4,859 matches
-
de legăturile lui cu poliția din Paris ca să afle unde se ascundea Julián Carax și să-l țină sub observație. Miquel presupunea că toate acestea s-ar fi putut Întîmpla cu cîteva luni sau chiar ani În urmă. Ceea ce-l Îngrijora nu era că Fumero Îl găsise pe Carax, asta era doar o chestiune de timp, ci că se hotărîse să-i dezvăluie asta acum, odată cu ciudata veste a unei nunți improbabile. Cununia, din cîte se știa, urma să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă mai gândesc doar la cum mă va afecta asta pe mine, da? Da, s-a Înscris la UCLA În ultima clipă și n-aș fi crezut niciodată că-și dorea să meargă acolo. Dar serios acum, nu sunt foarte Îngrijorată În privința ta. Ai o echipă nou-nouță acum și am senzația că te vei descurca foarte bine fără mine... Lăsă cuvintele să se Împrăștie, Încercând să păstreze un ton obișnuit, dar știam amândouă că ăsta fusese punctul maxim la care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îmbrăcată În halatul meu de flanelă, apoi mă simțeam perfect Îndreptățită să vegetez tot restul zilei. Faptul că Penelope - care avea toate motivele să se simtă mai rău decât mine - devenea mai funcțională pe zi ce trecea Începuse să mă Îngrijoreze. Nu mai primisem nici un semn de la Sammy de la ultima noastră discuție, din dimineața de după petrecerea Playboy, care avusese loc cu trei luni, două săptămâni și patru zile În urmă. Penelope sunase la câteva minute după ce vorbisem cu Sammy să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deschidere propice și o ultimă șansă de a proceda cu blândețe înainte de a se regrupa, a planta informații subversive în ziare și a infiltra un spion. Mă bucur că i-ați menționat pe cei de la Teamsters, pentru că tocmai ei mă îngrijorează. Dacă marele juriu va avea succes - deși mă îndoiesc -, următorul pas logic îl va constitui o acțiune în forță, menită să elimine mafia din cadrul sindicatului respectiv. E vorba de un sindicat unde s-au infiltrat elemente criminale, cam tot așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unei echipe de la Omucideri. A fost un cub de zahăr oferit pentru contribuția ta la ancheta marelui juriu. Sergentul Niles și sergentul Mike Breuning au considerat că e foarte ciudat ca un polițist tânăr și inteligent să fie atât de îngrijorat din cauza unor crime între homosexuali. N-ai vrea să ne spui de ce? Nu! Ce mă-sa e asta?! Am intrat prin efracție pe Tamarind. Ce altceva mai vreți de la mine? Cel de-al treilea polițist, un ins cu alură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fier. Am plecat dimineața la opt. Firește că nu m-am mai întors pentru prânz la ora paisprezece, ca de obicei. La ceasul dejunului, tata, care nu accepta nici cea mai mică întâr ziere la masă, a început să se îngrijoreze. La întrebările lui, mama i-a răspuns în șoaptă: „A plecat la Paris.“ A simțit că cerul se prăbușește peste el. De atunci, de la ple carea mea, nu l-am mai revăzut niciodată. — Cam când se întâmpla asta? — Se preconiza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
direc to rul teatru lui să ne arate drumul spre cabina lui Sergiu. O puzde rie de spectatori se înghesuiau să-l felicite. Eu, plină de 107 ÎN TURNEE atenție față de doamna președintelui, o liniștesc spu nându-i să nu se îngrijoreze, pentru că e cu mine. Numai că, în mulțimea aceea nebună, m-am rătăcit de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec tivă, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, toată seara... — Cum era la conferințele de presă? am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-l rog pe tata să se ducă pe la liceu, când are Chimistul ore, să-i spună că știu bine și se mă examineze măcar o dată. Tata îmi făgădui că se va duce, și se ținu de cuvânt. Era tare îngrijorat și el de faptul că puteam rămâne repetent din pricina Chimiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La ora suplimentară pentru îndreptarea notelor, Chimistul a intrat în clasă tăcut și cu zâmbet ironic în colțul gurii, zâmbet care nu l-a părăsit o clipă, tot timpul cât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la adăpost. Abia după aceea se trece la faza a doua, atacarea zonei În care s-a produs nenorocirea! Trebuie să plecăm imediat! Voievodul ridică mâna, cerând liniște. Între timp, coridorul se umpluse de oșteni. Doamna Maria ieși din cameră, Îngrijorată de zgomotele de pași, de zăngănitul de săbii și mai ales de vocea lui Ștefan. Ieșiră și Ilea Huru comisul și pârcălabul Dajbog. Spătarul Mihail aștepta porunca domnitorului. - Căpitane Petru! spuse Ștefan. Am Înțeles procedurile acestei forțe europene de intervenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te-am cunoscut. Ești așa cum spunea Anda. Un om deosebit, sincer și puțin cam visator. Pe curând! Amir Întoarse calul și făcu semn de plecare războinicilor săi. Apoi Își aminti ceva și Întoarse capul. - Hei! Alexandru! E firesc să fii Îngrijorat, dar nu foarte tare. Dacă fratele tău a ieșit neînarmat, Înseamnă că are un plan. Iar dacă are un plan, atunci nu poate fi ucis, căci știe dinainte ce se va Întâmpla! Alexandru privi cum războinicii lui Amir se Încolonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui perfectă. Vădit, o agitație neobicinuită îl făcuse să zvârle caii prea viu înainte, și tirania lui ceruse roibilor să se oprească ca de obicei, perfect la dunga centrală a peronului. Scuturîndu-și botforii în prag, Hallipa intrase îmbrățișînd cu privire îngrijorată pe cei din casă. Mini rămăsese încă lângă fereastră. Stăpânul se opri întîi lângă Elena și-i spuse: - S-a aranjat . . . Cum ai vrut tu ... așteptând parcă un regret sau o reluare de cuvânt. - Foarte bine! zise Elena, cu o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din care am citit câteva pagini, dar n-am înțeles nimic. Formulele trigonometrice scrise în pentametru iambic ridicau anumite dificultăți psihologilor de ocazie, necunoscători ai dialectului catalan. Ca asistent șef, ce nu mai primisem leafa de două luni, m-a îngrijorat starea lui decrepită. - Măi, Zweistein, l-am luat eu într-o după-masă, ce se întâmplă cu tine? Dintr-un colț de laborator, Daniel Haniak mi-a zâmbit într-o doară: - Bă, guștere, mă gândesc să mă las!... - Maître, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
cu ceilalți tovarăși de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieții. 4. Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! 5. Blîndețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. 6. Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. 7. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gîndurile în Hristos Isus. 8. Încolo, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
pe chip îi jucase un zâmbet dedicat cine știe cui. Era frumoasă și asta i-a fost de folos. Nu se vedea imediat că-și pierduse mințile. Amar Nath era un fiu ascultător, ai cărui părinți ajunși la o vârstă respectabilă, erau îngrijorați că fiul lor nu manifesta interes decât pentru cărți și corectitudinea morală. Acceptaseră așadar asigurările unchiului fetei și-și împinseseră fiul s-o ceară în căsătorie. Nunta a avut loc. Totul se petrecuse fără incidente. A fost stabilită o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copil, iar el, la rându-i, se va consulta cu specialistul în această problemă. Astfel, puterea de a decide întregul viitor financiar al lui Firoz, rămâne în seama acelui nătărău îngrozitor, Privett-Clampe. În mod normal, n-ar trebui să se îngrijoreze. Toată lumea știe că englezii ar vrea să scape de Murad. Numai că Firoz nu e prea sigur că Privett-Clampe îl agreează. Altercația legată de recenta redecorare a palatului, a fost foarte nepotrivită. La fel și încercarea de a achiziționa acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei, dar din ce în mai des aceasta dispărea, fiind înlocuită de cea a unui grup de delfini sau de intriga romanului Mariei Corelli pe care-l ținea în poală. Scoția i se păru minunată, dar străină. Pe vas, se îngrijorase că va ajunge să iubească acest loc din nou și nu va mai putea să-l părăsească, dar când ajunse, realiză cu uimire că o parte din ea rămăsese în suburbiile Bombayului. Întoarcerea acasă i se păru ca retrăirea copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hamali și aranjează ca bagajele celor două femei să fie duse la hotelul Taj Mahal. L-au crezut imediat. Pentru ele, este Nigel Watkins, Topograf. Bătrâna se agită prea mult, rătăcindu-și lucrurile pe care el i le găsește, se îngrijorează că hamalii o vor lua la goană cu vreunul dintre geamantanele mici, timp în care continuă să-i mulțumească acelui cavaler în alb, din fața ei. Tânăra, care este și drăguță, îi aruncă zâmbete seducătoare pe sub borul pălăriei. Totul merge foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ajuta de dimineață la experiment. Imediat ce poate, Bobby se scuză și urcă în camera sa. Colajul îl privește de pe perete, sute de chipuri din reviste, stelele de pe cer. Îl fac să se simtă legat de pământ, ca o insectă. Este îngrijorat din cauza doamnei Macfarlane. Este o femeie bătrână. Îl iubește. Dar imediat ce se va întoarce, el va rămâne fără casă, așa că, poate e bine c-au arestat-o. Este rău să gândească astfel? Are un fel de colaps, simte cum eșafodajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arate calea spre alcătuirea sinelui. Până în septembrie nu are nimic de făcut. Este chiar fericit din acest motiv. Gândul la Chopham Hall îl sperie; când vorbesc englezii despre școală, folosesc cuvinte pe care alții le întrebuințează pentru închisoare. Spavin este îngrijorat pentru el și-l roagă pe tânărul Muskett, fiul partenerului său, să-l scoată în lume. La timpul cuvenit, după un schimb de mesaje de politețe, apare la biroul din Bayswater un tânăr blond, îmbrăcat pentru tenis. Bună ziua, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
N-am făcut altceva decât s-o strâng prea tare! Ăsta nu era un motiv să mă trimită într-un asemenea loc! În acel moment, Jonathan realizează răsuflând ușurat, că indiferent ce este această femeie (și unele variante chiar îl îngrijorează) nu este în toate mințile. Poate că acesta este tipul de concluzie care se citește inevitabil pe figura celui care o privește. Poate că mătușa Berthilda este doar receptivă. Oricum ar fi, ceva legat de Jonathan i se dezvăluie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lângă docurile East India. Aici, în cele din urmă, se bucură de un somn binecuvântat, fără vise. O săptămână mai târziu, cufărul său este încărcat într-un tren cu destinația Londra și vacanța plictisitoare de vară începe. Domnul Spavin este îngrijorat de planurile lui de viitor și crede c-ar fi mai bine pentru el să afle ce înseamnă munca. Lucrul la Paris, așa cum sugerează Jonathan, este exclus, fiind considerat inutil, fără avantaje practice. Argumentele sale despre combaterea degenerării bărbatului european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seri studiind singurul glosar al limbajului Fotse, aflat în posesia profesorului Chapel, compilat de fratele Antoine Bertrand, un iezuit din secolul nouăsprezece, care a fost mai apoi decapitat de unul din emirii locali. Observă din manuscris că Bertrand era deja îngrijorat de siguranța personală când lucra la compilație. Scrisul său este aproape ilizibil și alege exemple atât de excentrice, încât pentru ceea ce vrea Jonathan, textul este nefolositor. Se repetă mereu fraze care fac referire la șansă și posibilitate. O pagină întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de întoarcere și cel care vine să-l schimbe îl găsește gemând, cu o privire sălbătică, strângându-și pușca la piept ca pe un talisman. Firește, sunt prea politicoși să i-o spună, dar este evident că tovarășii lui sunt îngrijorați din această cauză. În cele din urmă, cineva reușește să transmită un mesaj emirului local. Jonathan este pe jumătate adormit în simulacrul de biserică, ascultând fragmente neclare despre producția medie de vată dinaintea războiului, când un vaiet de trompete anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fier. Am plecat dimineața la opt. Firește că nu m-am mai întors pentru prânz la ora paisprezece, ca de obicei. La ceasul dejunului, tata, care nu accepta nici cea mai mică întâr ziere la masă, a început să se îngrijoreze. La întrebările lui, mama i-a răspuns în șoaptă: „A plecat la Paris.“ A simțit că cerul se prăbușește peste el. De atunci, de la ple carea mea, nu l-am mai revăzut niciodată. — Cam când se întâmpla asta? — Se preconiza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru dirijor, vine direc to rul teatru lui să ne arate drumul spre cabina lui Sergiu. O puzde rie de spectatori se înghesuiau să-l felicite. Eu, plină de atenție față de doamna președintelui, o liniștesc spu nându-i să nu se îngrijoreze, pentru că e cu mine. Numai că, în mulțimea aceea nebună, m-am rătăcit de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec tivă, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, toată seara... — Cum era la conferințele de presă? am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]