fara Clark. Îl chinuia un gând pătimaș: " Dacă Împărăteasa ar ști ce se întâmplă aici și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Marte și a înfierbântatei planete Venus. Până la urmă avea să se ocupe și ultimul pogon de teren, iar planeta avea să fie supusă influenței benefice a energiei atomice. Și așa, peste milenii, oamenii aveau, în fine, să topească toate lumile înghețate, dar locuibile, ale sistemului solar și aveau să răcorească pustiurile arzătoare de pe Venus și Mercur. Bărbații care-și istoveau viețile pe "odraslele" mai puțin atrăgătoare ale Soarelui aveau să creeze facsimile rezonabile ale îndepărtatului Pământ verde de pe care veniseră. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
celei mai lungi, care sfârșea ziua. Nu știa că tristețea poate să îți fiarbă în rărunchi precum vinul. O simțea înnodându-se în bulboane fierbinți, care tresăreau și-l loveau în piept ca bășicile unui terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
odată gravidă, Ghazal se rupsese exact ca o insulă de corpul mai mare al teritoriului ei și plutea separat. Voluptățile lor, preschimbate în tăceri sau în zvârcoliri tot mai rare, îi făcuseră doi străini. Omar se simțea ca un stârv înghețat. La numai trei ani de la nuntă, parcă nu mai avea sânge în el, parcă se golise de viață. — Nu îți merge prea bine, ghicise tată-său. Ba îi mergea, era liber, trăia libertățile mincinoase ale omului încă neîndrăgostit și, mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de bărbat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în piept. — Poți să spui încă o dată? Dar băiatul păstra tăcerea. — Mama ta avea un iubit? găsi, în sfârșit, tăria să- ntrebe. Nu știu, domnule, îi răspunse cu o voce care îl izbi în ureche ca un jet de apă înghețată. Învinuirile merg spre un ziarist, un persan revenit acasă, însă eu nu o bănuiesc de nimic... Lucrau împreună, înțelegi? Ea aici e ca o a doua Shirin, trece dincolo de astfel de fapte. — Armin, ascultă-mă, fiule, poate să se întâmple
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piele, sângele strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea consternat. Ținea gura deschisă, încercînd să respire fără zgomot. Nevastă-sa, palidă, cu expresia rătăcită, prinse mâna profesorului. Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa cădea vânătă și umflată. Ținea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și urechile roșii mergeau repede, crispat ca niște păpuși mecanice. Aproape că le-auzea scâncetul încălțămintei pe zăpada înghețată. Se apropie de biroul vechi cu ornamente de bronz. Deasupra atârna fotografia unui grup de tineri: "Liceul militar din Craiova, promoția anului 1921". În ochi i se aprinse un licăr de satisfacție. "Cretinii! Tudor a murit pe front... Și Gherea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tânără. ― Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu rămâne fără explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis, semăna cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui Panaitescu reprezintă un act criminal, față de nevastă-sa, bineînțeles. Adăugă moale: Și dacă ceea ce mi-ați relatat corespunde realității... ― Credeți că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese pe tonul cel mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl măsură dintr-o parte și nu comentă. ― Să oprim un taxi, propuse Grigore Popa. Lui Cristescu i se păru că bătrânul tremură mai mult de frica unei răceli decât de frig. ― Faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mîinii tinerei cu fața rece așezată pe scaunul ca un tron și sunetele glasurilor lor se auzeau deslușit. Totul era așa cum trebuia să fie. Dar Hedrock își pierduse orice interes pentru sala aceea de protocol, pentru scena de curte. Cuvintele înghețate ale tinerei i se învîrteau mereu prin minte, deși trecuseră cîteva minute bune de cînd le rostise. ― În împrejurările de față, spusese ea, nu ne putem îngădui luxul de a ne mai lua și alte riscuri cu acest trădător de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ne încălzi, astfel am făcut destule sacrificii pentru aceste cadouri,suferind mereu de frig. Mi-a atras în mod deosebit atenția rusoaicele foarte frumoase, îmbrăcate în blănuri luxoase și încălțăminte de pâslari, țineau foarte bine pe ger iar ele mâncau înghețată ca vara și ziceau: haro , haro (bun, bun ger), mai mâncam și noș dar mai rar căci la noi se mănâncă vara. Mai mult dupa ce ne clăteam ochii prin magazin la fel de fel de lucruri frumoase, însă cel mai mult
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nimeni nu are curajul să îi rostească numele. Am observat că uniformele poliției de aici încep să semene cu cele ale poliției borduriene. În câteva piețe, am văzut arestări. Nimeni nu știe unde se duc acești oameni. Oficialii azanieni zâmbesc înghețat și evită orice răspuns. Totul este înconjurat de cea mai mare discreție. Ziua 4 - Am primit un mesaj ciudat, o scrisoare care mă invita să fiu prezent în bazarul cel mare al orașului, spre a întâlni „un prieten care îmi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cele care nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de crucile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcîndu-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU DEVENIT FOARTE RECI. PLOI TORENȚIALE SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE APE, CURĂȚASERĂ CERUL ȘI ÎL LĂSASERĂ LIMPEZIT DE NORI, DEASUPRA STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE A FOST MOMENTUL PE CARE ȘI L-A ALES TARROU PENTRU A SE DESTĂINUI ÎNTRUCÂTVA DOCTORULUI RIEUX. Într-o zi, pe la orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în aceeași cadență și cu aceeași vigoare, singuratici, departe de lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să zică nimic, și-au grăbit amândoi mișcările, biciuiți de această surpriză a mării. După ce s-au îmbrăcat, au pornit înapoi fără să fi rostit un cuvânt. Dar inimile lor băteau la fel și amintirea acestei nopți le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]