8,755 matches
-
plângând în hohote amare, am reusit sa vad față celui de la volan, înainte de a demara în trombă. Acela nu era mascat, si nu era nici vreun taximetrist, ci aparținea grupului cu certitudine. I-am memorat bine fizionomia, apoi mi-am îngropat față în țărâna asfaltului, cutremurându-mă de plâns. * Au trecut zile reci, înfiorătoare. Depășisem demult pragul durerii, încercând în zadar să înțeleg de ce se întâmplase ceea ce se întâmplase. De ce moartea atât de atroce s-a abătut asupra uneia dintre puținele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
prezenta...”. „O iluzie”... am murmurat, cuprinzând-o cu brațele. * Am ajuns la intersecție cu un sentiment de ușurare, de eliberare. Avea să fie pentru totdeauna acolo, cântând din vioară ei magică, dând o reprezentație grandioasă în fața unei lumi care își îngroapă sensurile cele mai profunde într-un morman de castele ale desfrâului, lume pe care ne încăpățânam să o numim realitate... Singură, murdară, desculța, înfruntând omenirea cu magia sunetului... Mica mea regina a țiganilor, am fost sortiți să fim împreună, pentru
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
km de linia frontului, cum de nu a intrat în descompunere și încotro voia să meargă, cum de a ajuns până acolo? Nimeni dintre noi nu a găsit însă răspuns la aceste întrebări. Câțiva ostași s-au oferit să-l îngroape, dar Comandantul a refuzat, motivând că în urma noastră va veni o unitate specială care se ocupa de așa ceva. A dat ordin de continuare a marșului. În jurul prânzului am făcut o nouă haltă, ni s-a servit masa caldă pregătită la
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
egală măsură benefică sau malefică, depinde doar de cum este utilizată. În plus, niciodată nu am știut cu adevărat de ce le-am scris. Ba nu... M-am răzgândit. N-ar fi corect. Cred că cel mai bine ar fi să le îngrop lângă piatra de mormânt a mătușii mele. Dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de ele, soarta va face în așa fel încât să le găsească. Am să plec chiar acum într-acolo". În acea zi
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
egală măsură benefică sau malefică, depinde doar de cum este utilizată. În plus, niciodată nu am știut cu adevărat de ce le-am scris.Ba nu... M-am răzgândit. N-ar fi corect. Cred că cel mai bine ar fi să le îngrop lângă piatra de mormânt a mătușii mele. Dacă vreodată, în vreo împrejurare dramatică, vreun rătăcit va avea nevoie de ele, soarta va face în așa fel încât să le găsească. Am să plec chiar acum într-acolo".În acea zi
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
mic al lui Mitru, căzuse la datorie în apropierea Mărășeștilor. Niciunul din cei care au fost alături de Nicolae, când se dădeau ultimile lupte cu nemții în 1918, nu și-au adus aminte în ce loc și alături de cine a fost îngropat. Anica i-a făcut toate rânduielile creștinești. În mormântul, unde trebuia să se odihnească Nicolae, a îngropat un cosciug de scândură de stejar, în care a așezat costumul de haine cu care fusese îmbrăcat la nuntă, înștiințarea venită din partea regimentului
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Nicolae, când se dădeau ultimile lupte cu nemții în 1918, nu și-au adus aminte în ce loc și alături de cine a fost îngropat. Anica i-a făcut toate rânduielile creștinești. În mormântul, unde trebuia să se odihnească Nicolae, a îngropat un cosciug de scândură de stejar, în care a așezat costumul de haine cu care fusese îmbrăcat la nuntă, înștiințarea venită din partea regimentului patru Ploiești și fotografia lui cu ea (pe care o făcuseră la bâlciul de sfântul Ilie, cu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
în legătură cu ei și le spun ce să facă și legătura asta mă face să uit pustiul care mă-nconjoară și frigul de-afară care le îngheață labele coioților din jur. Ceva mai departe, Antim aranjase un osuar cu craniile daphnioților îngropați pe Athos. Erau zeci de cranii și probabil mai există alte zeci nedescoperite. Toate erau la fel - nu găseam nici o diferență între ele, deși el le etichetase pe fiecare cu numele și perioada aproximativă în care au trăit. Privindu-le
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
cimitir din toate colțurile țării. Ce-au cântat atunci împreună cu Andrei n-a fost o simplă slujbă de înmormântare. Parcă cerul s-a deschis și îngerii au început să cânte, căci slujba ne pătrundea până-n adâncul ființei noastre. A fost îngropat așa cum și-a dorit: cu icoana primită de la Maica Domnului pe piept și cu metaniile de la Dometie în mână. După cinci ani, când am ajuns din nou cu Andrei la mormântul lui, mă așteptam să găsesc locul năpădit de buruieni
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
pomi fructiferi și acolo sunt doar măslini și rar câte un lămâi sau un portocal. Terenul e sterp, arid și doar în jurul mânăstirilor se mai cultivă câte ceva. Dar peste tot am simțit o mireasmă plăcută, căci în tot muntele sunt îngropați sfinți părinți care s-au nevoit acolo. La fiecare întâlnire cu el ascultam cu și mai mult interes amintirile lui despre Athos și în mintea mea se contura din ce în ce mai clar imaginea unui loc ciudat, populat de oameni neobișnuiți, de sfinți
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
despre clasa politica românească, mare lucru nu se mai poate face, fiindcă nu mai are cine să scoată România din groapă în care se afla. Cei care mai puteau face câte ceva au emigrat, iar acordul cu Fondul Monetar Internațional va îngropa definitiv România!” ION MIHAI, redactor Televiziunea Romana: „Atâta vreme cât la alegerile din 2008 prezenta la vot a fost de 39%, de ce ne mirăm de clasa politică? Nu ei sunt de vină, ci noi! Cei care nu au mers la vot acum comentează
PRIMUL NUMĂR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRĂ” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/349001_a_350330]
-
din Cernăuți spre Chișinău, el, cum scriam mai sus, a auzit „cum cugetă istoria”. Și a văzut cu ochii sufletului zidurile care ne înconjoară din toate părțile, dar mai ales zidul înălțat chiar pe trupul Țării, în care au fost îngropate de vii o Basarabie și o Bucovină - vechi moșii ale lui Ștefan cel Mare. Există ziduri moarte, dar Zidul Plângerii din Biblie e viu, ca și zidul meșterului Manole. Ce sensibilitate de mare poet trebuie să ai ca să știi ce
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
Se poate spune mai degrabă că această sinistră ispravă o face prostia științifică”. Firește, săparea, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat acest hibrid religios și istoric, nu duce nicăieri. Orice demers aici e aporetic, te va îngropa, te va vârî în înfundătură. Și atunci noi ce facem ? se întrebă un personaj din piesa evocată. Răspunsul lui Țuțea e acesta: „Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile la soare. Doresc ca
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
era unica lor consolare și raison d’être*** în toată nenorocirea lor. Și eu am iubit copilul și obișnuiam să-l aduc la Cotroceni din când în când. Am vrut să-l înmormântez la Cotroceni, în grădina unde a fost îngropat copilul Mătușii, dar Nando nu a fost de acord. Am propus acum Biserica Rusă din București. Sper că va fi nici o obiecție. Miercuri, 12 octombrie 1921, Sinaia (...) Barbu (Știrbey - n.n.) a plecat la Câmpina și, la 7, am plecat și
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
să visăm? Am uitat să trăim? De ce să acordăm lucrurilor banale din viața noastră, o exacerbată însemnătate? De ce să facem din rutina cotidiană, motive de îngrijorare, de angoasă, sau chiar de lipsă de apetit pentru viață? De ce să ne lăsăm îngropați în munți de noroi, care ne trag la fund, fără șansa de a mai vedea, vreodată Lumina? De ce? Am uitat să ne despovărăm de haina clipelor neplăcute și să ne motivăm pentru Viață! Am uitat să fim, din când în
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
documentar) cu materialul celui de-al adoilea și a modelat oameni postumi după chipul sfinților. Secundul comentează materialele publicistice cu neadevăruri și tăinuiri despre primul, ca om al cetății, infirmându-le.” Sfârșitul cărții este paradigmatic: „Pe unii Securitatea i-a îngropat de vii în pământ, pe alții și dacă-s morți CNSAS i-a îngropat în dosare.” Concluzia este evidentă: Securitatea nu a murit ... Dr.Ionuț Țene Referință Bibliografica: SFINȚII și Securiștii LUI TEODOR ȚÂNCO, articol de Dr.Ionuț ȚENE / Al
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
sfinților. Secundul comentează materialele publicistice cu neadevăruri și tăinuiri despre primul, ca om al cetății, infirmându-le.” Sfârșitul cărții este paradigmatic: „Pe unii Securitatea i-a îngropat de vii în pământ, pe alții și dacă-s morți CNSAS i-a îngropat în dosare.” Concluzia este evidentă: Securitatea nu a murit ... Dr.Ionuț Țene Referință Bibliografica: SFINȚII și Securiștii LUI TEODOR ȚÂNCO, articol de Dr.Ionuț ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
Acasa > Poezie > Imagini > FURTUNA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din senin s-a pornit o vijelie... Cum de mult n-am mai văzut! Norii plâng cu lacrimi grele Și le-ngroapă în pământ. Parcă-i fum în lung și-n lat, Cerul tot e treierat, De o brazdă de furtună, Care fulgeră și tună! Străzile-s golite toate... Doar umbrele, viu colorate Au ieșit din debarale Să mai facă o plimbare
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
cu trei copii mici, cu câmpul, cu gospodăria, cu dările și taxele, cu cotele și cu banca. Din când în când, se închidea în camera de zi și plângea o oră întreagă, își ușura sufletul. De, femeie tânără și singură, îngropată de griji și nevoi. Noroc cu Istina, care muncea mai abitir ca un bărbat și se atașase de P. Avea grijă de el, o trezea pe Rodica noaptea, că plânge băiatul și să-i dea țâță. Uite ce foame îi
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
doar cu iubire și virtuți. Anatol Covali Rugăciune în sfânta și marea zi de luni din Săptămâna Patimilor Ca Iosif cel frumos și preacurat ai fost urât de cei de-un neam cu Tine, ca el ai fost vândut și îngropat și-ai biruit ca el răul prin bine. Iisuse-al meu,ce trist sunt de acum, ce zbucium este în a mea credință, când știu că îți porți pașii pe un drum ce duce spre cumplita suferință. Te văd cum
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348663_a_349992]
-
aici minoritară. Scriitorul ocolește locul în care trăiește pentru că e străin de realitățile vieții locale. Subiectul și-l urcă în înălțimile cerești, printre nourii instabili, traversează distanțe, granițe, întorcându-se la casa bunicii sau a lor, acolo unde si-au îngropat dorul de care acum și-l amintesc și îl dezgroapă! Sapă în groapa amintirilor și dezgroapă povești din acele meleaguri, alte timpuri. Nimeni nu-i inspirat de un subiect al locului, al noii noastre patrii, ceva întâmplat în zilele noastre
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
rău îmi pare că se ceartă pentru mine!” Gânduri în doliu zbuciumau mintea sărmanei copile. Ar fi dorit să oprească ziua în loc ca destinul să nu-și mai verse fierea peste viața ei, deși era ziua cea mai dureroasă, își îngropase părinții. Îi văzu dispărând sub pământ și i s-a explicat că nu-i va mai vedea niciodată. Fata spera totuși într-o minune, i se părea cumplit de nedrept. Dacă s-ar fi putut să doarmă profund luni întregi
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
eram. Iar pe lângă toate aceste, spun eu, am evoluat frumos datorită relațiilor pe care le-am avut și le mai am încă, cu oamenii extraordinari, talentați și realizați, astfel încât să pot deveni ceea ce sunt astăzi. În timp am reușit să îngrop canoanele clasice ale femeii pasive, care așteaptă cuminte să fie aleasă și cerută de nevastă. Și așa s-a întâmplat după mulți ani de așteptări, să-l cunosc și pe EL, iar prin EL, iubirea adevărată. Eram trează de trei
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
de a suferi pentru Adevăr a știut că pentru a construi ceva nu se poate să pui ca temelie răzbunarea ci temelia trebuia să rămână jertfa lor, a celor ce în gropi comune și în cimitire fără cruci s-au îngropat spre a rodi. „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.” (Ioan 12: 24) Una dintre probele grele prin care cetățeanul gulagului românesc
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
Huni colizionă cu o piramidă mai veche și adormi la baza ei. Preoții lui Amon îl recuperară acordând o atenție deosebită clondirului cu licoarea dată de hiperborei, de care, din păcate, nu aveau voie să se atingă, fiindcă faraonul îi îngropa de vii pentru o asemenea profanare. Ca să nu ne mai lungim cu povestea, harnicul Snefru se înzdrăveni imediat ce luă câteva gâturi din licoarea nordicilor, făcută și asta din prune trase de două ori în care se macerase rădăcină de schinduf
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]